Sarbatoare saseasca la Crit

By  | 

M-am bucurat de o sarbatoare saseasca autentică! Am fost invitată să petrec două zile de poveste în satul săsesc Criț, de unde m-am întors mai bogată atât cultural, cât și spiritual.

Micul Criț e doar o parte a regiunii săsești din Transilvania, care a fost denumită „Țara Ovăzului” sau Haferland, deoarece localnicii cultivau în aceste zone cu precădere ovăz, din cauza climei aspre. Am fost invitați să cunoaștem satul Criț pentru că este una dintre principalele localități unde se va desfășura festivalul Săptămâna Haferland, un omagiu adus familiei, culturii și tradiției săsești, ce are loc în fiecare an, în luna august (anul acesta între 10-15 august).

Chiar și drumul până aici a fost presărat cu zâmbete și povești frumoase – pe geam vedeam natura în plină desfășurare, iar în autocar aveam glasuri de copii care cântau, gângureau sau visau cu voce tare. Lait motivul călătoriei au fost versurile „Bună dimineața/S-a trezit și rața”, pe care unul dintre băiețeii care așteptau cu nerăbdare să ajungă la Criț le-a recitat repetitiv, chiar și atunci când nu mai era dimineață, iar rața cu siguranță plecase la somn.

Am înnoptat la Casa Kraus, fosta casă parohială a bisericii din Criț, despre care am aflat că a fost reconstruită, cu sprijinul fundației Michael Schmidt, după planurile inițiale. Casa are o curte imensă, unde copiii aleargă în voie, se tolănesc pe iarba proaspătă, se joacă în locurile special amenajate sau socializează cu pisicuțele și cățelușii care îi întâmpină dând din coadă. Înăuntru, în casă, miroase a vechi, a mister și bogăție spirituală. Primul lucru pe care-l remarc urcând scara interioară este acea răcoare primitoare, specifică încăperilor de la țară. Camerele arată minunat, sunt spațioase și luminoase, decorate tradițional, așa încât nu mă pot abține să nu zâmbesc nostalgic atunci când deschid ușa.

Un picnic ca altădată

Natura e răvășitoare aici. Te inundă fără avertisment, te cheamă aproape, îți șoptește povești. Mergem pe deal să ne bucurăm de un picnic autentic, unde gustăm preparate tradiționale săsești, cărora le-am uitat numele, dar nu și gustul. Mâncarea săsească este consistentă, are gust intens și merge de minune cu socata făcută în casă. Pâinea de casă are și ea un gust deosebit, care îmi amintește de zilele petrecute la țară, alături de bunica mea care frământa neobosită coca.

Undeva în apropiere pasc niște căluți cu coamă lucioasă, iar noi râdem, spunem povești, ne bucurăm de mâncare și devenim o echipă omogenă, pregătită să exploreze. Departe, în zare, se văd dealurile de smarald ale Transilvaniei, care te îmbie să închizi ochii și să iei o gură mare de aer proaspăt.

Biserica cu povești

Biserica din Criț este simplă și liniștită. Intrăm aici alături de doamna Sofia, care are 94 de ani, și care a crescut în aceste locuri minunate. A plecat în Germania la câțiva ani de la Revoluția din ’89, dar se întoarce în fiecare vară aici, la Casa Kraus. Ne avertizează că nu vom vedea picturi pe pereții bisericii, așa cum suntem obișnuiți, pentru că sașii nu se roagă și nu se închină la icoane. Nici nu se spovedesc în fața preotului, ci doar în fața lui Dumnezeu, cel ce nu are chip. Ne povestește apoi despre Orga bisericii, care se află în spatele altarului și care a fost restaurată tot cu ajutorul fundației Michael Schmidt. Pe vremuri, încăperea bisericii se umplea de adulți și copii care cântau laolaltă. Cărțile cu cântece bisericești încă se află aici, și răsfoiesc câteva, deși nu înțeleg limba.

Doamna Sofia ne spune că sașii au trăit într-o comunitate riguros organizată – nu te puteai integra dacă nu respectai regulile locale. De exemplu, atunci când cineva contruia o casă, ceilalți săteni îi săreau în ajutor, urmând ca apoi să fie și ei ajutați la nevoie. Această practică era „încoronată” de Semnul Vecinătății, un fel de talisman din lemn ce datează din 1671 și pe care l-am putut atinge și privi în voie.

Popas la Roadeș – Fundația Tabaluga

Casa Tabaluga, fosta casă parohială din Roadeș, a fost transformată, cu sprijinul Fundației Tabaluga, într-un refugiu pentru copiii defavorizați. Ei vin aici ca să de detașeze de probleme, să socializeze cu alți copii, să se joace cu animăluțele de la fermă (am făcut cunoștință cu iepurașii, porcii, găinile și bivolii de aici) sau să cultive fructe și legume (zmeura din grădină a fost delicioasă!).

Vizită la Cetatea Rupea

Nu ne-am lăsat învinși până ce nu am vizitat toată cetatea Rupea, cu aerul ei vechi și maiestuos. Am urcat până sus de tot – nici măcar cei mici nu au protestat. Am aflat că în timpul festivalului Săptămâna Haferland aici au loc fel de fel de spectacole medievale, ce vor să reînvie atmosfera de altădată, atunci când Cetatea era locuită. Pe data de 10 august vor avea loc aici cursuri de tâmplărie pentru cei îndemânatici, expoziții, ateliere și proiecții de film, dar și sărbătoarea medievală cu povești despre cetate.


Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *