Cum am ajuns aici: Anamaria Hâncu

Anamaria Hâncu este fondatoarea Let’s Do it, Romania, cel mai mare proiect de implicare socială organizat în România. Despre ce e vorba, ce implică asta și, mai ales, cum a ajuns aici Anamaria Hâncu, afli din interviul de mai jos.

Din 2010 și până în prezent, a cooptat peste 1.900.000 de voluntari în acțiuni de curățenie națională și peste 50 000 de elevi și părinți în proiecte de educație ecologică. De asemenea, Platforma 4B dezvoltată de Let’s Do It, Romania! are, la doar 4 luni de la lansare, 5000 de utilizatori și 2232 de zone cu deșeuri cartate. Haideți să aflăm împreună mai multe despre Anamaria Hâncu și acest super proiect.



Ce înseamnă pentru tine Let’s Do It, Romania!? Cum a început totul?

Let’s Do It, Romania! este clar proiectul meu de suflet! Este pentru mine dovada că se poate, că locuitorii României se unesc pentru cauze în care cred și care îi motivează. De asemenea, Let’s Do It, Romania! m-a făcut pe mine să trec de la vorbe la fapte, de la „să se facă” la „eu fac”, de la a comenta și critica de pe margine la a încerca să fac bine și să produc schimbarea acolo unde am crezut eu că e nevoie și stă în puterea mea și a colegilor.
Let’s Do It, Romania! înseamnă pentru mulți dintre noi acea zi o dată pe an în care mergem cu toții undeva în natură și facem curățenie, strângem deșeurile din natură. Mă întâlnesc adesea cu oameni care atunci când aud că sunt de la Let’s Do It, Romania!, îmi spun: ”Wow, ce frumos! Let’s Do It, Romania! este primul proiect de voluntariat la care am participat vreodată”. Și recunosc, mă emoționează să aud acest lucru. Și bineînțeles, mă bucură să știu că Let’s Do It, Romania! a contribuit la conturarea percepției despre voluntariat, i-a făcut pe oameni să își dorească să se implice și să simtă că e în puterea fiecăruia dintre noi să schimbe ceva. 

Let's Do it
Let’s Do it

Totul a început pentru mine atunci când am cunoscut-o pe Liana Buzea. Eu îmi căutam un proiect de voluntariat în care să mă implic, am găsit proiectul ei prin care făcea acțiuni de curățenie în ariile protejate din România. Am mers întâi la aceste acțiuni, apoi am spus că vreau să ajut organizația pe parte de comunicare și ulterior, Liana a găsit video cu filmulețul din Estonia care devenise viral și a decis să facă Let’s Do It! în România. Prima mea reacție? Tipic românească „Nu se poate în România!”. Ulterior, am zis „Eu vreau să fac acest proiect, trebuie să schimbăm ceva în România”. Și din acel moment, nu a existat nimic să mă oprească. Fiecare refuz, fiecare critică mă facea și mai ambițioasă. Și cel mai și cel mai important element au fost oamenii. Fără echipă, fără energia, devotamentul și implicarea oamenilor, Let’s Do It, Romania! nu se putea întâmpla. E un proiect al oamenilor, pentru oameni, cu oameni.

Ai început un proiect de voluntariat într-o perioadă de criză, iar în prezent tocmai traversăm o nouă criză — cum te-ai raportat atunci și cum o faci acum la dificultățile pe care le-ai și le întâmpini? De unde îți iei curajul?

De la oamenii de lângă mine. Echipa Let’s Do It, Romania! este extrem de importantă pentru mine. De fiecare dată când era cel mai greu, mă uitam lângă mine, că ne avem unii pe alții și mereu am spus „Câtă vreme ne suntem aproape, totul este posibil și vom reuși orice ne propunem”.

Și nu în ultimul rând, energia mi-o iau și de la oamenii care ne sunt alături, care cred în schimbare și contribuie cu tot ce pot: să vină la curățenie, să facă parte din echipele noastre județene care ajută din punctul de vedere al organizării, companiile care dau o mână de ajutor. Și nu în ultimul rând: din interiorul meu. Mereu mi-am dorit să fac bine, spuneam când eram în liceu că eu vreau să am propria mea fundație/organizație când voi fi mare și acum visul mi s-a îndeplinit. Uneori când mergeam la curățenie în ziua Z, cum îi spunem noi, și ne întâlneam cu voluntari pe drum, copii care aveau bannere desenate de ei cu LDIR, care strigau Let’s Do It, Romania! sau ne făceau cu mâna când vedeau mașina, mi se încărcau ochii de lacrimi, pentru că simțeam că nu facem degeaba ceea ce facem. Și că cel puțin pentru o mână de oameni, facem bine, oferim speranță. Și că oricât e de greu uneori și de câte obstacole ne lovim, nu avem totuși motive suficiente să ne oprim.

Citește și: Cum am ajuns aici: Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu

Peste 1.900.000 de voluntari implicați în acțiuni de curățare. Cum ați ajuns la ei, cum ați creat o comunitate atât de mare?

Prin perseverență, prin multă muncă, prin mesaje clare, prin ideea asta nebunească „Să facem curățenie în toată țara într-o singură zi. Cu sprijinul mass-media, persoanelor publice care ne duceau povestea mai departe.

Let's Do it
Let’s Do it

Ce înseamnă să fii coordonator județean Let’s Do It, Romania?

Coordonatorul județean este cel care se asigură că Ziua de Curățenie Națională se întâmplă. Sunt colegii noștri care țin legătura cu voluntarii, cu mass-media, cu autoritățile locale, care încheie parteneriate locale. Sunt cei care fac posibil ca Let`s Do It, Romania! să se întâmple. De multe ori, acești coordonatori se schimbă de la an la an în unele județe, în alte județe avem aceiași coordonatori de la început.

La doar 4 luni de la lansarea platformei 4B, cifrele sunt următoarele: 5000 de utilizatori, 2232 de zone cu deșeuri cartate. Te rog, spune-ne mai multe despre această platformă, unul dintre scopurile aplicației este să educe din punctul de vedere ecologic, non-formal, cetățenii.

Platforma 4B a fost primită cu entuziasm de oameni, pentru că e un instrument prin care își pot exprima nemulțumirea, care să atenționeze că sunt probleme și ulterior, ele să fie rezolvate. Cred că această platformă este forma prin care poți participa la schimbare, la fel de simplu precum o faci și donând prin sms pentru cauzele pe care le susții. Ești în natură, vezi deșeuri, scoți telefonul și cu ajutorul aplicației TrashOut, noi primim sesizarea care ajunge la autorități.

Tot legat de educația în România în ceea ce privește mediul înconjurător/ deșeurile, există scenarii sumbre chiar. Cum percepi tu lucrurile la nivel național, unde crezi că ne poziționăm azi și unde ar trebui să ajungem? 

Se fac pași importanți și în România, legislația a fost greu transpusă, nu avem șanse să atingem țintele de reciclare a deșeurilor anul acesta, probabil nici anul viitor. Acum este în dezbatere publică și legislația pentru implementarea sistemului depozit garanție pentru deșeurile de ambalaje. Să sperăm că va fi implementată corect, rapid, simplu și la îndemâna oricărui cetățean. Acest lucru ar trebui să crească mult rata de reciclare a deșeurilor și importanța reciclării în ochii cetățenilor pentru că vor primi beneficii daca vor colecta și vor preda deșeurile la centrele speciale.

Una dintre cele mai dezvoltate țări în ceea ce privește educația ecologică este Suedia. Acolo copiii învață încă de la grădiniță o sumedenie de lucruri despre deșeuri, ecologizare, au jocuri dedicate, pun în scenă piese de teatru cu această tematică, citesc cărți etc. Poate tocmai de aceea, Suedia este azi singura țară din lume care importă gunoi pentru energie electrică. Raportat la un astfel de model, unde suntem noi și cum am putea să ajungem măcar aproape de acest vis?

Este o comparație grea. Suntem departe cu siguranță. Ne confruntăm cu probleme elementare versus situația Suediei: nu colectăm selectiv pe cât ar trebui, nu avem servicii de salubritate în fiecare localitate din România, nu valorificăm deșeurile, ei au incineratoare, în România nu pare că se dorește acest lucru. Avem mulți pași elementari de făcut până să ajungem la nivelul Suediei. În continuare, la noi se defrișează, mult, nu se plantează copaci pe cât este necesar, iar ecologia nu este o temă atât de relevantă pe agendă astfel încât să fie introdusă ca materie de studiu.

Let's Do it
Anamaria Hâncu/ FOTO: Cristian Șuțu

Care sunt primele propuneri legislative pe care le-ai face celor care vor fi parlamentari și senatori pentru următorii patru ani?

E important să se aplice sancțiuni celor care aruncă deșeuri necorespunzător, să existe realmente o infrastructură care să îi motiveze pe oameni să colecteze selectiv, primăriile care încă nu au servicii de salubritate să le acceseze, astfel încât în multe zone din România (în afara orașelor) să nu mai existe gropi ilegale de deșeuri în care locuitorii aruncă pentru că nu beneficiază de servicii de salubritate. În cazul primăriilor care au deja servicii de salubritate, să refacă contractele de delegare serviciului de salubritate, astfel încât să conțină obiective clare și noi prevederi legislative  pentru a putea fi controlate și amendate în cazul în care nu îndeplinesc obiectivele sau nu respectă aceste contracte. În plus, aplicația dezvoltată de Let’s Do It, Romania! și platforma 4B va ajuta mult la dispariția deșeurilor din natură dacă autoritățile vor colabora mai mult.

Citește și: Toți ochii pe Maruca Băiașu

Spuneai că ți-ai dorit dintotdeauna să faci voluntariat, să ai propriul tău ONG. Care a fost motivația din spatele acestei dorințe?

A fost un feeling, pur și simplu, într-o zi, asta mi-am spus, vreau să am propria fundație, propriul ONG, să schimb ceva acolo unde sunt probleme, unde există soluții, dar nu are cine să le aplice, unde apare mereu „lasă că merge și așa”. Am sperat că într-o zi, o sa arăt că nu merge și așa. Și încă mai am multe de făcut.

Dintre toate tipurile de voluntariat, de ce l-ai ales pe cel de mediu?

Nu a fost ceva premeditat neapărat. Acum 13 ani am făcut research pe Internet să văd care ar fi proiectele în care mă pot implica, să fiu utilă în timpul meu liber. Am găsit acel proiect de curățenie în ariile protejate din România, le-am scris că vreau să particip, și așa a început pentru mine voluntariatul pe parte de mediu. Apoi am început să merg și la plantări de copaci. Îmi mai amintesc și că în clasa a 12-a, am mers la mare, în Vama Veche, și am participat la o acțiune ad-hoc de curățenie a plajei.

Care au fost cele mai mari dezamăgiri versus cele mai mari împliniri pe care le-ai trăit în acest domeniu? Dar în acest an atât de dificil pentru toată planeta?

Cele mai mari dezamăgiri au fost cele legate de oamenii din echipă, că nu am reușit în cazul unora să rămânem împreună. Sau că, de foarte multă vreme, nu sunt multe lucruri care se schimbă în ceea ce privește mediul, că încă suntem deficitari din punctul de vedere infrastructură, aplicare a legilor, a sancțiunilor. Împlinirile sunt multe: oameni mulți pe care i-am cunoscut, o țară mai curată, importanța voluntariatului în viețile oamenilor, peste 1.9 milioane de voluntari care s-au implicat, cartea pe care am lansat-o în 2019 în care ne spunem povestea.

Spune-ne, te rog, câte ceva despre rutina ta zilnică prin care încerci să aduci un plus calității vieții, ecologiei?

Evit pe cât de mult pot plasticul: am sacoșă de cumpărături din pânză, sticlă de apă reutilizabilă, cană de cafea sustenabilă, pastă de dinți sub formă de pastile, paie de aluminiu sau de bambus. Încerc și să colectez selectiv, deși nu mereu am unde să duc recipientele în cartierul în care locuiesc. Încerc să mă abțin din a cumpăra multe produse de care nu am nevoie (și cosmetice, haine, încălțăminte). Sunt vegetariană de aproape 13 ani și, deși nu am luat decizia din rațiuni eco, ajut prin faptul că nu consum carne.

Cum ți-ai dori să fie acest an pentru tine?

Îmi doresc ca de data aceasta, în 2021, să putem să facem acțiunea de curățenie națională, pentru că în 2020 nu am vrut să riscăm. Continuăm și cu platforma 4B prin  intermediul căreia toți cei care folosesc aplicația TrashOut pot încărca deșeurile din natură, noi le sesizăm autorităților locale, iar acestea au responsabilitatea de a găsi o soluție în 30 de zile. Îmi doresc să facem proiecte și pe alte zone decât mediu, pentru că mereu am considerat că Let’s Do It, Romania! înseamnă să faci ceva și să schimbi ceva acolo unde există o problemă care te deranjează. Așa că sper curând să putem să vorbim despre acest nou proiect care mă motivează și care poate produce schimbare într-un aspect esențial în România.

Let's Do it
Let’s Do it

Situația deșeurilor în România și în lume

  • Cel puțin jumătate din cantitatea de plastic care există astăzi a fost produsă în ultimii 15 ani (National Geographic, iunie 2018);
  • Deșeurile din plastic tind să se acumuleze în mijlocul oceanelor. „Insula” din Oceanul Pacific este estimată că ar fi de aproximativ 3 ori dimensiunea Franței (între 700,000 și 1,6 million km2);
  • În fiecare an, 4,8-12,7 milioane de tone de plastic ajung în oceane din râuri și zone de coastă. Asta înseamnă 15 saci de plastic pentru fiecare metru de coastă din lume. Dacă tot acest plastic ar fi pus în camioane, linia formată din acestea ar înconjura planeta de 24 de ori (Jemma Jambeck, Universitatea Georgia, 2015);
  • Din tot plasticul produs vreodată, doar 9% a fost reciclat (Jemma Jambeck, National Geographic, 2018);
  • Mai mult de 3,5 miliarde de oameni nu au acces la cel mai elementar sistem de gestiune a deșeurilor (ISWA, Globalization and Waste Management, 2012);
  • Un român produce anual 254 kg de deșeuri menajere pe an și mai puțin de 10% sunt reciclate, în vreme ce media UE este de 28%, potrivit celor mai recente date ale organismului Uniunii Europene pentru statistică, Eurostat;
  • România întârzie să adopte instrumente relevante privind gestionarea deșeurilor, iar din 2020, dacă nu va putea atinge o rată a reciclării de 50%, țara va fi pasibilă de sancțiuni de până la 200.000 de euro pe zi și chiar tăierea fondurilor UE pentru protecția mediului.

FOTO: Cristian Șuțu

Citește și: Andreea Gavriliu – spectacole în pandemie

Nici un comentariu

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata.