Christoph Waltz despre Tarantino, nazisti si actorie

By  | 

Nascut la Viena, Waltz a studiat teatrul in orasul natal pana sa intre la prestigiosul institut de teatru si film Lee Strasberg din New York. Si-a inceput cariera in teatru, apoi a inceput sa se afirme in televiziune si film. Treptat si-a castigat o reputatie solida, atat in Austria, cat si in Germania, pentru rolurile sale internationale.

Dar a fost nevoie de cineva ca Tarantino care sa ii recunoasca talentul si sa il introduca intregii lumi.

Cum a fost primul tau contact cu rolul?

Primul contact a fost intalnirea cu Quentin Tarantino. Nu este un raspuns dragut, dar intalnirea a fost un inceput in sine. Am mers la un casting, iar lucrul cel mai neobisnuit a fost ca am primit imediat intregul scenariu. Asa ca il citisem pana sa il cunosc pe Quentin. Am stiut ce inseamna acea intalnire si asta a facut diferenta.

Poti descrie primele ganduri atunci cand ai citit scenariul pentru prima data?

Pesonajul a sarit direct din pagini, dar nu stiam prea bine ce inseamna asta. De obicei nu este bine sa te lasi purtat de prima impresie. Interesant la aceasta meserie este ca trebuie sa pui la indoiala prima impresie si sa pui intrebari.

A fost dificil sa joci un personaj negative si sa incerci sa il umanizezi?

Nu evaluez gradul de dificultate. Sa gasesti doza de umanitate intr-un astfel de personaj merita efortul.

Ce fel de conversatii aveai cu Tarantino despre personaj?

Unul dintre lucrurile care imi plac la Quentin este ca nu iti spune nimic. Te intreaba ce crezi si regizeaza si asta. Este regizor pana in maduva oaselor. Nu este instructor si nu iti spune ce sa faci.


Ai o scena preferata din film?

Toate imi plac din diferite motive. Prima pentru lingvistica, trecerea prin atatea aspecte psihologice. Ultima inseamna completarea intregii scheme. Au fost atat de multe aspecte si straturi pentru fiecare scena in parte ca fiecare este favorita in felul ei.

Cat de mult te-a surprins premiul de Cel mai bun actor la Cannes?

Este un premiu de interpretare, nu pentru cel mai bun actor. Si il gasesc foarte elegant, cultural si civilizat, pentru a nu folosi superlative.

  • „Inglourious Basterds” acum si pe DVD!


Ai fost emotionat pentru ca trebuia sa joci in patru limbi diferite?

Nu tocmai, limba devine un detaliu la un anumit punct. Povestea este locomotiva, culoarea vagoanelor nu conteaza prea mult.

Ce te-a intimidat?

Forma reala a acestui rol. Este rolul secolului, impreuna cu alte roluri dramatice mari ale literaturii.

Ai fost surprins cand ai vazut produsul final?

Era scris deja. Am fost surprins de cand am citit scenariul. Dupa prima scena poti sa presupui ca are calitate. Are aerul epic. De fapt, dupa ce am citit scenariul pentru prima data, la finalul primei scene am zis: „Acesta este rolul”. Da tonul intregii povesti. Tot ce am spus si am facut in prima scena, chiar daca doar am stat la o masa, a creat cadrul pentru ce urma. Dragoste. Pasiune. Explozie. Lupte. Brutalitate.

Cum a fost sa il faci pe Brad Pitt sa para prost in scena in care se vorbeste italiana?

Nu sunt de acord cu catalogarea. Nimeni nu arata nici prost, nici destept. Asta am admirat la scenariu. Nu numai ca ai dreptul la o parere, dar „ti se cere” sa vii cu propriul punct de vedere. Asta e o alta caracteristica unica a filmului.

Te deranjeaza faptul ca putea fi tatal tau in cel de-al treilea Reich?

Nu, nu putea, nu-ti face probleme! Dar stiu la ce te referi. Stii cu cati condamnati nazisti vorbesti in viata reala? Bineinteles ca nu.

Ai spune ca al tau este personajul central?

Ar fi interesant sa avem o statistica a timpului. Dar nu stiu daca Landa ar fi personajul care apare cel mai mult. Prima scena este aceea care creeaza atmosfera. Nu am stat sa cronometrez, dar am impresia ca prima scena lasa o impresie atat de puternica incat o pastrezi pe toata durata filmului.

Pare ca personajul tau are o placere perversa in munca sa…

Nu este perversitate! De fapt, mi-a placut mult sa nu lansez judecati. Judecatile sunt o greutate care apasa. Nu am spus „pervers, nazist, raufacator”, si nici filmul, nici personajele nu fac asta. Filmul o face o singura data, la final.

Tarantino ti-a dat referinte din filme de la care sa pornesti?

Aveam seri de vizionat filme, in fiecare joi, in Babelsberg. A adus filmele sale si avea cate un discurs introductiv, care era o prestatie fantastica. A proiectat doua filme despre Hong Kong si vorbea despre oamenii care le-au facut ca si cum erau rude ale lui. Unele dintre filme le stiam, dar discursul era cel care imi placea cel mai mult.

Te astepti sa primesti multe oferte de la Hollywood?

Nu stiu. Am invatat sa iubesc ce fac si sa incerc sa fac asta cat mai mult, fara sa ma astept la ceva anume. Care Hollywood? Iti plac toate filmele ce au iesit de aici? Mie nu. Daca pun problema in termeni de noi posibilitati, atunci da, sper sa deschida unele noi.


Locuiesti in Londra acum?

Atat in Londra, cat si in Berlin.

Ai facut scoala de teatru?

Da, si nu mi-a placut deloc. Asa ca am plecat cat de repede am putut si am fost norocos sa primesc un rol imediat. Am lucrat in teatru ani la rand. Apoi am facut film si televiziune. Munca pe care am depus-o timp de 30 de ani este o pregatire a ceea ce se intampla acum. Te tine cu picioarele pe pamant.

  • „Inglourious Basterds” acum si pe DVD!

Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *