Marius Petrache, cel mai talentat ciclist al Romaniei

By  | 

M-am intalnit cu Marius la un ceai (rosu, cu portocale) si am stat la povesti vreo trei ore. Mi-a spus despre cum a inceput sa iubeasca ciclismul, ce greu e sa faci performanta si cat de dure sunt competitiile, toate astea cu o voce atat de incantata si mandra, incat mi-am dat seama ca unii oameni sunt pur si simplu… facuti pentru o anumita meserie.

Marius este unul dintre acestia, si nu pot decat sa-l admir pentru asta si sa-i tin pumnii la urmatoarea competitie (in iulie si august are loc campionatul national si el trebuie sa-si apere titlul).

Ai fost desemnat de 25 de ori cel mai bun ciclist din tara la diferite categorii. Cum ai reusit?

Prin vointa si dorinta de a castiga si de a te afirma, de a fi cunoscut, se poate face orice. Mi s-a spus de foarte multe ori ca am talent, deci cred ca si chestia asta „m-a ajutat”. Talentul e intotdeauna un atu.

Cand si cum te-ai apucat de ciclism?

In 1998 m-am apucat de ciclism, dar dupa doar o luna m-am lasat si am inceput cu polo pe apa, cu care am continuat timp de trei ani, dar fara rezultate notabile, ceea ce m-a si facut sa-mi dau seama ca nu are rost sa mai continui. Asa ca dupa trei ani, in 2001, m-am legitimat la clubul sportiv Dinamo-CSS1 Pajura la sectia de ciclism. Dupa un an am devenit vicecampion national, iar din al doilea an pana in prezent nu a fost an in care sa nu castig cel putin un titlu de campion la diferite probe. Daca nu ma insel in privinta anului, in 2004 am castigat sapte titluri de campion national la probe de sosea, velodrom si ciclocross. Pe langa cele 25 de titluri de campion national, am luat locul trei la un campionat balcanic de contratimp sosea, iar la mountainbike doua titluri de vicecampion balcanic.

Cat te antrenezi pentru o cursa? Ai un loc anume?

Depinde de cursa. Pentru o competitie normala, in jur de o luna, poate si mai mult. Pentru un campionat mondial trebuie sa faci pregatire timp de un an, cu antrenamente speciale pentru profilul cursei respective si pentru a fi in forma maxima exact in ziua concursului. Cea mai importanta pregatire este insa participarea la competitii mai slabe, asa iti intri in mana. Cat despre locatie, depinde. Pentru cursele de sosea ne pregatim de obicei pe DN1 sau pe soseaua Chitila. Pentru Mountainbike (MTB) nu ma antrenez niciodata in Bucuresti. Un traseu adevarat de MTB trebuie sa contina urcari si coborari lungi si abrupte, iar in Bucuresti ma indoiesc sa existe asa ceva. Merg de obicei la Targu Mures sau Sovata, unde sunt dealuri si trasee tehnice oriunde ai privi. Cat sunt in Bucuresti, merg in parcul Carol unde, impreuna cu cativa colegi, am creat un traseu pe care sa ne antrenam. Pentru velodrom, merg la Dinamo, unde este unul, cam stricat, dar cat de cat practicabil.

Vreo intamplare deosebita din timpul unei curse?

Am avut parte de vreo doua cazaturi mai spectaculoase, una acum doi ani, in Belgia, cand am cazut inainte de finish la o viteza de aproximativ 60km/h din cauza unor sportivi care au cazut in fata mea (s-a produs o busculada si a fost nevoie de interventia a trei ambulante), iar alta la Targu-Mures, cand am abordat cu o viteza prea mare o coborare foarte abrupta (cred ca avea peste 60 de grade inclinatie), si pur si simplu am zburat, cazand de la vreo trei metri in gol (ramasesem si fara casca de protectie, deoarece se rupsese pe jumatate). O chestie mai degraba amuzanta mi s-a intamplat la cursa de amatori din mai, cu un traseu prin paduri de la Baneasa pina in Snagov, unde, pe un drum forestier, m-am trezit cu o caprioara in fata mea.

De ce calitati crezi ca are nevoie un tanar care vrea sa faca performanta in acest domeniu?

Ciclismul este un sport foarte greu si este nevoie de hotarare, de multa pregatire, cateodata pana la sase ore de stat in sa in conditii nu tocmai placute – soferilor nu le prea pasa de ciclisti, ba chiar fac glume proaste incercand sa ne loveasca sau sa ne sicaneze… Ciclismul este frumos, tehnic, nu oricine poate face performanta. Daca vrei cu adevarat sa practici acest sport, trebuie sa te inarmezi cu multa rabdare, pasiune si dorinta de afirmare, deoarece rezultatele vin in timp.

Participind la concursuri internationale, ai vazut o gramada de locuri frumoase. Unde ti-a placut cel mai mult?

Cel mai mult mi-a placut in Noua Zeelanda, unde am participat la un campionat mondial, si in Singapore, unde am avut o escala. Mi-a mai placut in Elvetia, unde am fost la pregatire la Centrul Mondial de Ciclism in 2007, si in Franta, deoarece se practica ciclismul „frumos”, adica ordonat si de calitate, nu ca in Belgia de exemplu, unde la competitii toti sportivii sprinteaza fara motiv si fara tactica, creand haos si dezordine.

Am stat de vorba cu multi sportivi, din toate domeniile, si marea majoritate mi-au spus ca se simt inspirati de povestile de succes ale celor care au excelat in sportul pe care l-au urmat. Tie ce iti da forta de a merge mai departe?

Nu am fost inspirat de nimeni. Cand am inceput cu ciclismul, auzisem doar de Turul Frantei, ca e cea mai dura si mai de prestigiu competitie din lume, dar nu stiam numele ciclistilor. Dupa ce am inceput sa cunosc ciclismul, l-am avut ca preferat pe Lance Armstrong, castigator de sapte ori consecutiv.

Esti mai mereu pe bicicleta. Ai timp si de dragoste?

Da, am o relatie de peste un an. Prietena mea a inteles ca am un program incarcat, m-a sustinut, si lipsa timpului liber nu a fost o problema. Chiar daca lipsesc cu saptamanile de acasa, este timp si de o relatie.

Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *