Girl Boss – Olivia Palermo

By  | 

Olivia Palermo a transformat în artă, dar și într-un business de succes, actul de a alege în ce te îmbraci dimineața. Farrah Storr, redactor șef Cosmopolitan Marea Britanie face cunoștință cu un mogul și o muză modernă.

”Bună ziua, o caut pe Olivia Palermo.”

Recepționista de la hotel mă privește cu ochi goi. ”Olivia Pa..ler..mo?” îi repet eu, de data asta mai lent. Tot nimic. ”E oaspete al hotelului nostru?” mă întreabă femeia, încruntându-se, după care tastează apăsat pe calculator, căutând în baza de date.

”Hm, nu chiar. Mă întâlnesc cu ea pentru un interviu. E o… e o…” Șoptesc ultima parte, ”E o vedetă.” Femeia îmi zâmbește. ”Ah, îmi cer scuze, doamnă. Ar fi trebuit să știu?”

Normal că Olivia Palermo nu e o vedetă. Nu în adevăratul sens al cuvântului. Newyorkeza de 31 de ani e mult mai aspirațională de atât. E influencer și senzație în social media care și-a folosit celebritatea pe care a obținut-o la un moment dat (o ții minte din reality show-ul The City, care a rulat în 2008) ca să se transforme într-un brand de modă de milioane.

O singură fotografie cu Palermo într-o jachetă Topshop garantează că respectiva jachetă va fi sold out în 48 de ore. Trebuie doar să posteze o imagine cu o pereche de pantofi sport Max&Co pe contul ei de instagram (4.7 milioane de fani) ca brandul să fie copleșit de comenzi. Poate să vândă orice, de la brățări la autobronzant, carcase de iPhone sau paltonașe pentru căței. Și vinde, nu-i de glumă. A creat linii în colaborare cu Ciate Beauty (lacul de unghii corai Nantucket My Haute Vacation este foarte cool) brandul de ochelari Westward Leaning, care are opt perechi de ochelari numite după locurile ei preferate din lume – Dumbo, Palm Beach, Berlin… ai prins ideea. A lucrat la o linie de bijuterii cu un brand de care nu am auzit niciodată, numit BaubleBar (acum îi ador, evident) și a colaborat pentru crearea unei genți în ediție limitată cu Aspinal Of London. Lista poate continua. Și continuă. Pe lângă asta, este și ambasadorul global de stil al brandului Banana Republic. Credeam că asta înseamnă că practic primește foarte multe haine gratis pe care trebuie să le poarte în timp ce călătorește prin toată lumea. Prostuța de mine.

”De fapt supervizez cum va arăta colecția lor de toamnă”, îmi explică ea, în timp ce ne așezăm într-un colț al cafenelei hotelului. ”Mă uit la elementele din care s-au inspirat și încep să lucrez la liniile pentru primăvară, aducând fotografi pentru shooting-urile colecțiilor. Supervizez toată partea creativă. Elementele vizuale, styling-ul… toate astea.” (În toamna aceasta a lansat și colecția capsulă pe care a creat-o pentru ei.)

E o mișcare înțeleaptă pentru Banana Republic, un brand care s-a chinuit să atragă imaginația femeilor sub 31 de ani care vor mai mult decât un costum de birou pentru al doilea interviu. Ceea ce au cumpărat când s-au asociat cu Palermo a fost imaginea ei de femeie cu un ochi impecabil în a combina haine scumpe cu piese mass market. Au cumpărat o părticică din femeia al cărei stil toate visăm să-l avem… dacă nu ne-ar plăcea colanții de alergare atât de mult. Își dau banii strânși cu sudoarea frunții pe o mașină a modei, care adună consumatorii instant.

Doar că, în carne și oase, nu e așa de ”poleită” pe cât ți-ai imagina. Pentru început, locuiește în Brooklyn cu Johannes Huebl, soțul ei model, și Mr. Butler, bichonul lor maltez, nu departe de unde ne-am văzut. E un cartier select, dar deloc pretențios, și relativ departe pentru un specimen așa de uptown ca Palermo, odată cunoscută ca fiind The IT Girl a Manhattan-ului.

În persoană, este o apariție de o eleganță minimală – machiaj natural, păr învolburat, un hanorac verde milităresc supradimensionat, ale cărui mâneci îi ajung până la vârfurile degetelor, și cizme negre masculine (sunt Dior, după cum am aflat mai târziu). Efectul dorit, cred eu, este să mascheze cât de devastator de frumoasă este în realitate – un fel de mix între Audrey Hepburn și Cindy Crawford în anii nouăzeci.

”Deci, îți alegi singură hainele?” o întreb eu. Se apleacă în scaun, râzând. ”Normal! Ăsta e scopul brandului meu (Și, apropo, brandul ei este o combinație deloc forțată între piese high end, de designer, și elemente accesibile, high street.) O întreb unde îi sunt atunci toate lucrurile. Până la urmă, probabil primește atât de multe haine. Nu poate să le țină pe toate în apartamentul ei, nu-i așa? ”Nu pot să-ți spun”, îmi răspunde ea, căzând pe gânduri. ”Cum, pe bune?” insist eu. ”Pentru moment le țin acasă. Totul e foarte bine organizat.” Face o pauză. ”Am un sistem…”

E frustrant de timidă și nu-mi spune mai multe nici despre sistemul respectiv, nici de câte haine primește, nici măcar ce culoare are geamantanul în care-și cară toate hainele. (Îmi mărturisește însă cu entuziasm că e vorba de brandul Rimowa și asta pentru că poți să bagi în el câte vrei și e și ușor de transportat, ceea ce o ajută pentru că de obicei își cară singură bagajul.) Revenind la sistem. E bazat pe combinații de culoare, din ce-mi dau seama. Și grupări de piese.

”Garderoba mea e probabil foarte diferită de cea a celorlalte femei – nu o împart pe sezoane pentru că sunt în climate diferite pe tot parcursul anului. Dar coordonarea pe culori mă ajută”, spune ea. ”E o metodă bună de a-ți organiza jachetele și pantalonii împreună. Și ca să economisești spațiu, folosește umerașele din catifea de la Amazon. Sunt ieftine și subțiri.”

Citeşte continuarea materialului în ediţia de noiembrie a revistei Cosmopolitan.

Fotografii de Max Abadian

Stilism de Amy Bannerman și Kristen Ingersoll

Traducere şi adaptare: Roxana Dobriţă

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *