De vorba cu Sarah Jessica Parker despre "Sex and the City" si fashion

By  | 

Sarah Jessica Parker a obtinut pentru productia care a consacrat-o, „Totul despre sex”, doua premii Emmy si patru Globuri de Aur. Datorita succesului enorm inregistrat, serialul de televiziune a inspirat lungmetrajul cu acelasi nume, care a innebunit femeile din intreaga lume. In consecinta, lumea o identifica acum cu sofisticata Carrie Bradshaw.

Cum ai privit continuarea „Totul despre sex” pentru cinema?

A fost un privilegiu sa fac acest film. Am spus o poveste asa cum ne-am dorit. Filmul nu e o comedie romantica tipica. E remarcabil ca avem public…

Tonul filmului e mai melancolic decat stilul serialului. Ai avut indoieli la inceput?

Cred ca Patrick Michael King (regizorul filmului – n.r.) stie sa spuna o poveste minunata. E cel mai bine „plasat” pentru a depana aventura celor 4 femei. Zece ani e o perioada indelungata pentru o poveste romantica, mai ales una ca aceasta. Daca am fi redus „valoarea” relatiilor, ar fi fost mai usor pentru public si studio, dar nu asa ne-am dorit sa spunem „istoria”. Trebuie sa arati diferenta dintre dragostea la 20 de ani si cea la 40. Nu vreau sa ma repet, dar cat de „complici” suntem in propriile noastre deceptii? Ma bucur ca e un film mai trist, pentru ca asa e viata. Asa e cand iti pierzi dragostea.

Te referi la dragoste in contextul maturizarii?

Da, si e diferita de la un om la altul. Un final fericit depinde de perspectiva fiecarei persoane. Finalul tau fericit nu trebuie sa coincida cu finalul meu fericit. Dar toti traim, in linii generale, asa cum alegem.

Fiecare e responsabil de finalul sau fericit?

Da, il alegi. E dragostea romantica? Prietenii? Familia? Solitudinea? Relatia cu o femeie, cu un barbat? Un copil din flori? „Unde” ne simtim impliniti ca adulti?

Multe fete de 20 de ani vin la New York si copiaza stilul creat de tine… Ce simti cand le vezi in oras? Te simti responsabila?

Nu neaparat… dar recunosc stilul cand vad 4 femei la o cafenea, cand le vad mergand pe strada. Recunosc „legatura” dintre ele. New York-ul a fost intotdeauna orasul unde fetele vin sa-si urmeze visul. Sunt multe orase care ofera oportunitati, dar New York-ul a avut intotdeauna o atractie aparte. E valabil de peste 100 de ani, ideea apare in literatura, dar acest serial a sustinut-o in mod diferit. In ceea ce priveste sursa de inspiratie, pentru noi a fost viata lui Candace Bushnell in acest oras, la finalul anilor ’80, cand economia prospera, „etichetele” erau importante… E viata minunata a unei femei tinere si singure, o femeie interesanta, narcisista, pasionata de moda. Era o perioada culturala perfecta. Daca-mi place ca oamenii vin aici sa lucreze in institutii de cultura? Sigur! Dar asta nu mai e valabil doar pentru New York. Pe de alta parte, oamenii sunt interesati de moda, dar sper insa ca, in drumul lor spre geanta la care viseaza, vor da si peste ceva un pic mai substantial.

Dar ce spui de oamenii care vin aici in cautarea unui vis si care, in final, ii frustreaza?

Viata poate fi frustranta in orice oras, in orice tara, pe orice continent. Te maturizezi, afli ce vrei sa faci si poti fi dezamagit. Poti sa reusesti, sa esuezi, sa te ridici… Vietile acestor patru femei sunt presarate de esecuri. E o fictiune – foarte convingatoare insa, pentru ca e bine scrisa.

E o fictiune care te-a transformat intr-un idol.

Serialul creeaza o lume care poate fi confundata cu realitatea. Noi nu cream mesaje, nu ne ocupam de morala. Noi spunem simple povesti. Nu promitem femeilor care vin la New York ca vor avea acelasi „parcurs”. Daca au acelasi „parcurs”, poate ca nu e un lucru rau, pentru ca toate cele patru duc o viata care are sens. Au existat obstacole, greseli, incercari si deceptii, esecuri si triumfuri. Mai mult decat atat… Nu cred ca putem indruma fiecare tanara care vine la New York. Eu am venit in New York datorita cartilor. Daca Philip Roth si Woody Allen sunt responsabili pentru alegerile mele? Din punct de vedere cultural suntem foarte diferiti. Pana la urma, Woody Allen n-a stat niciodata intr-o incapere ca sa fie intrebat daca se simte responsabil pentru fiecare evreu care a venit in New York din Columbus, Ohio.

In serial ai purtat 80 de rochii. Cam cate ai pastrat?

Tot ce nu era imprumutat, am „arhivat”. A fost util cand am facut filmul, pentru ca am putut folosi acele rochii.

Cat de mare e garderoba ta?

Foarte mica…

Crezi ca pe prietenii tai „Totul despre sex” i-a ajutat sa inteleaga mai bine sexul si femeile?

Nu discut cu ei despre impactul serialului asupra relatiilor sexuale. Discut cu prietenii mei despre munca lor si despre a mea, dar nu intram in detalii.

Multor barbati le place serialul!

Prietenii mei homosexuali adora serialul! Eu insa nu ma uit la filmele mele, nu-mi citesc interviurile, e prea ciudat…

Ti se pare o ironie sa fii model pentru celibatare, cand tu esti printre putinele vedete care au o relatie de lunga durata?

Nu ma gandesc la Carrie ca la un simbol al femeilor singure. Traiesc in New York, merg pe strazi, simt asocierea, sunt mandra de ea. Rolul face parte din mine, dar nu-l asociez cu mariajul meu.

Cum ai decis sa creezi o colectie de haine?

Dupa terminarea serialului, am avut parte, in mod bizar, de oportunitati de a crea haine. Nu eram pregatita pentru asa ceva. Aveam prieteni, designeri adevarati, care se luptau sa-si faca un nume, care cautau finantatori. Nu mi s-a parut corect sa creez haine, dar apoi i-am descoperit pe designerii Steve&Barry si mi-a placut filosofia lor. Vreme de opt luni am invatat despre companie, pentru ca nu intelegeam cum functioneaza, cum pot vinde cu pretul acela si totusi sa functioneze in mod onest. Am studiat mult timp, apoi m-am simtit mai in largul meu. Mi-a placut ideea democratizarii modei. Are sens pentru mine, mai ales avand in vedere originea mea. Ideea ca ma pot adresa necesitatii si ca nu trebuie sa pretind ca sunt creator, asta pot face. In plus, am doi creatori care ma ajuta foarte mult!

New York-ul de azi tee mai entuziasmeaza ca pe vremuri?

E diferit. Totul se afla inca aici, dar a devenit un oras mai primitor, mai ales pentru cei instariti. Cand am venit la New York, orasul era mai putin accesibil, in special Manhattan-ul. Dar atmosfera propice culturii si creativitatii a ramas aceeasi.

Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *