Istoria dezbrăcată de secrete a sutienului

By  | 

Feministele le-au dat foc pentru a protesta împotriva încorsetărilor în norme și tradiții obtuze. Mărimea înscrisă pe ele a fost mereu un subiect de discuție (și de complimente). Au fost iubite, adorate și transformate în accesorii nelipsite din scenariile sexy, iar defilarea lor pe trupul celor mai cunoscute topmodele s-a transformat în cel mai vizionat show. Vorbim, desigur, despre sutiene. Când și cum au apărut? Istoria lor, pe scurt, arată cam așa…

În Grecia Antică… desenele de atunci sugerează portul unor benzi din bumbac peste sâni. Femeile atlet din Creta purtau un fel de bustiere strânse cu sfori. În Roma, în secolul 3, activitățile sportive impuneau portul unor benzi din materiale, legate peste sâni.

Secolele 15-16 sunt de fapt cele care au dat tonul în moda lenjeriei intime. Și, evident, din outfiturile epocii nu putea să lipsească sutienul. De fapt, ca să fim mai exacte, corsetul. Această piesă vestimentară a fost adoptată de către toate doamnele — evidenția talia perfectă și ridica sânii cu ajutorul unor oase de balenă.

Corsetul evoluează, se subțiază, devine mai sofisticat. Asta până când, în 1869, el este reinventat într-o formă „ruptă” — practic, sutienul și slipul sunt despărțite, iar acest model poartă numele în Franța de „corselet gorge” și apariția lui i se atribuie lui Herminie Cadole. La începutul anilor 1900, partea superioară a acestui corset începe să se vândă și separat.

1914 este anul apariției sutienului sub forma clasică pe care o cunoaștem (cupe și panglici care le susțin, fără materialul suplimentar la spate care era folosit la corset). Inventarea lui i se atribuie unei „socialite” newyorkeze a acelor vremuri, Mary Phelps Jacob, care, din dorința de a scăpa de greoiul corset purtat sub rochia de bal, și-a construit un sutien din două batiste din mătase, legate cu o panglică roz la spate și după gât. Domnișoara Jacob (care a lucrat sub pseudonimnul Caresse Crosby) n-a fost însă răsplătită pe măsură la acea vreme pentru invenția ei. Ea și-a vândut drepturile asupra creației companiei The Warner Brothers Corset Company pentru circa 20.000 de dolari, companie care a făcut mulți bani de pe urma brevetului.

Începutul primului război mondial dă avânt industriei pieselor de lenjerie ușoare și lipsite de artificii. Metalul folosit până acum pentru susținerea cupelor este trimis fabricilor de armament, așa că sutienele devin tot mai confortabile.

În anii 1920, „The Roaring Twenties”, serile dansante și fetele cu siluete androgine sunt pe val. Așa că sutienul se mai transformă încă o dată, iar cupele sunt înlocuite de către bandouri care aplatizau sânii — cum altfel ar mai fi putut altfel celebrele flappers să poarte acele rochii cu franjuri și bretele spaghetti?

Începutul anilor 1930 mai aduce o îmbunătățire pe lista sutienelor. Se introduce un sistem de măsurare al cupelor (de la A la D) și apar bretelele ajustabile, dar și cele elastice, astfel încât fiecare piesă să se potrivească perfect purtătoarei.

În 1940, un nou tip de sutien revine pe piață: cel cu niște cupe bine definite, uneori chiar mai mari decât era necesar să acopere sânii, și cu formă de glonț (conice). Maidenform Brands, o companie de lenjerie, a ținut titlurile ziarelor în acei ani, cu o serie de reclame care plasau o femeie îmbrăcată cu un sutien de acest tip în diverse situații, sub denumirea „Am visat că…”. Actrițe ca Jane Russell sau Marilyn Monroe fac celebru sutienul glonț, iar firmele mari (Triumph, Marks&Spencer) lansează pe piață tot mai multe modele. Se spune că regoizorul Howard Hughes și-a dat concursul la crearea unui nou tip de sutiene, atunci când Jane Russell avea nevoie de un model care să îi lase suficient de descoperiți sânii, dar totuși să poarte lenjerie — așa a apărut sutienul cu jumătate de cupă. Un jucător important pe piața de lenjerie a acestor ani este Playtex, care inventează sutienele din materiale elastice.

În 1964, o companie canadiană de lenjerie, Wonderbra, introduce primul model de sutien push-up, devenit în scurt timp preferatul femeilor de pretutindeni. În acești ani, companiile de lenjerie introduc în oferta lor sutienele cu închidere în față și bustierele colorate, iar în Europa, creatoarea franceză Chantal Thomas propune femeilor să îndrăznească să poarte modele de lenjerie inspirate de costumele de cabaret.

În 1968, feministele ies în stradă și numesc sutienele “instrumente ale torturii”, ba chiar și încearcă să le dea foc în fața locului în care se desfășura un concurs de frumusețe Miss America. În același timp, pe podium Yves Saint Laurent aduce o bluză transparentă, purtată fără sutien.

Citeşte continuarea articolului în ediţia de februarie a revistei Cosmopolitan Romania.

Text: Alina Aliman, 

Foto: Guliver/Getty Images.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *