Este timpul să spui adio sutienului…?

By  | 

Mâna sus cine a renunțat la sutien
 pe durata carantinei! Pun pariu că dacă am fi față-n față, mi-ar fi dificil să depistez mâini neridicate. Sutienele probabil zac aruncate prin sertare, uitate prin coșurile de rufe sau prin vreun cuier din baie. Ce-ai zice să le lași acolo?

Sutienul a trecut, ca orice piesă de vestimentație, prin fel și fel de variații de design — de la cupele conice (așa-numitele „bullet bras”) populare în anii ’50 datorită pin-up girls și până la variantele push-up, omniprezente pe durata anilor ’00. Însă, după ce am trecut prin toate etapele, formele, modelele și trendurile în materie de sutiene — cupe ranforsate sau nu, full, demi sau quarter cup, fără cusături, rotunde, triunghiulare, stil bustieră — poate că e cazul să… renunțăm cu totul la ele?

Okay, dar să o luăm ușor. Nu, nu-i cazul să dai foc sutienelor — de altfel, acea anecdotă cu feministele radicale arzând sutiene pe străzi, intens înrădăcinată în memoria colectivă, este, de fapt, o variantă trunchiată a adevărului. În 1968, o grupare de aproximativ 200 de femei, activiste pentru drepturile civile, a organizat un protest în orașul Atlanta, în fața clădirii în care se ținea concursul Miss America. Dorind să semnaleze faptul că astfel de evenimente glorifică exclusiv imaginea fizică a femeii, neținând cont de alte aspecte precum personalitate sau inteligență, protestatarele au aruncat într-un tomberon metalic obiecte atașate simbolic de conceptul de feminitate —farduri, corsete, tuburi de fixativ și, printre ele, și sutiene. Evenimentul a fost, bineînțeles, preluat de presă, iar jurnalista Lindsy Van Gelder a publicat un articol în ziarul New York Post în care făcea o analogie între cele întâmplate și un alt protest, împotriva Războiului din Vietnam, în cadrul căruia au fost arse ordinele de chemare pe front. Asocierea dintre mișcarea feministă și arsul sutienelor a fost cimentată în memoria oamenilor până azi, într-un exemplu clasic al efectului Mandela (fenomenul în care un grup mare de oameni își amintesc, aparent cu exactitate, dar, de fapt, în mod eronat, ceva ce s-a întâmpat în realitate cu totul altfel).

Decizia de a nu purta sutien este, bineînțeles, una pur personală, însă, de regulă, are la bază fie o motivație ce are conotații socio-politice, fie o motivație ce ține de exprimarea stilului personal prin prisma alegerilor vestimentare — sau, în cele mai multe cazuri, un mix dintre acestea două.

Free The Nipple —
pentru feminism!

Cel mai probabil ai auzit de mișcarea Free The Nipple prin intermediul hashtagului de Instagram (eticheta #freethenipple acompaniază, în acest moment, peste 4,1 milioane de postări), dar nu platforma de social media este cea de unde a pornit totul. În 2010, Lina Esco, actriță, producătoare, regizoare și activistă în sfera drepturilor femeilor, a lansat un film menit să deschidă conversația despre maniera inechitabilă în care sunt tratate femeile prin raport cu bărbații. „Dacă îmi numeam filmul Equality, n-ar fi ajuns nimeni să vorbească despre el”, declara Lina într-un interviu pentru revista i-D. Așadar, a ales să atragă atenția focalizându-se asupra faptului că, în America, expunerea sfârcurilor feminine în public (nu și a celor masculine) era o contravenție în mai multe state, indiferent de context (pentru alăptare, de exemplu). Filmul Free The Nipple a deschis drumul către o serie de alte mișcări culturale și politice (precum Topfreedom), menite să prăbușească acest dublu standard — de exemplu, alăptarea în public este în prezent perimisă în toate statele din SUA.

Cu toate că expunerea sânilor este privită de multe ori cu la fel de multă indignare precum gleznele lăsate la vedere în anii 1800, pe baza celor expuse mai sus, renunțarea la sutien (care implică un grad de vizibilitate mai mic sau mai mare a sfârcurilor, dar nu afișarea lor propriu-zisă) poate fi percepută drept o declarație feministă, o exprimare a dorinței de a ne putea afișa pieptul în același mod în care o pot face bărbații.

Free The Nipple —
pentru fashion!

Dacă în anii ’60, renunțarea la sutiene avea cel mai adesea o conotație socio-politică, vrând să semnifice dezlegarea de societatea patriarhală care impunea femeilor anumite norme de conduită, începând cu anii ’70, nepurtarea sutienului a devenit mai degrabă asociată cu ideea de fashion statement. Lipsa sutienului se încadra perfect în contextul siluetelor largi și vaporoase specifice decadei (disco fever și Studio 54 au introdus o nouă versiune de glamour în vocabularul modei, una nonșalantă și lipsită de efort). Bianca Jagger și Jane Birkin sunt numai două dintre figurile celebre ale vremii care alegeau adesea să nu poarte sutiene.

Decada anilor ’90 a fost totuși cea care a cimentat lipsa sutienului în lexiconul modei, transformând-o într-un incontestabil style statement. Modelele au început să apară din ce în ce mai des fără sutiene, atât pe podiumuri (la YSL, John Galliano, Prada, Alexander McQueen și mulți alții), cât și în afara lor — fotogafii de la un eveniment din 1993 în care Kate Moss poartă o rochie al cărei material transparent face să fie evident faptul că a nu purta sutien este și astăzi un reper de stil și a inspirat numeroase apariții similare. De amintit aici este și momentul iconic al actriței Rose McGowan de pe covorul roșu al Premiilor VMA din 1998, când a ales să poarte o „naked dress” cu un slip G-string, devenind una dintre cele mai discutate, dar și memorabile apariții MTV.

Lipsa sutienului s-a făcut remarcată chiar și la TV, în seriale-cult — Debra Messing în Will and Grace, Jennifer Aniston în Friends și toate cele patru protagoniste din Sex and the City (serial care a avut, de altfel, un episod în care o parte din firul narativ era dedicat afișării sfârcurilor prin haine, Samantha, personajul lui Kim Catrall, și apoi Miranda, personajul Cynthia Nixon, apelând la o pereche de sfârcuri false, din cauciuc, pentru a testa efectul afișării mai evidente a sânilor).

Fast forward către decada anilor 2010 — cu toate că Instagramul încă cere cenzurarea fotografiilor în care sânii (mai exact, sfârcurile) sunt vizibili (cu excepția operelor de artă, conform guideline-ului oficial), din ce în ce mai multe femei, celebre sau nu, optează să renunțe la sutien. În 2014, la gala de decernare a Premiilor CFDA, Rihanna a purtat o creație semnată Adam Selman, care, de fapt, poate fi rezumată drept o rochie din plasă încrustată cu 260.000 de cristale Swarovski. Accesoriile care i-au acompaniat look-ul au fost: un slip tanga nude, o pereche de mănuși de operă și un turban, ambele acoperite la rândul lor în cristale, și o etolă din blană. Nici urmă de sutien, însă. O apariție care nu numai că a aterizat instantaneu pe lista celor mai memorabile look-uri de covor roșu din toate timpurile, ci a și inspirat numeroase reiterări.

Just… Free The Nipple

Desigur, să renunți la sutien nu presupune neapărat să îți afișezi sânii în mod cât mai explicit. Kendall Jenner, Bella Hadid, Dua Lipa, Zoë Kravitz sau Miley Cyrus sunt câteva dintre style icon-urile actuale care sunt fotografiate adesea în outfituri de zi cu zi care se întâmplă să nu includă un anume element — sutienul — fără a face din acest lucru ceva evident.

Așadar, indiferent dacă o faci ca political statement sau ca fashion statement – sau ambele! – încearcă, dacă n-ai făcut-o încă, varianta no-bra. Șansele sunt mari să nu vrei să te mai întorci la vremurile în care trebuia să îți ajustezi pe furiș cupele sau să cauți fel de fel de moduri de a camufla bretelele.

Iar dacă încă nu ești
convinsă, poate cuvintele scriitoarei Hillary Brenhouse îți vor oferi impulsul necesar — într-un eseu publicat în The New Yorker în 2017, intitulat Fericirea de a nu mai purta sutien, Hillary spune: „Îmi place să simt greutatea sânilor la fel de mult cum îmi place să simt greutatea întregului meu corp la fiecare pas. Pe măsură ce mă mișc prin viață, există mereu o parte din mine care dansează.”

Foto: Getty Images

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *