Cum am ajuns aici: Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu

By  | 

Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu au transformat imposibilul în posibil: de la Prima Clinică de Transplant Celule Stem la Copii la a schimba un Ordin de Ministru. Iar pentru prima oară în 30 de ani, în România, au construit de la zero un spital. Mai mult, au ridicat, în doar două luni, Spitalul Modular 1 Elias, un spital care funcționează la capacitate maximă în acest moment (38 de paturi pregătire pentru a trata în regim ATI bolnavii de COVID-19); și tocmai au primit trofeul PERSON OF THE YEAR – ROMANIA, la ediția de anul acesta E! PEOPLE’S CHOICE AWARDS.

Înțelegeți acum de ce nici măcar nu îndrăznesc să mai adaug completări, înafară de faptul că sunt atât de mândră că două femei au reușit, împreună, să realizeze ceea ce nicio altă instituție nu a mai reușit în România?! Tot timpul cât am redactat interviul de mai jos, am avut un nod în gât de emoții față de exemplul de forță și uniune pe care ni-l oferă nouă, tuturor celorlalte femei. Și totul a început acum zece ani, când Carmen și Oana s-au întâlnit într-un parc unde își duceau copiii și au devenit prietene… Haideți să aflăm împreună povestea din spatele tuturor acestor realizări:

Felicitări pentru trofeul PERSON OF THE YEAR 2020 ROMANIA, E! PEOPLE’S CHOICE AWARDS! Care este cea mai frumoasă față a acestui premiu?

Carmen Uscatu: Inițiativa #NoiFacemUnSpital și proiectele Dăruiește Viață ajung să fie cunoscute de tot mai mulți oameni și din afara țării. Credem că #NoiFacemUnSpital este un proiect de țară, care demonstrează că peste 350.000 de oameni, până în acest moment, pot veni împreună în jurul unei idei, pot transforma un vis în realitate. Și sperăm ca acest lucru să-i inspire și pe alții să se implice și chiar să înceapă să lucreze la propriile proiecte, oricât de mici, în comunitățile lor.

Unde va sta acest trofeu, după ce îl veți primi?

Oana Gheorghiu: Tocmai ne mutăm birourile într-un spațiu mai mare și mai luminos, iar colegele noastre chiar ne ziceau zilele trecute: „sperăm că ați prevăzut un loc special pentru trofee”. Acum chiar trebuie să ne gândim serios la asta (zâmbește). Dar dincolo de trofeul fizic, recunoașterea pe care acest proiect de implicare socială a primit-o este de neprețuit. Trofeul va sta în biroul nostru, dar el este al fiecărui donator și sponsor, fără de care nu am fi putut implementa atâtea proiecte și schimba atât de multe în cei peste 10 ani de când facem asta.

Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu

FOTO: Andreea Macri

Cum ați descrie drumul pe care l-ați parcurs până-n prezent?

Carmen Uscatu: Am pornit din frustrare. Ne săturasem să auzim că nu se poate, că în România lucrurile funcționează puțin diferit, că „merge și așa”, că „avem de toate”. Am căutat soluții și am refuzat să credem că toate acele uși care ni se închideau în față erau imposibil de dărâmat. Pas cu pas, am găsit tot mai mulți oameni care să vadă lucrurile așa cum le vedeam și noi, care să aibă încredere în proiectele pe care le propuneam, care să ne sprijine. Iată că astăzi, în România lui nu-se-poate, o comunitate de sute de mii de oameni și mii de companii construiește un Spital de Copii. Pentru prima dată în 30 de ani. Am ridicat prima clădire, lucrăm acum la instalații, interioare & exterioare și dotare cu echipamente și am lansat apelul de strângere de fonduri pentru a doua clădire. Extindem proiectul pentru a crea la Marie Curie un adevărat campus medical ca în Vestul Europei – un etalon de calitate, eficiență și cost pentru orice proiect de infrastructură din sectorul medical pe viitor.

Inițiativa #NoiFacemUnSpital a început de la modernizarea unei secții și a ajuns la reconstruirea întregului Spital Marie Curie. Cum s-a creat acest bulgăre de zăpadă minunat?

Oana Gheorghiu: Inițial, ideea ne-a părut și nouă nebunească. Discutam cu prietena noastră, Paula Herlo, cea care ne-a susținut încă de la începuturi, despre ce putem face pentru cei 30 de copii și 30 de părinți care împărțeau două toalete și un duș, în capătul unui hol îngust pe secția de onco-pediatrie de la Marie Curie. Aflasem că nu se poate face recompartimentarea secției și crearea de grupuri sanitare în fiecare salon din cauza infrastructurii foarte vechi (clădirea spitalului a fost construită în anii ’70). Mai în glumă, mai în serios, am zis că am putea construi un spital de la zero, ce mare lucru? (zâmbește) Planul inițial a fost pentru o clădire de trei etaje care să găzduiască o secție de onco-pediatrie și una de radioterapie pediatrică (care nu există în acest moment în niciun spital din România). Speram să ajungem unde suntem astăzi, la construcția unui spital adevărat, dar nu îndrăzneam să o spunem cu voce tare, ne temeam că oamenii nu vor avea încredere într-un proiect așa de mare. Cum să creadă în două femei care vorbesc despre construcția unui spital, când statul român n-a făcut niciunul, de la zero, în 30 de ani? Cu toate acestea, am luat autorizație de construcție pentru maximum de niveluri posibile și a fost o decizie bună. Pentru că ulterior, proiectul s-a extins la nouă niveluri pentru a găzdui și alte secții (neurochirurgie, chirurgie, bloc operator, ATI), iar astăzi lucrăm la master planul pentru a adăuga și a doua clădire (pentru restul secțiilor Spitalului Marie Curie).

Citește și: Sebastian Dobrincu: cel mai tânăr lider al generației sale

 Cred că proiectul a luat amploare pe măsură ce oamenii au văzut că lucrurile se întâmplă, că înaintăm, că visul nostru și al lor prinde contur. Am ridicat întreaga structură în aproximativ un an, acum lucrăm la compartimentări interioare, instalații și finisaje. Sunt multe momente în care ne lovim de situații dificile sau în care ne e greu să luăm decizii. Din fericire, lucrăm cu experți pe domeniile lor, cu consultanți renumiți din afara țării (Franța, SUA, Spania, Irlanda) care aduc în proiect expertiza care deocamdată lipsește în România.

Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu

FOTO: Cornel Brad

Cum ați reușit să strângeți atât de multe fonduri, susținători? Vă rugăm dați-ne câteva detalii despre procesul din backstage.

Carmen Uscatu: Oricât de incredibil ar părea, noi suntem o echipă mică. Acum suntem opt oameni cu totul, și am avut perioade în care am fost și doar 4-5, dar alături de voluntari pe care ne putem baza în orice moment și foarte mulți susținători care răspund mereu când le solicităm ajutorul. Totodată, mai multe persoane publice au avut încredere în visul nostru și au spus acest lucru public — cum sunt Paula Herlo, Alex Dima și Tudor Chirilă care ne sunt alături încă de la început. Treptat, cercul s-a extins și mesajul nostru a ajuns la cât mai mulți oameni. Ne-am ghidat mereu după câteva principii care, spunem noi, i-au făcut pe oameni să ne susțină: transparență (pe daruiesteviata.ro știi în orice moment ce se întâmplă cu donațiile tale, asociația este auditată de un auditor extern și comunicăm constant cu donatorii noștri) și onestitate (am spus lucrurilor pe nume, oricât de dureroase ar fi fost pentru că doar atunci când accepți realitatea poți începe să găsești soluții la probleme cu care te confrunți).

Apropo de acest an, a fost dificil, totul s-a concentrat în jurul pandemiei — cum v-ați raport la această perioadă? Cum v-ați păstrat echilibrul și ați continuat ce aveați de dus la bun sfârșit?

Oana Gheorghiu: A fost dificil pentru că a trebuit să ne adaptăm unei noi realități, atât la nivel personal, cât și ca echipă. Apoi, a trebuit să gestionăm proiectul #NoiFacemUnSpital în paralel cu eforturile de a ajuta cadrele medicale și spitalele din prima linie. Nu am putut rămâne indiferente cererilor de ajutor de la debutul stării de urgență și am mobilizat resurse extraordinare (interne, dar și la nivel de susținători) pentru a ajuta: am reușit să investim aprox. 4.2 milioane de euro strânși de la peste 250.000 de oameni și peste 650 de companii pentru a dona 17 tone de echipamente de protecție și echipamente medicale în peste 140 de unități medicale din țară și am ridicat, în doar 2 luni, Spitalul Modular 1 Elias, un spital care funcționează la capacitate maximă în acest moment (38 de paturi pregătire pentru a trata în regim ATI bolnavii de COVID-19). Am lucrat foarte mult și ne-am sprijinit una pe alta pentru a putea merge înainte.

Care sunt cele mai mari probleme pe care societatea românească ar trebui să le schimbe cât mai curând, privind sistemul medical și nu numai?

Oana Gheorghiu: E nevoie de management performant în sănătate și de depolitizarea acestuia, de măsuri pentru stoparea crizei medicamentelor și de politici publice care să plece cu adevărat de la nevoile pacienților. În acest sens, Dăruiește Viață este unul dintre semnatarii Decalogului pentru Sănătate (www.decalogsanatate.ro) — o listă de măsuri concrete propuse următoarelor guvernări, indiferent de culoarea politică, de către principalele ONG-uri și asociații din domeniul medical. Și, mai mult ca oricând, e nevoie de transparență, de adevăr, de a recunoaște problemele, vulnerabilitățile și lipsurile și de a reconstrui încrederea pe care oamenii au pierdut-o în autorități.

Carmen Uscatu: Pandemia ne-a arătat că multe lucruri care nu se puteau face înainte în sistemul nostru, de fapt, se pot face doar că nu exista interes și bunăvoință. De exemplu, se poate să primești o rețetă de la medicul curant prin mijloace electronice. Sistemul de sănătate are nevoie urgentă de digitalizare, de un sistem informatic al CNAS performant și funcțional — în definitiv are nevoie să vină în secolul XXI și să renunțe la practicile pe care alte țări le foloseau acum 30-40 de ani.

Cum ați decis că acesta este acel lucru pe care trebuie să îl faceți în viață? Ce v-a adus pe voi două împreună?

Oana Gheorghiu: Înainte de proiectele de voluntariat și de Dăruiește Viață eram pur și simplu două prietene care se cunoscuseră mulțumită plimbărilor în parc, atunci când copiii noștri erau mici. Cred însă că amândouă aveam acest spirit de revoltă și dorință de a acționa atunci când vedeam lucruri nedrepte în jurul nostru. De aceea, atunci când am primit emailul de la mama unui adolescent bolnav de cancer (primul caz la care am lucrat) care cerea cu disperare ajutor, prima dată i l-am trimis lui Carmen și am întrebat-o ce am putea face. Și ne-am activat amândouă și i-am activat și pe cei din jurul nostru pentru a căuta soluții.

Carmen Uscatu: De-a lungul timpului ne-a ajutat foarte mult că am fost mereu amândouă și în momentele bune, dar mai ales în cele dificile — pentru că ne-am putut sprijini una pe alta, astfel încât să nu pierdem din vedere obiectivul pe care voiam să-l atingem. Când una obosește preia cealaltă, spunem cel mai des la birou. După mai bine de 10 ani de când facem asta, cred că am învățat să fim mai focusate și să privim mereu imaginea în ansamblu. Am învățat și să râdem mai mult și să ne bucurăm de lucruri simple, cum sunt ieșirile cu prietenii, pentru că ele ne încarcă cu energie.

Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu

FOTO: Enrico Brodoloni

Aș vrea să ne întoarcem și mai mult în trecut, și să ne spuneți trei caracteristici care vă defineau când erați copii?

Oana Gheorghiu: Eram nerăbdătoare, revoltată și cu toleranță scăzută la orice fel de nedreptate. Acum când le scriu, mi se pare că nu m-am schimbat foarte mult de atunci (zâmbește).

Carmen Uscatu: Eram matură pentru vârsta mea — cel puțin asta i-a spus educatoarea mamei mele, la grădiniță. Eram justițiară, aș zice eu, pentru că nu-mi plăcea când învățătoarea mea favoriza pe cineva și asta se întâmpla în vremurile noastre când, pentru a dobândi lucruri existențiale, trebuia să ai pile. Eram îndrăgostită, pentru că, de exemplu, în clasa I îi povesteam toată ziua mamei despre un coleg care îmi era drag.

Împărtășiți cu noi, vă rugăm, un moment definitoriu din drumul pe care l-ați parcurs până-n prezent?

Oana Gheorghiu: Când am intrat pentru prima oară în clădirea Spitalului pe care-l ridicăm alături de sute de mii de oameni. E greu să vă descriu ce am simțit: un amestec de bucurie, frică, responsabilitate, apăsare. M-am gândit că sunt om tare norocos dacă am șansa să fiu parte a unui proiect atât de nebunesc și de frumos.

Carmen Uscatu: Momentul în care am realizat că #NoiFacemUnSpital, deși această idee mai apăruse în trecut, spusă de noi sau de alții, și atunci ni se păruse curată nebunie.

Citește și: Interviu cu Andreea Esca

Este un domeniu atât de nobil și atât de trist — cum reușiți să nu vă afecteze cumplit poveștile celor pe care îi susțineți?

Carmen Uscatu: Realitatea este dură. Așa cum arătăm și în noul spot de campanie prin care strângem fonduri pentru extinderea proiectului cu a doua clădire — sunt unele bătălii pe care le pierdem și altele pe care le câștigăm. La fel se întâmplă și în cazul pacienților și familiilor cu care colaborăm sau pentru care dezvoltăm aceste proiecte. Însă deznădejdea nu ne ajută să mergem mai departe. De fiecare dată când ne simțim încărcate, ne gândim prin ce trec pacienții oncologici în spitale sau copiii din toată țara, care ajung cu diferite boli grave la Spitalul Marie Curie. Prin ce trec părinții lor. De aici ne luăm puterea de a continua. Simțim că avem o datorie morală față de ei să mergem mai departe și să facem tot ce ne este în putință pentru a le câștiga timp.

Pentru cei care ar vrea să facă ceea ce faceți voi… care ar fi primele informații pe care ar trebui să le știe?

Carmen Uscatu: Să știe foarte clar unde vor să ajungă și să se apuce de treabă, pentru că nu va veni nimeni să-i întrebe ceva sau să-i împingă de la spate. Să se înconjoare de oameni care cred în visul lor, care sunt buni în domeniile lor și care nu se tem să le dea feedback sincer. Să asculte și să facă ceea ce simt ei că este corect.

Ce alte proiecte vă doriți să transformați în realitate în următoarea perioadă?

Oana Gheorghiu: Acum ne concentrăm pe inițiativa #NoiFacemUnSpital. La final de 2021 prima fază a proiectului va fi gata și prima clădire va fi complet funcțională. Însă, în paralel, lucrăm la master planul pentru a doua clădire pentru a muta aici și celelalte secții ale Spitalului Marie Curie. Estimăm că o vom finaliza și pe aceasta în aprox. 5 ani. Sper ca oamenii și companiile să continue să ne fie alături, căci proiectele mari se pot realiza doar pe termen lung. Îi așteptăm pe toți cei care vor să fie fondatorii acestui spital să ni se alăture, să ne susțină, să doneze și să-și urmărească donația pe www.daruiesteviata.ro. Companiile pot redirecționa 20% din impozitul pe venit/ profit până la finalul anului, devenind astfel parte din cea mai mare comunitate pe care a avut-o România vreodată, comunitatea #NoiFacemUnSpital.

Cosmo: Am vrea să le cunoaștem puțin pe Carmen și Oana, înafara acestor proiecte. Ce hobby-uri au, ce bucurii cotidiene, ce regrete, cum își petrec timpul liber, cât de puțin e, ce au citit în ultima vreme, care a fost cel mai recent serial la care s-au uitat, care este primul lucru pe care ar vrea să îl facă după ce trece (sperăm) pandemia de coronavirus?

Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu

FOTO: Andreea Macri

CARMEN ȘI OANA, DINCOLO DE PROIECTELE DE CARITATE

Oana Gheorghiu

  • Îmi place să râd, mă pricep destul de bine (cred eu) să fac haz de mine însămi și de tot ce mă enervează dar nu pot schimba.
  • Mă încarc cu energie atunci când mă văd cu prietenii și am norocul să am prieteni foarte faini.
  • Îmi place să citesc, deși nu reușesc să citesc zilnic, așa cum mi-am propus.
  • Îmi plac filmele și devin dependentă de câte-un serial bun. Mi-a plăcut mult Lenox Hill, pentru că mi-a alimentat visul de a avea cândva așa spitale și așa medici în România.
  • Anul ăsta am redescoperit plăcerea de a  merge pe bicicletă și m-aș bucura ca noua administrație a Bucureștiului să ia măsuri mai multe și mai bune decât vechea administrație care să încurajeze mersul pe bicicletă.

Carmen Uscatu

  • Îmi place să merg la teatru și sufăr enorm în această perioadă din cauza închiderii teatrelor.
  • Îmi plac ieșirile cu prietenii. ș
  • Merg la expoziții temporare de fiecare dată când sunt în afara țării.

Ajută și tu!

Companiile pot redirecționa 20% din impozitul pe venit/ profit până la finalul anului, devenind astfel parte din cea mai mare comunitate pe care a avut-o România vreodată, comunitatea #NoiFacemUnSpital.

Citește și: BAZAAR Power List 2019: VAVA ȘTEFĂNESCU, coregraf, performer și manager cultural

FOTO: Cornel Brad, Andreea Macri, Enrico Brodoloni

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *