Vacanta de poveste in Chamonix

By  | 

Mirosul ispititor de branzeturi prajite si de vita la resou din centrul comercial al Chamonix-ului ma va urmari multa vreme. Probabil toata viata. Ca sa ajungem acolo, parasim Berna, o bijuterie de oras elvetian, decapotandu-ne masinuta si alergand in limita vitezei legale printre splendidele peisaje montane, cu pajisti nesfirsite, de un verde proaspat (desi nu mai e vara), cu casute ca din povesti, flori colorate la balcoane si balansoare pe terase.

Lasand in spate Laussane si stralucitorul lac Geneva, inconjurati de Alpi, nici nu ne dam seama cand intram in Franta. Trecem pe langa izvoarele celebrei Evian si, evident, pe langa statiunea cu acelasi nume, de unde urmarim cum pleaca in sir indian camioanele incarcate cu apa cea scumpa si pretioasa.

Drumul se ingusteaza si incepe sa urce in serpentine imbarligate, cu padurea de o parte si un hau spectaculos de cealalta. Uite o cascada. Uite inca una. Uite un stol de parapantisti. Uite inca un stol de parapantisti…

Un ghetar swarovskian

Si uite asa ajungem la Chamonix. Intrarea in statiune nu ne spune nimic, pare ca am ajuns pe Valea Prahovei, atmosfera seamana binisor. Cand ne apropiem de centru, din stanga rasare, impresionant, Mont Blanc-ul, acoperit de al lui ghetar care nu se da topit nici in toiul verii, si realizam de ce e Chamonix-ul asa popular indiferent de anotimp.

Ne cazam la un hotel de 3 stele, unde o noapte costa 125 de euro, si ne ducem la plimbare. In centru, populatia e pestrita: montaniarzi arsi de soare, cu echipamente scumpe, studenti hippie in cautare de supermarcheturi, familisti galagiosi, pensionari vioi. Toate natiile.

In piateta principala, prima impresie e… simfonia de mirosuri ce vine dinspre terasele cochete. Sa vrei si nu poti sa nu te uiti catre mesele turistilor. Cei mai multi sunt ocupati. Unii invart niste frigarui de paine intr-o cratita de fondue aflata pe o minibutelie, altii asteapta sa se topeasca o jumatate imensa de roata de cascaval alpin, pusa la un mecanism ce seamana cu o veioza, cativa asteapta sa se prajeasca pe un gratarel electric felii subtiri de vita.

Vreo doua ore ne ocupam timpul servind la inceput cate o supa de ceapa gratinata cu paine prajita si multa branza, rasfatandu-ne cu celebrul si gustosul fondue, prajindu-ne singuri vita si culminand acest regal cu tarte cu fructe de padure si clatite cu dulceata. Totul stropit cu vin fiert, bine condimentat cu scortisoara, servit la carafa. Pentru asta, scoatem din portofel vreo 80 de euro, dar pot sa-ti spun ca exista si meniuri pe care platesti intre 15 si 30 euro.

Cu nasul turtit de geamul ciocolateriilor

Ne continuam plimbarea si descoperim o artera comerciala cu cele mai tari branduri de echipamente de schi si de catarat din lume, dar si buticuri cu nume sonore din lumea modei, parfumerii sic, ciocolaterii unde ramai cu nasul turtit de geam, internet cafeuri aglomerate etc. In mod clar, Chamonix tenteaza pentru imbinarea perfecta si nederanjanta de chestii confortabile, cu unele dintre cele mai superbe peisaje.

Oamenii care ajung aici sunt fascinati de numarul mare de ghetari cu crevase adanci (sapte mari si multi altii mai mici), raspanditi pe intreaga vale. Mer de Glace – Marea de Gheata – este al doilea ghetar ca marime din Alpi, cel mai mare fiind Ghetarul Aletsch, din Elvetia. Poti ajunge acolo cu trenul Montevers. Costa 15 euro, dar merita, relieful e surprinzator, gheata pare albastra, in plus, ai o serie de facilitati relaxante: un restaurant, o zona comerciala etc.

Calatorie cu funicularul

In fiecare an, Chamonix atrage aproximativ 30.000 de cataratori. Unii dintre ei se pierd pentru totdeauna, altii renunta pentru un an sau chiar definitiv, multi ajung in varf. Asta nu inseamna ca ai vreo obligatie in acest sens. Incearca, exact ca mine, funicularul cel mic si rosu care te duce direct intr-una din pesterile din ghetar. Sau, de ce nu?, stai la coada cea lunga ca sa iei telecabina. Dureaza chiar si doua ore, dar supradoza de grandoare naturala ti se dezvaluie apoi fara ca macar sa ridici un deget.

Escapada cu sania trasa de caini

Cine vrea sa schieze are unde. Exista 145 de piste intinse pe 140 de kilometri. Cele mai apreciate sunt Le Brevent, Vallée Blanche si Grand Montets. Cine nu se pricepe la schi are ce face. Poate invata sa conduca un snowmobil (daca nu stie deja), poate incerca o catarare pe gheata (numai cu un ghid) sau, de ce nu, se poate plimba prin paduri cu o sanie trasa de cAini.

Pentru cine nu rezista fara o documentare amanuntita, exista Muzeul Alpin si Observatorul Mont Blanc.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *