Adela si fericirea unui nou inceput

By  | 

Cand am intrat in studio, Adela, care purta niste salvari gri din bumbac, un tricou alb simplu si o esarfa legata simpatic de-a lungul mijlocului, m-a intampinat cu un zambet larg pe fata, care m-a relaxat instant.

Desi era racita cobza, nu a comentat nici la Louboutinii imensi pe care am cocotat-o, nici la multele fotografii pe care nu ne mai puteam opri sa i le facem (iesea perfect in fiecare ipostaza!).

Mai in gluma, mai in serios, Gabi, redactorul-sef, a intrebat-o daca nu vrea sa fie coperta noastra si pentru numarul de aprilie, prea ne placea colaborarea cu ea.

Zambind si razand din toata inima, povestind cu nonsalanta despre viata ei, relatia cu Radu si cosul buclucas care-i iese in acelasi loc de aproape sase ani, Adela a transformat ziua geroasa de filmare intr-o veselie. Iata ce altceva ne-a mai impartasit.

In „Iubire si Onoare” s-a schimbat registrul fata de rolurile tale anterioare. Acum mergi mai mult pe efectul de comedie. Care gen iti place mai mult? In care te regasesti mai usor?

Ceea ce se intampla acum e o noutate si intotdeauna noutatea, pentru oamenii care vor mai mult de la ei, reprezinta ceva mai frumos, cel putin pana ajung sa descopere toate ungherele alea ascunse.

Despre celalalt tip de personaj nu pot sa spun ca am ajuns sa cunosc tot dar, jucand foarte mult in zona asta, imi doream sa experimentez altceva.

Ce e diferit acum e ca, prin prisma personajului ma distrez si eu foarte tare, adica fiecare zi de lucru e o bucurie. In care ma regasesc mai mult? Pai eu sunt si o persoana sensibila, cum erau celelalte personaje, dar si o persoana cu umor, cum se vrea a fi Carmen. Oricum, toate sunt parte din mine, orice ar fi.

Click AICI pentru a vedea video de la sedinta foto pentru COSMOPOLITAN martie 2011!

Ti-e greu sa interpretezi rolul de fata de bani gata, superficiala? Cum te-ai pregatit pentru rol?

Sa stii ca a suferit ceva transformari pana sa ajunga la forma asta. Adica initial trebuia sa fie o fata rea, crescuta in puf, foarte razgaiata, si cu niste idealuri, desigur, meschine. Si-apoi, exact din prima zi de filmare, s-a intamplat asa o cotitura, a existat un moment in care eu am fost foarte amuzanta, si-atunci s-a retrasat intr-un fel directia. Dar nu-i greu, noi pur si simplu ne jucam, asta trebuie sa fie, joc si nu joaca.

Pe langa film, ai si trei albume de muzica la activ. Cum ti-ai descoperit pasiunea pentru domeniul acesta?

Cantam de mica, am cutreierat toate festivalurile din tara asta de mana cu mama si, atentie, nu era dorinta ei, era a mea. Chiar imi aminteam zilele trecute, plecam la Buftea si era foarte devreme, aproape intuneric, acum cativa ani buni, pentru ca la Susani nu existau foarte multe variante de a ajunge in cel mai apropiat oras, existau doar trei autobuze, rate se numesc, ma trezeam la patru jumatate dimineata ca sa plec spre Dragasani, unde faceam pian.

Ajungeam in oras pe la cinci si jumatate, totul inchis, iar orele mele de pian incepeau de la sapte, asa ca stateam o ora jumate prin Dragasani singura, frig si intuneric, iti dai seama. Din fericire, era o alimentara care ma gazduia, se deschidea putin mai devreme. De-aia nu am continuat sa fac pian (rade!).

Si la actorie cum s-a ajuns?

Actoria a fost pur si simplu ceva ce s-a intamplat. Am cunoscut-o pe Elena Gheorghe la Festivalul de la Mamaia, stateam cu ea in camera, participam amandoua, evident, in calitate de soliste, si ea era la liceul Dinu Lipati, la sectia actorie, si mi-a povestit putin cum se intampla lucrurile.

Mi-am dat seama ca e foarte aproape de ce-mi doresc eu, faceam si pian, complementar faceam si canto, dar printre altele si actorie, si mi s-a parut o idee buna. Ajungand mult mai repede in contact cu anunturile de castinguri pentru filme, reclame, etc., am fost introdusa in atmosfera asta si m-a preocupat mai mult.

Citeam multa dramaturgie, cumva eram la curent cu lumea asta si-ncepuse sa-mi placa. Apoi a venit „In familie”, serialul de la Prima, apoi „Numai Iubirea”, unde lucrurile s-au schimbat complet in viata mea, am intrat la UNATC, si iata ca zona asta a fost cea mai clara.

Care e primul film pe care l-ai vazut si care te-a impresionat?

Cred ca Morometii. Si-apoi, sigur, au existat serialele, Dallas, Beverly Hills, Veronica…


Mai departe ce vei face?

Pai mai departe traiesc, asa cum am facut-o si pana acum. Facand un album, un film, facand lucruri. Mai departe vreau sa traiesc, cu ce mi se va da sa traiesc, pur si simplu. Sunt norocoasa ca fac lucruri care imi plac foarte mult si care implica foarte mult suflet.

Unde te simti acasa?

Pentru ca am plecat de mica, s-a pierdut cumva notiunea asta, adica eu asociez acasa nu neaparat cu un spatiu, ci cu o atmosfera: sa se auda fierband nu stiu ce pe foc, sa se certe cineva prin camera cealalta, sa aud un cotcodacit, sa mearga televizorul in toate camerele, si un radio, si apa la baie, adica atmosfera, sa fie clasa plina. Si atunci, daca vrei, cel mai aproape de acasa ma simt la unchii mei, la care am si locuit o vreme.

Ai vreo figura inspirationala, cineva care sa te fi ghidat sau indrumat in vreun fel?

Au fost persoane si momente, persoane care si-au indeplinit misiunea in acea perioada.

Ce te face sa razi?

Personajul meu (rade). Pentru ca ma mobilizeaza! Adica noi primim un scenariu si trebuie sa vedem comicul din acel text, si asta o poate face doar un om care e indreptat spre asta, care e cumva setat… te uiti la un lucru si poate sa ti se para comic sau dramatic.

Si-atunci el ma mobilizeaza sa vad lucruri comice. De asemenea, ma distreaza sa vad filme, dar de mult nu am mai vazut filme la care sa rad. Si am in jurul meu oameni foarte misto, cu umor.

De exemplu, cu Dana Rogoz, de fiecare data cand ma intalnesc, Doamne, am zis ca daca am fi inchise 20 de ani la puscarie, noi pe poarta spre iesire am mai sta putin sa povestim. Niciodata nu incetam. Si ea are un umor iesit din comun.

Ce nu-ti place la secolul in care traim?

Pai eu altul nu cunosc, decat din povesti si din carti, si atunci nu pot sa-mi dau seama de o comparatie clara. Cel mai important lucru e cum traiesti tu in spatiul si in momentul in care te afli.

Comparatiile mi se par inutile si distructive in acelasi timp. Asa, ce sa zic, este un secol al vitezei, la care eu ma pretez foarte bine, adica eu functionez asa si-mi place.

Daca vrei, ce ma deranjeaza la viata mea este faptul ca trece, si nu din perspectiva mea, ci raportandu-ma la cei dragi mie, adica familia mea.

Ai participat si la „Dansez pentru tine”, echipa voastra iesind pe locul doi, desi pe tot parcursul show-ului ati fost practic cei mai buni. Nu a fost frustrant pentru voi?

Este un concurs care are la baza rezolvarea unei probleme, si publicul voteaza in functie de gravitatea acesteia. Si atunci, chiar daca probabil am dansat cel mai bine, habar n-am, in final cazul a contat mai mult si telespectatorii au rezonat mai bine cu povestea partenerei lui Octavian Strunila.

Eu chiar mai mult de atat nu aveam ce sa fac, realmente, adica am fost cu tot sufletul si cu toata energia mea acolo, nu puteam mai mult. Noi in emisiune functionam doar dintr-o concentrare maxima, pasii nu aveau cand sa se aseze, nimic nu venea firesc, ca nu exista timp, la un moment dat faceam patru dansuri intr-o editie.

Trebuie sa fii extrem de concentrat, eu nici nu stiu cum de nu se vedea crisparea pe fata noastra. A fost foarte greu, o experienta uluitoare, o recomand oricarui om care poate sa ajunga acolo, fie ca are nevoie de sprijin, fie ca poate sa ajute pe cineva.

Plus ca, fara gluma, stiu ca suna cliseistic, dar te descoperi, vezi cum reactionezi in situatii critice, atunci cand primesti o nota mica si crezi ca nu trebuia, nu mai ai masura. Vineri seara se termina show-ul si noi sambata dimineata o luam de la capat.

Ai ramas in contact cu partenerul tau?

Cu ambii. Si cu Vica, pe care o iubesc pur si simplu, si cu Alexandru, care incearca, intr-o forma sau alta, sa vina in Bucuresti pentru ca el, dincolo de problemele financiare pe care le are, chiar e un artist. Si ar vrea sa gaseasca o varianta sa se dezvolte aici. Si o sa-ncerc si eu sa-l ajut cat de mult pot.

Povesteste-ne despre relatia ta cu Radu Vilcan. Cum v-ati dat seama de sentimentele pe care le simteati unul pentru celalalt?

Evident, nu a existat un moment clar, la ora cinci, pe data de. Eu il mai stiam de la televizor, de la Povestiri, l-am vazut si la Dansez pentru tine, apoi am inceput sa repetam pentru Iubire si Onoare, pentru ca personajele noastre interactioneaza destul de mult, dar initial nu s-a intamplat nimic, adica chiar NIMIC.

Apoi am inceput sa lucram din ce in ce mai mult impreuna si, distrandu-ne foarte tare la repetitii, m-am trezit dintr-o data fiind mai atenta la el. Era o persoana pe care realmente inainte n-o vazusem. Era un om cu care lucram, pe care il apreciam, admiram la el faptul ca, desi e nou in bransa, e foarte atent, ca un burete, sa prinda informatii, foarte respectuos, sunt niste calitati pe care le intalnesti destul de rar.

Cand mi-am dat seama de ce simt? Un exemplu ar fi la Dansez pentru tine, cand, desi eram extrem de stresata si aveam foarte mult de munca, el avea loc in mintea mea.

In film, personajul interpretat de Radu nu prea iti da atentie iar tu il vanezi pentru bani. Cum reusiti sa intrati in rol? Repetati impreuna acasa?

Lucrurile acolo se intampla realmente foarte profi, adica noi stim clar ce avem de facut si nu e loc de altceva. Adica se intampla chiar sa ajung la repetitii si el sa fie acolo si doar sa ne salutam, atat. Adica noi suntem contra cronometru, permanent.

Dar altfel, desigur ca sunt priviri si cum toata lumea stie ce se intampla intre noi… Chiar am avut o secventa saptamana trecuta, eu ma duceam la el si eram si beata, si el trebuia sa ma ia asa si sa ma smuceasca si a zis Iura, „Radu, o urasti, o urasti!” si iesit!

Cum e relatia cu el? Cum va petreceti timpul impreuna?

Ne uitam la filme, mai mergem la filme (rade). Momentan e nevoia aia acuta, pur si simplu, unul de celalalt, si se manifesta, desigur, facand lucruri simple, pentru ca pe alea complicate le faci atunci cand vrei sa mai umpli niste goluri.

Facem tot felul de lucruri, dar mai mult banale, adica nimic iesit din comun, mai plecam la munte, mai mergem sa mancam, absolut lucruri simple.

Ce apreciezi cel mai mult la el?

Ca este un om cu principii, un om care are o simplitate cu farmec, adica o forma de curatenie a sufletului, si mie mi-a fost dat sa intalnesc destul de rar asta in ultimul timp. Este foarte tandru si foarte generos in a oferi vorbe frumoase si caldura.

Care e cel mai bun sfat de relatii pe care l-ai primit?

Nu-mi amintesc cel mai bun sfat de relatii pe care sa-l fi primit, cele mai bune sfaturi cred ca mi le dau singura. Asta se poate intampla doar cand esti atent la experientele prin care treci, nu e vorba de cat de multe sunt, ci cat de atent esti tu la ce se intampla, si ce-a fost si cum vrei sa fie.

Ce sfaturi as putea sa ofer eu: cred ca doi oameni, atunci cand se intalnesc, in prima parte a relatiei totul pare sa fie foarte frumos pentru ca el vine cu un bagaj, ea vine cu un bagaj, si-atunci totul e foarte plin. Pe parcurs, amandoi isi epuizeaza bagajul.

Solutia ar fi ca impreuna sa construiasca, sa-si doreasca sa cunoasca mai multe, sa infrumuseteze relatia. Daca unul din parteneri se opreste, celalalt ofera si nu mai primeste nimic, pentru ca tot ce-a fost de spus si aratat s-a aratat in prima parte. Trebuie sa fii foarte atent la vibratiile sufletului tau, pentru ca sunt semnale clare pe care le primesti in legatura cu un barbat si, in general, cu o prietenie.

Care este cel mai mare risc pe care ti l-ai asumat din iubire?

Riscul de a nu oferi pana la capat, poate. Adica tocmai teama de a risca a insemnat un risc. Cred ca in iubire chiar trebuie sa te arunci cu totul, pentru ca trebuie sa te coste tot ce se intampla, chiar daca te costa cu suferinta, cu senzatii foarte puternice, etc.

7 lucruri pe care nu le stiai despre Adela pana acum

  • cand era mica, nu stia cu cine sa se marite, cu Calin sau cu Bogdan, adica unul dintre frati; casatoriile erau in familie, dupa parerea ei.
  • a intrat prima la facultate si-i e teama sa nu iasa ultima, pentru ca a lipsit mult.
  • atunci cand inchide ochii, de cele mai multe ori isi imagineaza un model de rochie.
  • stie sa croseteze si sa coasa goblenuri.
  • e foarte buna la tenis de picior, a batut toata echipa Ingerasii.
  • are un cos de vreo sase ani care ii apare constant in acelasi loc
  • functioneaza cel mai bine in echipa, fie ca-i vorba de cantat (visa sa-si faca trupa) sau de jucat (crede ca fiecare personaj e pus in valoare cel mai bine de jocul intregii echipe)

Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *