Bun venit în universul SF al serialului „The Nevers”

Pentru protagonistele serialului The Nevers (acum pe HBO GO) puterile supranaturale înseamnă farmec, dar și vulnerabilitate, fiind continuu în pericol, în Londra anului 1896. Descoperă din interviul cu actrițele Rochelle Neil și Anna Devlin, pus la dispoziție de HBO în exclusivitate pentru Cosmopolitan România — cum reușesc, și dacă reușesc ele să înfrunte forțele răului care par hotărâte să ne anihileze specia!

Joss Whedon, celebrul regizor al Universului Marvel (co-scriitor și regizor Avengers, Avengers: Age of Ultron și Justice League), a produs pentru HBO o nouă dramă science-fiction ale cărei prime șase episoade le puteți viziona deja pe HBO GO. Despre această nouă lume creată aflăm de la două dintre actrițele seriei: Rochelle Neil, cea care interpretează personajul Annie „Bonfire” Carby — cu puterea supranaturală de a
controla focul —, și cu Anna Devlin sau Primrose Chattoway, o fată înaltă de trei metri, ce tânjește după normalitate.



Rochelle Neil a intrat în vizorul publicului odată cu apariția în producția Terminator: Dark Fate și, mai nou, face parte din gașca lui Maladie, o criminală maltratată care își trage puterile tocmai din durerea pe care o trăiește.

Annie "Bonfire" CarbeyTe rugăm, spune-ne mai multe despre rolul tău din The Nevers.

O joc pe „Bonfire” Annie în The Nevers, este o infractoare de carieră cu abilitatea de a controla focul. Dacă e eroină pozitivă sau negativă în The Nevers, veți afla pe măsură ce vă uitați la serial. Nici nu sunt sigură că se mai spune pozitiv sau negativ în zilele noastre — oare am sunat ca un copil de 12 ani? Aș zice că este „complexă din punct de vedere moral”.

Care este puterea ei și cum a descoperit-o?

Puterea ei este focul – îl poate arunca, controla, crea – și nu știm exact cum a descoperit-o. Acest lucru va fi explorat în episoade viitoare. Dar nu cred că Bonfire e prea interesată în a) să descopere ce înseamnă toate astea sau b) să salveze lumea, sincer. Cred că a fost ceva de genul, „Da, grozav, am puteri care mă ajută să folosesc focul drept proiectil. Așa că nu trebuie să suport atitudinea nimănui, pentru că vă pot da foc… e foarte distractiv!” Cred că se simte foarte puternică și în siguranță. Din ce am discutat și explorat privind istoria personajului, probabil că nu s-a mai simțit de mult timp atât de în siguranță. Chiar e în stare să aibă grijă de sine.

Annie "Bonfire" CarbeyDe ce ai vrut să fii implicată în proiectul The Nevers?

Am aflat despre serial prin intermediul a vreo cinci pagini de scene la casting, și a fost o experiență intensă. În acea scenă torturam un preot, care era legat, și eu aruncam foc înspre el. A fost unul dintre cele mai intense momente. Nu știu ce spune asta despre mine și despre casting, dacă reacția lor a fost „da, asta e eroina noastră!”. Reacția mea a fost una de uimire. Dar nu am știut nimic mai mult. Nu exista o descriere a personajului. Nimic. Erau doar cinci pagini în care eu torturam un preot, săracul.

Și apoi am primit un telefon de la HBO în care mi-au zis că Joss ar vrea să ne întâlnim. Apoi am discutat, mi-a povestit mai multe despre idee. Reacția mea a fost „wow!” și a continuat să fie „wow” pe măsură ce am dus mai departe conversațiile și am citit scenariile. Dar trebuie să te lași purtată de poveste. E sentimentul acela de a învăța cum să îți dai drumul. E un dar care vine cu următorul aspect: când ești actor nu trebuie să te prefaci că nu știi ceva de genul „Oh, această persoană va muri. Nu mi-am dat seama”. E mai ușor dacă nu știi.

Dar apoi cred că orice actor lucrează în moduri diferite. Pentru mine, cel mai bine e să mă pregătesc, îmi place să plănuiesc totul și să am o călătorie a personajului cu momente semnificative spre care mă îndrept și cu care lucrez. În schimb, aici, pur și simplu trăiam în mod incredibil și autentic în fiecare moment, pentru că nu aveam idee ce urma să se întâmple. Vrei să te asiguri că ai făcut dreptate materialului pe care îl interpretezi și că le permiți scenariștilor să se simtă inspirați. Nu vrei să închizi vreo ușă, practic, în felul în care cred că poți face câteodată când ai scenariile pentru episodul întâi până la episodul șase.

Poți spune „Ok, știu că acest episod e 100% despre acest lucru și voi explora asta”. Lucrând la The Nevers era foarte mult ceva de genul „menține ușile deschise și ia decizii curajoase pentru că nu știm în ce direcție ne îndreptăm”.

Care au fost aspectele practice în timpul filmărilor care aveau legătură cu puterea ta specială – adică folosirea focului ca armă?

Prima mea secvență cu Vinnie Heaven [Nimble Jack] a fost grozavă, pentru că ambii ne foloseam puterile. Eram pe o alee, și chiar Vinnie a făcut acele cascadorii, urcându-se pe discurile proprii. A fost grozav. Eu eram obișnuită cu focul din timpul episoadelor anterioare. Practic le dădeam foc cascadorilor. Există foarte multe elemente pentru foc. Eu sunt echipată cu LED-uri fixate pe un rig, pe care le pot controla chiar eu. Acest lucru îmi permite să am lumină reală pe față și pe mâini. Se lucrează mult la aceste scene în post-producție.

Am vorbit foarte mult cu echipa despre consistența focului atunci când este format, de unde provine în corpul meu. Deci cam aceștia sunt primii doi pași – LED-urile mele, consistența pe care o adaugă în post-producție… Și apoi foc adevărat. Atunci când arunc foc există foc real care e stârnit – săracii cascadori din echipă (de fapt nu le plâng de milă, se distrează foarte bine când se acoperă în gel și își dau foc și se plonjează în cealaltă parte a camerei).

Dar prima oară când am văzut aceasta secvență, mi s-a părut foarte intens. E real. Într-un fel, are mare legătură cu imaginația mea, ca atunci când formez flacăra. Dar odată ce dau drumul acelei bile de foc, echipa lui Rowley [Irlam, coordonatorul cascadorilor] este dementă. Se acoperă literalmente în gel și iau foc. Și apoi vine cineva și îi stinge, iar eu vin și le dau foc din nou. E uimitor, dar e nevoie de o echipă pentru focul ăsta. De fiecare dată când sunt pe platouri există o echipă în jurul meu.

Annie "Bonfire" CarbeyOrice poveste solidă science fiction sau fantasy vorbește pe un anumit nivel despre prezentul în care trăim. Despre ce probleme și teme vorbește The Nevers?

Absolut. Mi se pare că serialul pune o oglindă în fața societății, și asta se întâmplă acum în toată lumea. Oameni care se tem de lucruri sau de alți oameni care sunt diferiți de ei. Deci orice e considerat nou, diferit sau neobișnuit. Poate fi orice de la rasă, la gen, la naționalitate. Ai putea să te uiți la ce se întâmplă în Marea Britanie cu Brexit – orice este „altceva”. Și nu știu dacă îmi place cuvântul ăsta, dar o să-l pun în ghilimele. Dar orice este „altceva” e o problemă.

Mi se pare că limbajul e foarte important, chiar și modul în care vorbim despre, să zicem, ce se întâmplă acum în societatea noastră. Mi se pare foarte bine că The Nevers vorbește despre această problemă, și chiar dacă este vorba despre oameni dintr-o altă perioadă, pune o oglindă în fața lumii. Ca oamenii să vadă singuri asemănări între ce se întâmplă din frică, ce au oamenii potențial să își facă unul altuia și cum putem ostraciza anumite grupuri, doar din și prin frică – frica de a pierde puterea sau teama că puterea ar ajunge la cineva nou.

Anna Devlin a intrat în vizorul publicului odată cu apariția în producția All the Money in the World și, mai nou, o interpretează pe Primrose Chattoway, o fată a cărei supraputere este tocmai înălțimea ei, cei trei metri pe care îi are, făcând-o să tânjească constant după normalitate.

Primrose ChattowayTe rog, descrie-ne personajul tău din The Nevers!

O joc pe Primrose, una dintre Cei Atinși, a cărei transformare este înălțimea de trei metri — spre disperarea ei. Este o fată foarte drăguță, blândă și rezervată. Are doar 16 ani. Și așa, e probabil cel mai prost moment din viața ei, din punctul ei de vedere, să aibă brusc o înălțime de trei metri. Îi plac toate lucrurile elegante, îi place să fie feminină. Și cred că simte că fiind gigantică și ieșind în evidență atât de mult, ajunge în situația diametral opusă: tot ce-și dorește este să fie o fată normală. Dar cred că începe să-și dea seama că poți fi feminină indiferent de înălțime și de formă. Și că înălțimea ei poate reprezenta un avantaj.

Evident, tu nu ai trei metri înălțime în viața reală. Cum ți-au schimbat mărimea pe ecran?

În tot felul de moduri diferite. Câteodată eram filmată pe un fundal verde. Eram în afara platourilor, nu filmam în locație, eram în mica mea bulă de fundal verde. Încă puteam vedea locațiile și costumele minunate, încă mai lucram cu actorii în marea majoritatea a timpului. Dar apoi am fost cumva separată. Alte dăți, m-au pus pe o platformă masivă, ceea ce a fost înfricoșător, pentru a putea avea înălțimea reală a lui Prim, iar ceilalți actori puteau să se uite corect în direcția ochilor mei.

Asta i-a ajutat pe cei cu care am lucrat. Își puteau imagina cam cum ar fi să vorbești cu un uriaș — pentru că eu sunt mititică în viața reală. Așa că asta a ajutat. Apoi am avut niște decoruri foarte mici, cu obiecte de recuzită în miniatură, care mă ajutau să par mare cu ajutorul trucurilor de perspectivă. Câteodată stăteam mai aproape de cameră. Și am avut o păpușă Primrose: o păpușă de trei metri care semăna cu mine și avea fix proporțiile mele. Asta a fost cam înspăimântător, de fapt. Adică era drăguță, dar înspăimântătoare. Au numit-o „Dorothy”. A fost distractiv pentru că ne puteam da seama de amploarea ei.

Cum ai filmat scenele în care trebuia să interacționezi cu alte personaje —precum cea în care Myrtle [Viola Prettejohn] trebuie să sară în brațele tale?

În cea cu Viola în mare parte nu eram eu, era un cascador într-un costum verde gigantic, pe o platformă. Iar Viola a trebuit să alerge și să sară în acele brațe.

Myrtle HaplischCare a fost procesul tău pesonal pentru a ți-o imagina pe Primrose ca pe o persoană reală și nu doar ca pe un personaj cu superputeri?

A fost chiar destul de simplu. Pentru că, dacă te gândești la transformarea lui Prim și momentul în care aceasta are loc, îți dai seama că oricine are 16 ani nu se simte chiar acasă în propriul corp. Adică, așa a fost pentru mine. Și te poți simți diferită, te poți simți ca o „cealaltă”.

Simt că asta a ancorat personajul: să pot să mă gândesc la propriile mele experiențe. La școală, eram chiar foarte scundă și oamenii râdeau de mine pe seama asta. Și doar actul de a-mi imagina cum e să simți asta m-a ajutat. Evident, aici e la o scară mai mare. Dar esența este că se simte diferită. Și nu-și dorește asta. Așa că trebuie să învețe să se accepte pe sine.

Multe dintre scenele tale au loc în Orfelinat. Cum a fost să filmezi în acele decoruri uimitoare, cu atelierul lui Penance [Ann Skelly] și toate gadgeturile de acolo?

Oh, a fost incredibil. Atelierul lui Penance clar iese în evidență. Pentru că și între filmări aveam parte de creații efervescente și lumini care se plimbau în jur. Chiar și pentru cineva din secolul 21, a fost uimitor să mă uit la creațiile ei. Și foarte distractiv, de asemenea. Mi-a plăcut mult să citesc scenariile și să citesc despre un prototip nou la care lucra, ceea ce e grozav. Mi s-a părut și că prototipul ei pentru o mașină a fost uimitor.

Penance AdairAtunci când intri la început în lumea din The Nevers, există atât de multe întrebări și mistere care vrei să fie elucidate. Poți promite spectatorilor că toate acestea sunt legate între ele și că vor ajunge să înțeleagă ce se întâmplă?

Da, absolut. A fost atât de distractiv să citesc scenariile pentru că, evident, aveam multe întrebări. Și există atât de multe personaje complexe și povești incredibile, care se țes împreună. Ce îmi place la faptul că pot să le văd pe ecran acum este că în fiecare episod e dezvăluită încă o bucată din mister. Poți să termini Partea 1 [episoadele 1-6] cu o idee destul de închegată legată de ce se întâmplă.

Dar de fapt, în The Nevers, nu vei știi niciodată chiar tot. Adică, nu știu ce se va întâmpla în viitor, dar vor exista mereu întrebări. Și asta îți menține interesul.

Foto: HBO Romania

Citește și: De vorbă cu actrița Alicia Sanz, vedeta din serialul „El Cid”

Nici un comentariu

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata.