Helen Gurley Brown – Doamna Tabu

By  | 

Cine este Helen Gurley Brown? Ȋntr-o epocă ȋn care locul femeii era “la cratiță”, legendarul redactor șef al Cosmopolitan, ediția americană, a ȋncurajat femeile să se impună luptând pentru toate aspectele vieții lor, de la o cariera de succes la o viață intimă implinită.

Este greu să ne imaginăm astăzi, când ne bucurăm de atâtea libertăţi şi posibilităţi, cum era viaţa femeii ȋn anii ’40 – ’50. Ne câştigasem recent dreptul de vot toate ţările, ȋn 1928, ȋncetând, astfel, să mai fim “cantitate neglijabilă”… dar, totuşi, trăiam ȋntr-o lume numai a bărbaţilor, ȋn care rolul nostru rămăsese ȋn mare măsură acela din epoca medievală: de stăpâne ȋn casă, mame, bucătărăse şi de femei ȋn măsura ȋn care eram chemate să satisfăceam dorinţele soţilor noştri. La vremea respectivă, se întâmplau lucruri care acum ne par incredibile. De exemplu, nu puteai face de capul tău un ȋmprumut ȋn bancă şi dacă nu erai căsătorită cu greu puteai ȋnchiria un apartament. De asemenea, deveneai o fată bătrână dacă nu te căsătoreai până la vârsta de 22 de ani…

Ȋn acest peisaj social nu foarte avantajos pentru o femeie, chiar dacă venea dintr-o familie cu posibilităţi materiale şi cu “poziţie”, şi-a făcut debutul cea care va deveni ȋn scurt timp una dintre cele mai importante personalităţi ale mişcării feministe şi revoluţiei sexuale, Helen Gurley Brown, creatoarea revistei Cosmopolitan ȋn forma sexy şi feminină ȋn care se regăseşte şi astăzi.

“Girl, you can have it all!”

Pe la ȋnceputul anilor ‘60, tinerele mărşăluiau pe stradă, ȋşi ardeau sutienele şi scuipau bărbaţii ȋn faţă ȋn ȋncercarea disperată şi agresivă de a avea drepturi şi salarii egale cu ei, şanse echitabile ȋn carieră şi pentru a dobândi statutul de femei independente.

Ȋn acelaşi timp, nu la mare distanţă de aceste proteste agresive, avea loc o altă revoluţie feministă, una de o subtilitate la fel de incisivă, doar că mai roz şi mai amuzantă, condusă de proaspătul redactor şef al revistei Cosmopolitan, Helen Gurley Brown. Miss Pussycat, cum era supranumită, era, de fapt o doamnă stilată foarte inteligentă care-şi câştigase faima mondială cu doar trei ani ȋnainte de numirea sa din 1965. Iar notorietatea bestseller-ului său, Sex and the Single Girl (1962), tradus ȋn 28 de ţări, provenea din faptul că era, pur și simplu, prima carte e ȋn care se menționa că este OK să fii o femeie singură şi, mai mult, poți și trebuie să faci sex și fără să fii măritată.

Feminismul lui Helen era foarte diferit de cel al protestatarelor din piață, ea susținea un adevăr valabil și astăzi, anume: “bărbaţii nu sunt inamicii noștri, fiindcă nicio femeie nu este și nu trebuie să devină o victimă. Numai lenea și frica te pot ţine la pământ”. Astfel că, ȋn loc să le ȋncurajeze pe femei să lase ȋn urmă feminitatea şi sexualitatea pentru a se transforma ȋn militanţi pentru drepturile lor, Helen a creat o revistă care a reinventat, la propriu, femeia. Ȋn primul număr al Cosmo cu Helen  ocupând poziția de redactor şef, modeul de pe copertă avea un decolteu periculos şi o atitudine foarte senzuală, ȋnlocuind-o pe casnica ȋmbrăcată până-n gât. De asemenea, titlurile de copertă s-au schimbat din “Diabetul: Oare copiii tăi ȋl vor moşteni?” ȋn “Cel mai bun amant din lume – Cum ar fi să fii dată pe spate de un asemenea bărbat”. Iar dacă curajul ei nu te impresionează prea tare, nu uita că toate acestea se ȋntâmplau ȋntr-o lume ȋn care cuvântul “sex” nu se pronunţa ȋn public şi unde ca femeie nu valorai prea mult fără o verighetă pe deget.

“A făcut toate acestea ȋntr-un timp când așa ceva nu era ceva normal. Astăzi, luăm totul de-a gata. Ea a fost o feministă ȋnainte ca cineva să ȋnţeleagă că acțiunile ei făceau parte din mişcarea globală de emancipare a femeii”, explică Martha Burk, specialistă ȋn feminism şi autoarea cărţii Your Voice, Your Vote: The Savvy Woman’s Guide to Power, Politics, and the Change We Need.

Astfel s-a împământenit ideea de femeie Cosmo, acea femeie cea care nu se simte reprezentată prin nimic altceva decât prin ea însăși, acea femeie care nu trebuie să fie neapărat măritată pentru a se simţi ȋmplinită, care poate să aleagă dacă vrea să aibă sau nu copii, care are o carieră, dar adoră și lenjeria sexy, acea femeie care poate avea tot ce își dorește, dacă e dispusă să muncească pentru asta.

Principiul lui Helen, Have It All, a devenit și mai popular ȋn rândul femeilor, odată cu lansarea cărţii cu acelaşi nume. „Ȋnainte de Helen, majoritatea revistelor pentru femei erau editate de către bărbaţi, care ignorau cu bună știință publicul format din femei nemăritate. Ȋn 1965, când Helen a devenit redactor şef, cam toate aceste publicații erau despre şi pentru casnice. Helen a transformat jurnalismul de presă feminină într-unul despre viaţă, dragoste, iubire, carieră, sex, bani, prieteni. Societatea s-a schimbat mult de atunci şi cred că Helen a avut un rol important ȋn acest proces”, a declarat într-un interviu actualul redatorul şef Cosmopolitan Marea Britanie, Louise Court. 

Ca mărturie pentru succesul ideiilor ei stă și faptul că proiectul lui Helen, cel pe care l-a coordonat ca redactor şef timp de 32 de ani, s-a dovedit a fi un succes răsunător, revista ajungând de la un tiraj de sub 800.000 de exemplare la trei milioane de exemplare ȋn anii ’80 şi la venituri substanţiale din reclamă.

De la “Mouseburger” la “Pussycat”   

Cu toate că multe femei ȋncearcă s-o transforme pe Helen, creatoarea “bibliei pentru femei”, ȋntr-o persoană care a trăit ȋn puf şi care a fost dintotdeauna o divă glam, adevărul este că Helen a pornit de jos, descriindu-se pe sine la ȋnceputuri ca pe un “mouseburger”, adică o femeie care nu este nici frumoasă şi nici nu beneficiază de atuul de a avea o familie cu bani sau putere.

S-a născut ȋntr-o familie de ȋnvăţători ȋntr-un colţ uitat de lume din statul Arkansas. Greul a ȋnceput când tatăl său a murit ȋntr-un incident ciudat, ȋn lift, lăsându-le pe cele trei femei (Helen, sora sa mai mică, Mary, şi pe mama lor) fără nici un venit şi nici un cont de economii. După ce au supravieţuit cu greu Marii Crize din 1933, familia s-a mutat ȋn Los Angeles unde se pare că necazurile le-au urmat, sora cea mică, Mary, ȋmbolnăvindu-se de poliomelită – a rămas infirmă pe viaţă. Toţi banii familiei au fost folosiţi pentru a o salva pe Mary, aşa că Helen s-a văzut pusă ȋn situaţia de a renunța la şcoală, unde era şefă de promoţie, pentru a lucra ca să-şi ȋntreţină familia.

Atât de greu era să câştigi bani ȋn acea perioadă, ȋncât Helen povesteşte că pentru câteva ore a ȋncercat să fie escortă, neştiind prea bine despre ce-i vorba (ȋn acele timpuri nu se vorbea ȋn familie despre aşa ceva). După ce şi-a dat seama că “jobul” nu se rezumă la a ȋnsoţi un domn la cină, Helen și-a jurat că va reuşi ȋn viaţă fără să-şi terfelească demnitatea. S-a ȋntors la şcoală şi a lucrat, apoi, ȋn numeroase agenţii de publicitate, ca secretară. Norocul i-a surâs atunci când şeful său din agenţia Foote, Cone & Belding, care i-a recunoscut talentul şi a mutat-o ȋn departamentul de copywriter-i. Astfel că, la ȋnceputul anilor ’60, se număra printre cei mai bine plătiţi copywriter-i din New York şi locuia deja ȋn Manhattan. De acolo şi vorba ei celebră: “Nu există subtitut pentru creier, şarm şi multă muncă”.

Ȋn 1959, la incredibila vârstă (pe atunci) de 37 de ani, Helen s-a măritat cu David Brown, cel mai bun prieten al ei şi soţul perfect, cu care a trăit 51 de ani de căsnicie fericită, până la moartea lui. Multe dintre titlurile ȋndrăzneţe de pe copertele Cosmo, atât timp cât Helen a fost la conducerea revistei, ȋi aparţin soţul ei. Iar Helen se mândrea cu asta!

David a fost și cel care a ȋncurajat-o să scrie scandaloasa (pe-atunci) carte Sex and the Single Girl. Helen a fost, toată viaţa, de o francheţe dezarmantă şi adorabilă, ȋncurajând femeile să trăiască şi să se exprime la fel. Nu a ascuns niciodată faptul că şi-a făcut operaţii estetice şi că se dă ȋn vânt după animal print, sport, roz şi sex, fiindcă toate acestea sunt pasiuni normale pentru orice femeie.

Şi dacă nu o admirai destul, să-ţi spun ce m-a impesionat pe mine cel mai mult – Helen a murit acum doi ani, la 90 de ani, dar la 85 de ani ȋncă făcea sport zilnic timp de 45 de minute. De ce? Pentru că o femeie nu trebuie să ȋnceteze niciodată să fie feminină şi să aibă grijă de ea.

Ȋntreaga revoluţie sexuală şi de emancipare a lui Helen se poate rezuma la o singură maximă care-i aparţine: “fetele bune ajung în rai, fetele rele ajung unde vor ele”. Chapeaux, madame!


Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *