Interviul #COSMOFlash

By  | 

Actorul Sorin Dobrin este absolvent de actorie al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” Bucureşti şi are o diplomă de master în Arta Actorului la aceeaşi universitate. Până la sfârşitul anului poţi să îl vezi în spectacolele „Voiajul domnului Perichon“ de la teatrul Bulandra, în regia lui Dinu Cernescu, în „Mizantropul“ la Cafe Godot din Bucureşti, iar momentan se află în repetiţie la TNB cu spectacolul „Recviem“. COSMO a stat de vorbă cu Sorin, care ne place tare mult!

Ce mentori ai avut in devenirea ta?

Ce înţelegi prin mentori? Am avut oameni care m-au făcut să văd altfel viaţa şi care m-au ghidat în viaţă – de la distanţă chiar, unii dintre ei. Părinții mei sunt modele pentru mine, apoi diriginta mea din liceu, dar şi Florin Zamfirescu – care mi-a fost profesor şi îl admir foarte mult pe Victor Rebengiuc, dar şi pe mulţi alţii! Îmi plac Sorin Leoveanu, Vlad Zamfirescu, Şerban Pavlu, Dan Rădulescu – care a fost coleg de generaţie cu mine. Admir, dar totodată mă şi inspir, atât cât pot, de la actori străini precum James Franco, Tom Hardy sau Leonardo DiCaprio.

De ce gen de roluri te simti mai apropiat?

Genul meu de roluri! Nu-mi aleg rolurile, ele mă aleg pe mine. Dacă mă potrivesc pe o poveste, dau probă şi dacă regizorul mă consideră potrivit, înseamnă că e o întâlnire între mine şi personaj. Uneori îmi place foarte mult un text şi mă duc la un regizor de teatru şi îi spun că aş vrea să joc rolul respectiv, întrebându-l: „Tu ce părere ai?”. Eu prefer să mi se dea un rol, să fiu căutat, dar când vrei să exprimi ceva anume, îţi cauţi singur rolul ideal.

Si e ok sa iti cauti tu singur, nu?

Da. Dar să zicem că îţi place regizorul Nae Caranfil şi ai vrea să joci rolul principal la el din film. Dar îţi mai plac şi Radu Jude şi Cristi Puiu. Nu e ca şi când ai pe tavă pui, somon şi caracatiţă şi alegi caracatiţă. Nu se pune problema aşa – cel puţin nu în cazul meu.

Andrei Runcanu

Sorin Dobrin. FOTO: Andrei Runcanu

Care este preocuparea care iti ocupa mult timp, dupa actorie?

Am diverse preocupări pe care îmi place să le consider folositoare pentru devenirea mea ca actor: cititul, vizionarea de filme şi spectacole, sportul, dar ca să fiu sincer le găsesc agreabile, ceea ce este, cred eu, vital în orice meserie ai face: să le faci cu placere, nu pentru că trebuie. Şi aşa, ca să dau din casă ceva mai intim… pot spune că sunt pasionat de astrologie.

Care truc functioneaza in cazul tau pentru a scapa de trac?

Am impresia că nici un truc nu funcţionează la premiere. După primele cinci spectacole mă mai relaxez, am impresia că sunt în control, că ştiu cum primeşte spectatorul spectacolul – ceea ce mai elimină din tensiune. Cred că e foarte important procesul de repetiţie, de construcţie, pentru că la spectacol să ştii ce faci, ce urmăreşti, care e rolul tău în poveste pentru a elimina emoţiile negative de dinainte de spectacol.

Ce filme preferate ai?

„Stories we tell” (2012), „Match Point” (2005), „Jodorowsky’s Dune“ ( 2013) şi „The Lobster“ (2015).


Comments

comments