Roxen, vocea unei întregi generații

Onestă, în viața de zi cu zi naturală, calmă, sensibilă — pe scenă și în videoclipurile ei cu o forță care debordează de pasiune și culoare, Roxen este vocea unei noi generații, o generație a curajului.

Jachetă și pantaloni din jeans, Seen Users; top din vâscoză și poliester, Venera Arapu

Anul acesta a reprezentat România la Eurovision și, chiar dacă a ratat calificarea în finală, apariția ei a atras numeroase aprecieri mai ales pe plan internațional, unde artiști cu care a concurat au complimentat-o pe conturile personale din Social Media. Melodiile ei au sigur acel ceva universal care transcende limba în care cântă, și ca să înțelegi asta trebuie doar să te uiți la comentariile videoclipurilor sale ajunse în top vizualizări, unde oameni din diferite țări spun că o iubesc deși nu înțeleg niciun cuvând din ceea ce cântă.

Citește și: Mira, fata care a făcut din vulnerabilitate un atu

Asta poate pentru că tot ceea ce realizează, de la versuri la show-uri, reprezintă un fel de mărturisire a ceea ce simte, un mesaj al întregii generații din care face parte, o descărcare de energii. Roxen debordează atât de sensibilitate, iubire și grijă față de ceilalți cât și de forță și pasiune, atuuri care o fac să fie auzită, ba chiar urmată ca un adevărat lider. Și oricât de greu îi este să se exprime înafara muzicii, nu s-a asunsc niciodată sub fraze fade, care să nu incomodeze sau să o pună într-o lumină fără riscuri.

A recunoscut într-un video pe Tik Tok că este o persoană non-binară, a povestit la TV despre boala autoimună cu care trăiește, de exemplu, doar pentru a le oferi curaj și speranță celor care poate trec printre momente dificile și se simt singuri. Pentru mine a fost o onoare să îi ascult răspunsurile, să dezbat cu Roxen pe diferite teme personale, dar și sociale — vă las să descoperiți în interviul următor un artist complet.

Când și cum Larisa Roxana Giurgiu a devenit Roxen?

Cred că aveam 14 ani și la momentul acela încercam să-mi găsesc un nume „interesant” pentru Instagram. Am tot încercat diverse combinații până am ajuns la Roxen care mi-a plăcut foarte mult.

Ce îți place cel mai mult la numele tău de scenă, în ce mod te identifici cu el?

Totul! Că e scurt și „punchy”, că e ușor de reținut, dar cel mai tare cred că-mi place că e unisex și îmi inspiră putere.

Pentru prieteni, membrii familiei ești în continuare…

Larisa, Lari, Roxi.

Cămașă din poliester și vâscoză, Barbara Bologna, magazin Entrance; Pantaloni din poliester și elastan, Barbara Bologna, magazin Entrance; Colier vintage, magazin Vintage Lady

Când ți-ai dat seama că muzica este pasiunea ta, apoi că poate deveni profesia ta?

Nu cred că a fost neapărat un moment de „Evrica!”, totul s-a simțit mai mult ca o chemare. Eu am cântat dinainte să învăț să vorbesc, iar lumea din jurul meu îmi spunea mereu că o să ajung cântăreață, doar că eu nu am luat asta vreodată, cu adevărat, în calcul. Nici în ziua de astăzi nu o tratez ca pe o profesie, dar sunt norocoasă și incredibil de recunoscă-toare că am ocazia să fac asta la un anumit nivel.

Există această prejudecată: „atunci când îți transformi pasiunea în job, nu te mai poți bucura cu adevărat de ea”. Cum este în cazul tău?

Eu cred mai mult în faptul că, atunci când îți transformi pasiunea într-un job, ajungi să lucrezi tot timpul. Dar bucuria rămâne acolo, ba din contră, cred ca devine mult mai intensă. Pentru mine, în continuare, mersul la studio sau la concerte rămân activitățile mele preferate și renunț cu mare drag la orice alt plan în favoarea lor.

Cum ți se pare drumul pe care l-ai parcurs până-n prezent?

Cred că Eurovisionul a fost un moment cheie, în ambii ani. În primul an am fost cumva „aruncată” în ceva care era cu totul nou pentru mine, abia debutasem ca artist și, clar, nu știam tot ce implică un show de asemenea magnitudine. Dar experiențele acelea m-au pregătit mai bine pentru anul acesta, când m-am simțit mult mai prezentă pe tot parcursul pregătirilor și procesului de creație. Pentru mine experiența de anul acesta e clar diferită față de cum a perceput-o lumea.

După semi-finală am primit atât de multe mesaje frumoase de la oameni pe care-i admiram, cum ar fi Victoria De Angelis (basista Maneskin, câștigătorii Eurovision, care mi-a lăsat un mesaj incredibil pe Instagram) și Kateryna (solista Go_A, care a postat mesajul meu de la final pe contul ei personal de Instagram) încât tot ce s-a discutat la noi în țară nu a reușit să mă „atingă” absolut deloc, cel puțin nu într-un mod negativ.

Top din bumbac, H&M; Top din plasă, Atu Body Couture; pantaloni din poliester și vâscoză, Scapadona; Jachetă din lână și polister, R13, magazin Entrance; Bocanci din piele, Dr. Martens

Cum te-a schimbat această experiență?

Totul a fost o provocare și am privit-o ca atare. Am fost incredibil de speriată la început, dar sunt foarte recunoscătoare pentru tot ce am învățat și transformării care a avut loc datorită acestei experiențe, atât pentru Roxen cât și pentru Larisa. E un „antrenament” unic pentru orice om, pentru orice artist.

Cum ți-ai defini stilul? Unii oameni te aseamană cu artiste precum Dua Lipa, Billie Eilish, cum percepi această comparație?

Am învățat că aceste comparații nu mă definesc neapărat pe mine. Lumea tinde să facă genul ăsta de remarci în orice domeniu, „urmă-toarea Billie Eilish”, „noul Hagi” și așa mai departe. E o onoare să fiu comparată cu ele și mă bucur că ceea ce reușesc să trezesc în unii oameni e asemănător cu ce au reușit ele. La finalul zilei, muzica mea este pentru oameni, iar eu nu pot decât să mă bucur că o asimilează în orice fel.

Care crezi că este acel element universal la muzica ta/ la aparițiile tale care crezi că te ajută să fii atât de iubită în România, dar și pe plan internațional?

Eu sper că este emoția. Muzica mea e despre asta și clar emoție este ceea ce vreau să transmit. Și emoția n-ar trebui să aibă o limbă.

Cum te-a ajutat fiecare colaborare să te redescoperi, să evoluezi? Cu cine ți-a plăcut cel mai mult să cânți?

Încerc să învăț din fiecare experiență, colaborare sau sesiune, pentru că încă simt că sunt la început, dar am norocul să fiu înconjurată de niște oameni incredibili de la care „fur” constant lucruri noi. Din păcate, colaborările mele au avut loc în contextul pandemiei, așa că n-am avut ocazia să am o conexiune foarte apropiată cu toți artiștii, dar sunt incredibil de recunoscătoare pentru Wonderland, o piesă pe care am lansat-o alături de Alexander Rybak. Faptul că el a acceptat să cânte la vioară pe piesa mea înseamnă incredibil de mult pentru mine.

Este nevoie de chimie între doi cântăreți ca să poată crea un duo reușit? De ce trebuie să ții cont când nu mai cânți singur, ci ești într-o „echipă”?

Chimia poate să fie între cântăreți sau poate să fie în piesă. Cred tare că, dacă piesa este potrivită, tu, ca artist, poți foarte ușor să ți-o asumi, să relaționezi cu mesajul ei și s-o „livrezi” ca atare.

Cămașă din poliester și vâscoză, Barbara Bologna, magazin Entrance; Pantaloni din poliester și elastan, Barbara Bologna, magazin Entrance; Colier vintage, magazin Vintage Lady

Cum arată pentru tine procesul de creație, din punctul de vedere al versurilor, muzicii?

Am evoluat foarte mult în ultimul an pe această parte. Am ajuns să compun singură acasă, la pianul de la mine din sufragerie. Primele piese lansate au avut doar niște mici inputuri creative din partea mea, dar deja de jumătate de an am început să preiau din ce în ce mai mult „controlul”. Compusul a ajuns să devină modul meu de a mă manifesta atunci când inima nu se simte bine. (zâmbește)

Videoclipurile tale care sunt wow; cu cine creezi conceptul lor, care este de obicei dinamica din backstage?

Videoclipurile sunt partea mea preferată! Am studiat teatru în liceu și era materia mea preferată, singura la care mergeam cu cel mai mare drag. De aceea, ca să fiu pe set vine foarte natural pentru mine, mă simt ca acasă. Am avut norocul ca la unele clipuri să lucrez cu regizori care au stat ore în șir cu mine la telefon și le-am povestit despre ceea ce simțeam eu în momentul acela, atât pe plan personal cât și legat de piesă. Așa a luat cumva naștere și videoclipul de la Amnesia, unde vreau să profit de ocazie și să mulțumesc încă o dată lui Bogdan Păun și întregii echipe din spate care a făcut totul să fie posibil.

Show-urile pe care le creezi te reprezintă în aceeași măsură ca celelalte laturi ale tale? Este obositor?

Obositor clar nu e. E o descărcare într-adevăr, este probabil cea mai bună formă de exteriorizare, unde tot ce te apasă pe suflet, tot ce nu te lasă să dormi e dat afară în câteva minute și, apoi, să umpli golul cu energia minunată pe care ți-o dau oamenii aceia.

Cea mai recentă melodie a ta, Money Money este foarte veselă, marchează ea o nouă etapă?

Fiecare piesă pe care o lansez reprezintă o parte din mine. Și, ca toți oamenii, există clar și părți fericite. La finalul zilei, sunt o fire fericită și agitată, iar Money Money reprezintă cel mai bine acest lucru. Dar ce multă lume nu știe e că piesa a trecut prin foarte multe schimbari dar, în curând, vreau să lansez și versiunea inițială în care am înregistrat-o.

Este muzica ta un manifest al unei întregi generații? Care sunt mesajele pe care ai vrea să le transmiți prin intermediul ei?

Cred că asta o să vedem și-o să înțelegem în timp. Momentan vreau să transmit oamenilor încredere, speranță și cel mai important să înțeleagă că nu sunt singurii care simt anumite lucruri, care trec prin unele chestii poate mai puțin fericite, care în unele zile nu au chef să se ridice din pat. Lumea are nevoie de încredere și speranță, iar dacă reușesc măcar pentru 3 minute să le ofer asta, știu că mi-am îndeplinit scopul.

Spuneai într-un interviu că ai fost crescută să fii fată, dar te-ai simțit mereu un băiat în corp de fată. Cum ai gestionat această trăire de mică până-n prezent raportat la viața ta interioară, dar și la cei din jurul tău?

Pentru mine n-a fost nicio secundă vreo problemă de identitate, sau vreo criză de identitate. Cum nicio secundă nu m-am simțit „stricată” sau că ceva ar fi în neregulă cu mine. Cred că lumea asta trebuie de fapt să înțeleagă că atât timp cât tu simți ceva și treci prin ceva, nu ar trebui să existe vreo persoană care să-ți nege acest lucru. Nimeni nu-ți poate dicta ce simți și ce ești, și la finalul zilei nimeni nu știe cu adevărat asta, în afară de tine.

Top din vâscoză și polister, Venera Arapu; Sacou din bumbac, MANURÍ; Pantaloni din bumbac și elastan, R13, magazin Entrance; Cravată vintage, magazin Vintage Lady

Ai simțit vreodată că societatea nu te-a acceptat? Ai suferit din cauza asta?

Am simțit blocajul oamenilor în a discuta subiecte de genul, asta e clar. Și automat îți dorești să fii încurajat în momente de genul, ceea ce nu a fost cazul tot timpul, mai ales că e un pas incredibil de important pe care-l faci cu greu. Dar eu nu am ales să fac asta pentru mine. A fost pentru alți oameni care au trecut prin lucruri mult mai rele doar pentru că au spus ce simțeau cu adevărat.

Când ai vorbit deschis despre felul tău de a fi și de a iubi, cum au reacționat cei din jurul tău, familie, prieteni, fani?

Părerile au fost împărțite, cum era și normal. Contează foarte mult pe ce alegi să te concentrezi, pe negativ sau pe pozitiv. Părinții mei mă cunosc foarte bine și sunt obișnuiți cu mine, la fel și oamenii care-mi sunt apropiați. Cel mai mult mă bucură mesajele frumoase pe care le-am primit de la oameni, și curajul pe care am reușit să-l inspir în unii, sau înțelegerea pe care au reușit alții s-o găsească în discuția asta.

Ce ai vrea, peste câțiva ani, să rămână ca un fel de legacy a generației tale?

Faptul că suntem determinați să luptăm pentru lucrurile în care credem. Suntem o generație a curajului și mi-ar plăcea ca acesta să fie legacy-ul nostru.

Ce le reproșezi și pentru ce le mulțumești celor dinaintea ta?

Le mulțumesc pentru că suntem aici. Nu m-aș arunca să le reproșez nimic, poate partea de mental disorders, dar nu am fost acolo și clar nu avem cum să înțelegem cum a fost pentru ei și prin ce au avut și ei de trecut.

Tricou din bumbac, MANURÍ; Jeans Venera Arapu; Choker Junya Watanabe, magazin Entrance

Cum ai reușit să îți depășești autolimitarea de a te exprima, cum ai reușit să spui: „Gata, până aici, așa am fost educată, dar așa vreau să fiu!”?

Sinceritatea. Niciodată nu știu cumva ce să zic, așa că am învățat să zic adevărul, poate uneori prea direct. Încerc să nu mă mai gândesc la cum ar trebui să fie, și le las așa cum sunt.

Ce i-ai spune copilului Roxen, dacă ai putea să o întâlnești acum?

Nu știu dacă i-aș spune eu ceva, dar mi-ar plăcea să stau s-o ascult.

Cum crezi că ne poate ajuta Social Media, internetul și care este prețul pe care îl vom plăti pe termen lung pentru aceste tehnologii pe care le avem atât de la îndemână?

E clar că cel mai mare beneficiu este conexiunea pe care o putem avea cu oamenii care nu sunt fizic lângă noi. Efectele pe termen lung ale acestor conexiuni în schimb, cred că o să le vedem abia la următoarele generații. Cred foarte mult că în următorii ani partea toxică va depăși partea pozitivă, dar îmi doresc în continuare să nu am dreptate.

Se vorbește mult în zilele noastre despre burnout, despresie, singurătate, sensibilitate excesivă – ca un fel de probleme ale întregii generații – ce crezi că este de făcut pentru a îndrepta lucrurile?

Mai multă introspecție. Mai multă empatie. Și alte lucruri de genul care ușor ușor încep să aparțină de domeniul SF. (râde) Cred că, dacă ne-am asculta mai mult unii pe ceilalți, și mă refer să ne ascultăm cu adevărat, nu doar cât ne așteptăm rândul să vorbim din nou, putem găsi o balanță în tot ceea ce se întâmplă.

Tricou din bumbac, MANURÍ; Jeans Venera Arapu; Choker Junya Watanabe, magazin Entrance

Ți-ai deschis sufletul în fața tuturor și în ceea ce privește boala autoimună cu care trebuie să trăiești, boala Lyme. Cum ai învățat să trăiești cu ea?

Totul ține de perspectivă, cred. Atât timp cât nu lași ceva să te definească, atunci clar nu o să te doboare. Ăsta e și unul dintre motivele pentru care mult timp nu am vrut să vorbesc despre asta, nu e un factor care definește nici artistul Roxen, dar nici omul din spate.

Când nu cânți, ce pasiuni te fac fericită, ce bucurii mărunte?

Mă joc pe calculator foarte mult, jocuri gen Apex, LoL, Dota. Cam asta e singura pasiune pe care mi-o permit în afara muzicii.

Ești un om care lucrează cu el continuu – ce ți-ai dori să urmeze pentru tine în următoarea perioadă?

Tot timpul m-am lăsat dusă de val și intuiție. E un proces foarte frumos dar poate puțin mai dureros pentru că vine cu urcușuri și coborâșuri mai dese. Dar nu l-aș schimba pentru nimic în lume.

Dacă din acest moment, ți-ai lua singură interviu, care ar fi 2 întrebări pe care ți le-ai adresa?

Care este cel mai ciudat vis pe care l-ai avut vreodată?
Care este versul preferat scris de tine?

Un mesaj pentru cititoarele Cosmo.

Să rămâneți frumoase și cu mintea limpede!

Acest articol a apărut în Cosmopolitan, ediția de octombrie 2021, pe care o poți comanda aici. Abonează-te chiar acum la Cosmopolitan, accesând ofertele noastre de abonare.


Fotografii de Edward Aninaru
Styling: Anca Stăruială
Machiaj și coafură: Claudiu Burcă
Studio: AndWhite Studio

Nici un comentariu

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata.