Feminista noastră preferată: Rose McGowan

By  | 

Rose McGowan a trecut de la actorie la regie acum mulți ani și deși încă nu și-a lansat primul film, este una dintre cele mai curajoase voci feministe ale decadei, pentru că a fost cea care l-a demascat pe Harvey Weinstein, ducând la apariția curentului #metoo, dar și pentru că a fost printre puținele care au atras tot timpul atenția asupra sexismului din industria de film.

Brandul ei de feminism este unul dintre cele mai vocale din lume, vigoarea cu care manifestă împotriva hărțuirii de toate felurile căreia îi cad pradă un număr impresionant de mare de femei fiind unică. În plus, Rose își asumă cu mândrie repercursiunile, chiar dacă de cele mai multe ori sunt nemeritate. De exemplu, atunci când a înmulțit numărul acuzațiilor împotriva producătorilor de la Hollywood care se fac vinovați de hărțuire, Twitter i-a închis temporar contul. Acest gest nu a făcut decât să amplifice mânia cauzată de sistemul opresiv, decizia Twitter devenind un gest simbolic de persecuție. Așa s-a născut #WomenBoycottTwitter, sprijinul pe care milioane de femei i l-au arătat lui Rose empatizând frustrările resimțite mai mult sau mai puțin tacit de aproape toate persoanele de sex feminin de pe planetă.

Rose, al cărei scurtmetraj din 2014, Dawn, este un exercițiu vizual puternic despre hărțuirea sexuală, nu a ajuns în această poziție peste noapte. Ca să înțelegi transformarea ei de la It Girl a anilor nouăzeci la rebela anarhistă care s-a ras în cap de azi, îți trebuie un pic de context istoric. În 1986, pe când avea doar 13 ani, a scăpat din cultul Children of God. În 1995 juca rolul de adolescentă punk-rock în The Doom Generation, filmul despre generația queer regizat de Gregg Araki. Un an mai târziu, a devenit vedetă cu acte în regulă după ce a jucat în meta slasher-ul Scream, al lui Wes Craven. Dar nu a reușit niciodată să accepte Hollywood-ul, această mașină de creat staruri pe bandă rulantă.

”Nu am vrut niciodată să fiu actriță, să mă lupt cu oamenii de la Hollywood. Am jucat în The Doom Generation doar pentru că m-a rugat un prieten. Poate și de-aia am ajuns apoi să joc în tot felul de filme ridicole, dar nu puteam să renunț complet pentru că aveam nevoie de banii ăia ca să-mi țin surorile în școală”, spunea ea într-un interviu pentru IndieWire.

Citeşte continuarea materialului în ediţia de ianuarie a revistei Cosmopolitan Romania.

FOTO: Guliver/Getty Images. Text: Roxana Dobriță

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *