De ce nu vreau sa ma casatoresc

By  | 

Într-o lume în care toate femeile au panou pe Pinterest pentru nunta de vis, deși nici nu au un iubit în momentul actual, mai există și femei ca mine care nu doresc să se căsătorească. Iată de ce.

Atunci când suntem mici, cele mai multe dintre noi cunoaștem doar cupluri căsătorite: părinții, unchii și mătușile, bunicii, poate chiar străbunicii. Ni se implantează în minte ideea că undeva pe la vârsta de 20 și ceva de ani vom ajunge și noi în rochie de mireasă, iar de când suntem mici până la maturitate deja am hotărât toate detaliile pentru nunta pe care o vom avea. Și, totuși, există și femei care nu vor să facă „pasul cel mare”.

Atunci când vreo rudă aruncă un zbor cuvintele „atunci când vei fi căsătorită…”, mi se zbârlește părul pe mine. Să îi spun că eu nu vreau să mă căsătoresc? O să considere că ceva nu e în regulă cu mine, am și iubit, deci de ce nu aș vrea să mă căsătoresc cu el, mai ales că eu am deja 24 de ani, iar eu 28? E vârsta cea mai potrivită, nu?

Ei bine, pentru mine căsătoria nu este un pas care TREBUIE făcut de orice persoană din lumea asta. Căsătoria este o simplă uniune care recunoaște relația dintre două persoane… și de ce e musai ca cineva să recunoască relația mea? Pentru că așa trebuie făcut în fața lui Dumnezeu? Poate că îmi voi lua palme pentru această afirmație, dar dacă faci acest lucru doar pentru Dumnezeu, atunci poate ar trebui să pleci urechea și la celelalte dorințe ale sale. Câte dintre cuplurile căsătorile au întreținut relații sexuale doar după această uniune, spre exemplu? Aha, așa credeam și eu. Apropo, știai că în Biblie căsătoria reprezenta un transfer de PROPRIETATE de la tată către soț?

Apoi, Doamne sfinte, cum puteți avea răbdare să organizați o nuntă?! Sunt atât de multe criterii de luat în seamă încât nu mi-ar ajunge nici măcar 10 ani să mă hotărăsc. Poate d-asta încep fetițele de mici să își organizeze nunta visată? Și, ajungând la ziua cea mare, ziua în care toate reflectoarele sunt pe tine… Mi-ar trebui 10 Xanax ca sa supraviețuiesc. Atâtea persoane să fie cu ochii pe mine, să fiu mereu stresată că ceva nu va ieși perfect, să plâng în toaletă pentru că m-am împiedicat în timpul primului dans și toți au văzut… Nu îmi dau seama cum o mireasă se poate bucura de această zi.

Dar, lăsând gluma și motivele puerile la o parte, cum poți știi că actualul iubit este The One? I-am pus această întrebare unei foste colege de liceu, iar răspunsul ei m-a dat peste cap: „Îl cred când îmi spune că mă iubește”. Nu-i de mirare că aceea era a treia ei logodnă. Dar, serios vorbind, cum poți știi 100% sigur că acesta este tipul alături de care vrei să îți petreci tot restul vieții? Există persoane care și-au cunoscut marea dragoste abia la 60 de ani, cum aș putea eu să știu, la doar 24 de ani, după doar 2 ani de relație, că mă voi înțelege la fel de bine cu actualul iubit chiar și după 50 de ani? Sigur, m-ar putea despărți oricând de el sau aș putea trage ani de zile de o relație care nu mai funcționează, dar atunci ce rost mai are? Poate că sunt perfecționistă, dar îmi doresc ca și o posibilă căsnicie să fie perfectă for ever and ever. Căci doar asta e ideea, nu? „Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți…”

Singurul motiv pentru care m-aș căsători ar fi unul juridic și neapărat doar la cununia civilă, rapid, cu 2-3 prieteni.

*Aceasta este doar părerea mea personală legată de căsătorie. Dacă oricare dintre cititoare are o părere diferită, o respect.


Comments

comments