Oprah Winfrey a ridicat toata sala în picioare la Globurile de Aur 2018

By  | 

Oprah Winfrey, câştigătoarea premiului Cecil B. DeMille de la Globurile de Aur 2018 a ţinut, în cadrul galei pentru decernarea premiilor, un discurs atât de puternic şi de emoţionant încât toţi participanţii la evenimentul de la Beverly Hilton Hotel s-au ridicat în picioare.

Premiul i-a fost înmânat de către colega ei de pe platoruile de filmare a filmului Wrinkle In Time, Reese Witherspoon, pentru întreaga sa activitate, devenind astfel prima femeie de culoare care a primit un Glob de Aur.

Actriţa, producătoare de filme şi de televiziune şi managerul propriului post de televiziune OWN a promovat, de-a lungul timpului, femei puternice, modele de urmat, ea însăşi fiind un model feminin cu mare influenţă în întreaga lume.

Cu această ocazie, Oprah a ţinut un discurs motivant de susţinere a tuturor celor care au dezvăluit comportamentul sexual neadecvat de la Hollywood şi nu numai: „Timpul lor a trecut”, a declarat Oprah Winfrey.

„În 1964 eram copilă și stăteam așezată pe podeaua de linoleum a casei mamei mele din Milwaukee, urmărind-o pe Anne Bancroft prezentând Premiul Oscar pentru cel mai bun actor, la cea de-a 36-a ediție a Premiilor Academice. A deschis plicul și a spus cinci cuvinte care literalmente au făcut istorie: <Câștigătorul este Sidney Poitier>.

Pe scenă a venit cel mai elegant bărbat pe care îl văzusem vreodată. Îmi amintesc că avea cravata albă, și desigur pielea de culoare, iar eu nu văzusem niciodată un bărbat de culoare să fie sărbătorit în acest fel. Și am încercat de foarte multe ori să explic ce înseamnă un astfel de moment pentru o fetiță, o copilă, care urmărește evenimentul de pe scaunul acela ieftin, în timp ce mama ei intră pe ușă, moartă de oboseală, după ce curățase casele altor oameni. Tot ce pot să fac este să citez și să vă spun că explicația vine din jocul lui Sidney în „Lillies of the Field”: <Amin, amin. Amin, amin>. În 1982, Sidney a primit Premiul Cecil B. DeMille chiar aici la Globurile de Aur, și sunt conștientă că la acest moment câteva fetițe urmăresc evenimentul, în timp ce eu devin prima femeie de culoare care primește acest premiu.

Este o adevărată onoare să împărtășesc seara cu ele și, de asemenea, cu bărbații incredibili și cu femeile incredibile care m-au inspirat, care m-au provocat, care m-au susținut și mi-au făcut posibil parcursul către această scenă. Aș vrea să mulțumesc și Hollywood Foreign Press Association, pentru că știm cu toții că presa este sub asediu zilele acestea.

Dar știm, de asemenea, că ceea ce ne reține să închidem ochii la corupție și injustiție este o dedicare de neînduplecat pentru a descoperi adevărul absolut. Despre tirani și victime și secrete și minciuni. Vreau să spun că apreciez presa mai mult ca niciodată, pe măsură ce încercăm să navigăm prin aceste vremuri complicate.

Ceea ce mă aduce la asta: ce știu sigur este că a spune adevărul este cea mai puternică ustensilă pe care o avem cu toții. Și sunt în special mândră și inspirată de toate femeile care au fost suficient de puternice și curajoase să vorbească și să își împărtășească poveștile personale. 

(…)

Așa că, în această seară, vreau să-mi exprim recunoștința față de toate femeile care au îndurat ani de abuzuri și hărțuire, pentru că ele, asemenea mamei mele, au copii de crescut, facturi de plătit și visuri de urmat. Ele sunt femeile ale căror nume nu le vom cunoaște niciodată. Ele sunt casnice și muncitoare la ferme; sunt muncitoare în fabrici și în restaurante, și în academii și în domeniul ingineriei și al medicinei și al științei; sunt parte a lumii de tehnologie și politică și afaceri; sunt atletele noastre la Jocurile Olimpice și sunt soldații noștri din armată.

Iar ele sunt altcineva: Recy Taylor, un nume pe care îl știu și pe care cred că și voi ar trebui să îl știți. În 1944, Recy Taylor era o tânără soție și mamă. Mergea către casă de la biserica la care mergea în Abbeville, Ala., când a fost răpită de șase bărbați albi, înarmați; a fost violată și lăsată legată la ochi la marginea drumului, dar povestea ei a fost raportată la National Association for the Advancement of Colored People (NAACP), unde o tânără angajată pe nume Rosa Parks a devenit investigatorul principal al cazului ei, iar împreună au căutat dreptatea. Dar dreptatea nu a fost opțiune în era lui Jim Crow. Bărbații care au încercat să o distrugă nu au fost niciodată pedepsiți. Recy Taylor a murit acum 10 zile, aproape de ziua ei de naștere când ar fi împlinit 98 de ani. A trăit, așa cum am trăit cu toții, prea mulți ani într-o cultură coruptă de bărbați brutal de puternici. Iar pentru prea mult timp, femeile nu au fost auzite sau crezute atunci când îndrăzneau să spună adevărul despre puterea acelor bărbați. Dar timpul lor s-a scurs. Timpul lor s-a scurs.

(…)

Vreau ca toate fetele care mă privesc aici și acum, să știe că o nouă zi se ivește la orizont! Și când acea nouă zi ajunge în sfârșit, va fi pentru că foarte multe femei magnifice, dintre care multe se află chiar aici în încăperea aceasta astăzi, și câțiva bărbați fenomenali, luptă din greu să se asigure că devin liderii care ne aduc la acele timpuri când nimeni nu mai trebuie să mai spună <Me too>. Mulțumesc!”.

Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *