Dev Patel, englezul minune al Hollywood-ului

By  | 

Dupa ce succesul international al peliculei castigatoare a opt Oscaruri in 2008, „Vagabondul Milionar”, l-a transformat pe Dev Patel intr-unul dintre cei mai hot actori ai momentului, paradoxal, tanarul a preferat sa iasa de sub lumina reflectoarelor.

Avalansa de oferte si scenariile pe care le primea nu pareau a egala rolul care l-a catapultat pe cele mai… rosii si prestigioase covoare.

Insa cand regizorul M. Night Shyamalan (care a semnat si thrillerul „Al saselea simt”) i-a propus o pozitie cheie in productia „Ultimul Razboinic al Aerului” (in Romania din 6 august), a simtit ca asteptarea a luat sfarsit. „Acesta e primul meu film dupa „Vagabondul Milionar”, si am fost precaut in a-mi alege urmatorul rol”, explica Dev.

„M-am straduit sa-mi demonstrez talentul si sa ofer ceea ce-am crezut eu ca e o interpretare profunda. Dupa acel film am primit multe scenarii despre care am simtit ca nu ma provoaca si ca nu m-ar fi solicitat precum rolul vagabondului Jamal. Mai am foarte multe de invatat si vreau sa fiu convins ca iau cele mai bune decizii.”

Matur, modest si extrem de atragator? Da, cam acestea ar fi primele trei calitati ale lui Patel si, dupa interviul in exclusivitate, te vei indragosti iremediabil de el (desi, atentie: e „luat”!).

Cum a fost sa filmezi pentru „Ultimul Razboinic al Aerului”?

A fost amuzant, pur si simplu ne-am relaxat, iar pe uriasul platou de filmari am invatat cateva miscari grozave de arte martiale! Actorii din distributie erau foarte tineri si totul era nou pentru mine, fiind primul meu film turnat in America. A fost extrem de interesant sa trec de la o pelicula gen „Vagabondul Milionar” la ceva de tipul „Ultimului Razboinic al Aerului”, adica de la 15 milioane de dolari la ceva de 150 de milioane, cu efecte speciale. Am filmat doua saptamani in Groelanda, unde a fost efectiv spectaculos!

Te-ai antrenat in arte martiale de mic, nu-i asa?

Da, am facut Tai Kwon Do de cand aveam zece ani, si mi-a fost de folos la filmari.

In film ai rolul tipului rau?

In esenta, da. Sunt trimis de tatal meu intr-o misiune imposibila de a-l gasi pe un baiat, un mit, Avatarul, si intr-un fel personajul meu e similar cu cel din „Vagabondul Milionar”, amandoi fiind focusati pe a obtine ceva. In „Vagabondul”, Jamal era in cautarea iubirii vietii lui si ar fi facut orice pentru asta – era sa moara, s-a lasat torturat de politie, orice, pentru a o gasi pe ea. In „Ultimul Razboinic al Aerului”, printul tanar pe care il interpretez face tot posibilul sa se poarte intocmai ca cineva intr-o ipostaza regala si puternica, dar pe interior e doar un baiat dezorientat. A fost extrem de palpitant sa il interpretez.

Ce-ai mai facut de la „Vagabondul Milionar”?

Am calatorit mult si m-am implicat in actiuni caritabile in India, petrecandu-mi acolo cateva luni. M-am intors in Mumbai – oras pe care il iubesc de cand am jucat in film si unde am multi prieteni pe care mi i-am facut la filmari -, si m-am simtit foarte bine sa ma reintorc acolo.

Ai putut sa mergi linistit prin India sau erai recunoscut de fani peste tot?

A fost ciudat, fiind mai dificil decat mi-as fi imaginat. Acolo toata lumea e innebunita dupa actorii de la Bollywood si eram sigur ca nu as fi prezentat vreun interes. Dar chiar si atunci cand ma urcam intr-o ricsa, lumea ma recunostea! Toti ma strigau „Eroule!” sau „Milionarule!”. Sau tipau dupa mine in dialectul hindi: „Uite-l pe baiatul milionar!”. Deci ma stiau dupa fata, dar ma indoiesc totusi ca imi cunosc si numele. Am fost surprins sa vad ca cei care conduceau ricsele sau oamenii de la standurile din piete reactionau cand ma vedeau.

Trebuia totusi sa fii cu ochii in patru?

Toata lumea era prietenoasa, filmul a fost ca un imn national pentru India si toti s-au aratat incantati.

Ai tinut discursuri in scoli?

Nu, acest lucru ar fi dificil, pentru ca nu vorbesc hindi. Pur si simplu am intalnit multi oameni si sper ca i-am ajutat sa stranga fonduri.

Cum ti-a schimbat „Vagabondul Milionar” viata?

Regizorul Danny Boyle reprezinta o parte importanta in tot ceea ce mi se intampla acum, pentru ca a intuit pasiunea mea pentru actorie si a venit in intampinarea ei. Inainte sa-mi propuna sa joc in filmul sau, eu eram in distributia serialului britanic de televiziune „Skins”, unde ma distram copios pe platourile de filmare si eram foarte relaxat alaturi de colegii mei foarte tineri. Dar pentru Danny a trebuit sa urc instant stacheta. Si faptul ca cineva de calibrul sau a avut incredere in mine – care eram absolut un nimeni -, mi-a conferit increderea de care aveam nevoie. M-a invatat multe, a fost rabdator si mi-a insuflat definitiv pasiunea pentru actorie.

Cum ai ramas cu picioarele pe pamant?

Cred ca de fapt e chiar usor. Toata lumea spune ca e greu sa nu ti se urce la cap, dar nu cred. De fapt, nici nu stiu cum m-as putea schimba. Poate ca e si datorita familiei mele – muncesc ore in sir la un film, apoi ajung acasa si mama intotdeauna stie sa ma mentina ancorat in realitate. In plus, am aceiasi prieteni din scoala, am trecut alaturi de ei prin tot.

Inca mai locuiesti acasa la tine in Anglia?

Foarte rar ma gasesti pe acolo, insa da, inca stau acolo. Mi-am pastrat vechiul meu dormitor si a ramas neschimbat.

E adevarat ca esti impreuna cu Freida Pinto?

Da. E grozav sa fii cu cineva care iti intelege munca! Nu numai ca e o iubita minunata, dar mi-e un prieten adevarat.

Ti-ai permis vreun lux?

Da, m-am rasfatat putin! Dar nu ma refer neaparat la cheltuit bani pe chestii foarte costisitoare. Singurul lucru pe care-l vreau este sa invat sa sofez, si apoi s-ar putea sa-mi iau o masina cu care eventual sa fac senzatie. Dar inca n-am ajuns in acel punct; inca iau ore de condus. Testarea teoretica am dat-o, dar pentru cea practica nu am timp. De cate ori incerc sa imi fac programare pentru examenul de soferie, ori toate locurile sunt rezervate deja, ori aflu ca trebuie sa iau avionul catre o noua destinatie.

Ce altceva mai iubesti, in afara de film?

Stiu ca suna siropos, dar ador sa ma uit la filme! Ma cam plictisesc uneori, dar de fapt ce imi place e sa petrec timp alaturi de prietenii mei. In rest, fac lucruri obisnuite pentru oamenii de varsta mea: ma joc pe Nintendo Wii, iar cand setez consola pentru tenis, ma simt ca Roger Federer la Wimbledon si totul devine foarte competitiv, ceea ce e cool! Daca s-ar putea, mi-ar placea sa ma duc la bowling, insa nu prea mai pot face acest lucru usor, din cauza ca primesc foarte multa atentie si trebuie sa fiu atent pe unde ies. Nu mai pot sa ma sui in metrou asa, ca inainte…

Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *