Bulgaria, poveste gurmandă dintr-o vară fără de sfârșit

Familiară, dar prea puțin cunoscută, apreciată, dar nu cu adevărat înțeleasă, se întinde la sud de Dunăre țara vecinilor noștri bulgari, pe care cei mai mulți dintre noi o vizităm doar vara, pentru plajele și stațiunile ei minunate și pentru a ne răzbuna indirect pe oferta turistică locală care lasă deseori de dorit. Au trecut aproape două luni de la excursia mea în Bulgaria, însă îmi amintesc experiențele avute acolo ca și cum s-ar fi întâmplat ieri. Am descoperit locuri în care o să îmi facă plăcere să mă întorc și locuri în care nu înțeleg cum de n-am mai fost până acum. Ceea ce îți doresc și ție, și cu drag îți ofer acest mic ghid.

Știu ce-ți trece prin cap acum. Ce-ar mai fi de aflat acum despre Bulgaria, o destinație în care am fost deja de atâtea ori și unde avem impresia că nu mai avem nimic de descoperit. Știm deja totul, nu-i așa, despre costa cea sudică și mai frumoasă a Mării Negre, despre plajele și stațiunile all inclusive ale bulgarilor, unde mulți dintre noi ne facem concediile anuale și care toate arată mai bine decât ale noastre, fiindcă (norocul lor), de cum treci granița relieful se schimbă, dar mai ales, pentru că, de, bulgarii sunt pur și simplu mai buni ca noi la tot ce înseamnă turism.

Nu că toate lucrurile de mai sus nu sunt adevărate, ba dimpotrivă, doar că trebuia să-mi încep povestea cu un disclaimer. Așadar, disclamer: acesta nu va fi un text în care-ți voi enumera fapte peste fapte și detalii despre Bulgaria pe care le găsești orcând pe Wikipedia, fiindcă așa cum îmi sugera chiar de curând jurnalist mult mai familiarizat ca mine cu materialele de călătorie, ceea ce ne inspiră și ne atrage cel mai mult sunt experiențele personale și profund subiective pe care le avem atunci când călătorim — de exemplu, ce mult mi-a plăcut mie supa rece, cu castraveți și iaurt, specifică bucătăriei locale și, de fapt, cât de incredibil de bine am mâncat eu în toate restaurantele în care am fost în Bulgaria; cât m-a fermecat centrul Sofiei noaptea, după ploaie, cu arhitectura lui veche, pavajul din piatră cubică în stare originală și multitudinea de biserici cu cupole în formă de bulbi de ceapă străjuite tăcut de muntele Vitoșa; cât de fulgerător răsare soarele din mare în portul din Varna, luând locul unei vieți de noapte cât se poate de animate, în care m-am cufundat și eu în vreo două seri, la terasele și cluburile de pe faleză; ce amețitoare mi s-a părut priveliștea matinală asupra văii care se deschide la poalele orașului Veliko Târnovo și cât de lungi sunt umbrele ce se întind ca niște fantome pe pereții timpului, atunci când cutreieri la asfințit printe ruinele Cetatății Tsarevets; ce minunat e să te pierzi într-o zi de vară printre cactușii gigant din cea mai întinsă grădină botanică din Bulgaria sau pe străzile idilice din Balcic, ale căror cădiri cu acoperișuri roșii contrastează cu stâncile albe ale coastei pe care se înalță maiestoasă și romantică reședinața de vară a Reginei Maria…

Citește și Plajele perfecte ale thailandezilor.

Vezi bine, nu m-am putut abține să nu cad, întrucâtva, în păcatul enumerării de fapte și o voi face și în continuare — poate și fiindcă adevărul adevărat este că Bulgaria mi-a plăcut mult, neașteptat de mult chiar. Și, ca să fiu complet sinceră, chiar nu văd ce mi-ar putea fi mai la îndemănă acum pentru a depăși tristețea toamnei mohorâte de afară, decât o felie de escapism savuros, de vară târzie, decât o călătorie idilică pe firul amitirior din excursia mea în Bulgaria?

Dar hai mai bine să o iau cu începtul.

Ziua 1: Sofia

Primul meu contact cu Bulgaria a fost Sofia, un oraș în care chiar nu mai fusesem niciodată. Și despre care habar nu aveam că se ridică pe un tezaur de ruine romane vechi de aroape 2000 de ani care a fost scos la lumină odată cu lucrările de excavație pentru construcția metroului.

Sofia, capitala Bulgariei, la asfințit.  Vedere magnifică asupra clădirilor istorice.
Zonă rezidențală și fântânile care străjuiesc Palatul Național de Cultură din Sofia, Bulgaria.

Și nu știam nici cât de multe clădiri istorice impresionante există aici, concentrate pe o suprafață cu mult mai mică decât aceea a Bucureștilui — iar aici mă refer exemplul de artă bizantină care este Catedrala Sf. Alexander Neveski (construită, se pare, în memoria soldaților ruși care au murit pentru independența Bulgariei, în Războiul Ruso-Turc din 1877-’78) sau la Biserica Sf. Sofia (una dintre cele mai vechi și mai încercate construcții din oraș, trecând în cei peste 1550 de ani de existență, de la lăcaș bizantin, la biserică metropolitantă, la moschee și supraviețuind cumva dezastrelor provocate de două cutremure pentru a fi restaurată din nou ca biserică).

Catedrala St. Alexander Nevsky Cathedral, un landmark al culturii și arhitecturii bulgare, se înalță în centrul Sofiei.

Iar dacă vizitarea monumentelor istorice nu intră în genul tău de turism, să știi că am simțit cel puțin același entuziasm hoinărind aiurea pe străzile centrale ale orașului, care mi s-au părut (așa e, nu mă pot abține de la comparații), mai legate și mai adunate ca ale caitalei noastre, și cu ceva mai puține gropi în fermecătorul lor pavaj din pirată cubică.

Ziua 2: Plovdiv-Burgas

Ne-am trezit dimineața devreme după o noapte petrecută în cochetul hotel Hayatt Regency din Sofia, pentru a călători câteva ore bune spre Plovdiv, orașul întins pe șapte coline, contemporan cu Troia și mai longeviv decât Micene, clădit pe straturi suprapuse de civilizații. Și a meritat tot drumul pănă acolo, fiindcă menlanjul eclectic de edificii culturale contemporane, monumente arheologice și magazine vii și colorate de arte și meșteșuguri m-a cucerit chiar de la prima vedere.

Detalii de arhitectură în orașul Plovdiv, Bulgaria. Balconul din imagine poartă numele de „Bârfitoarea” – este locul unde femeile casei stăteau zilnic și observau ce se întâmplă pe stradă.
Detaliu de interior din Muzeul de Etnografie și Folclor din Plovdiv, Bulgaria.

Am fost impresionată de panorama orașului văzută de pe ruinele teatrului roman, unul dintre cele mai bine conservate teatre antice din lume, descoperit de arheologii din Plovdov și reconstruit la începutul anilor ’80 și adaptat la viața culturală actuală a orașului. Apoi m-am pierdut prin arșița după-amiezii într-un amalgam de străzi pitorești pănă am ajuns la restaurantul Pavaj, unde am mâncat unele dintre cele mai delicioase bucate bulgărești, așa că nu-mi rămâne decât să-ți recomand cu căldură să treci pe-acolo în timpul pelerinajului tău.

Vedere asupra orașului Plovdiv, Bulgaria.

Seara, am ajuns în Burgas, exact la timp pentru a colinda pe malul mării și a face o filmare cu drona. Am stat prea puțin aici pentru a-ți povesti în cunoștință de cauză despre atracțiile sale istorice — însă trebuie să știi că orașul acesta se transformă vara într-un centru al distracției, fiindcă găzduiește unele dintre cele mai imporatante festivaluri de muzică.

Cel mai bun fel de mâncare pe care l-am încercat în Bulgaria, la restaurantul Neptun, din Burgas.

Ah, și, da, îți recomand să stai la Grand Hotel & SPA Primoretz și să iei masa pe faleză, la restaurantul Neptun — unde trebuie să comanzi somonul cu orez sălbatic, stafide și sos de mango (iar dacă nici așa nu devii gurmandă, nu știu cum altfel!).

Ziua 3: Nessebar

Am ajuns la Nessebar pe la ora prânzului și imediat am știut că va deveni unul dintre locurile mele preferate. Întemeiat acum mai bine de 3200 de ani, este unul dintre cele mai vechi orașe din Europa, fiind binecunoscut pentru impresionantele sale monumente datând din Antichitate, dar și pentru arhitectura sa fascinantă din Evul Mediu și perioada Renașterii.

Church of Christ Pantocrator, în orașul vechi Nessebar, construită în secolele 13-14.
Ruinele bisericii Sfânta Sofia, Nessebar, Bulgaria.

Datorită valorii sale culturale de excepție, porțiunea veche a orașului, care este situată pe o mică peninsulă, a fost inclusă în Patrimoniul Cultural Mondial al UNESCO. Și, desigur, este un loc care în sezonul esitval forfotește de lume, fiindcă turismul e în floare aici (și, o să-ți pară că se vorbește mai mult românește decât bulgărește). Însă eu aș vizita Nessebar chiar acum, off season, și m-aș plimba pe coasta sa de o frumusețe care te lasă fără suflare, cu aceeși nostalgie cu care mă întorc iarna în orașul meu natal, Constanța. Și sper că fotografiile alăturate acestui articol îți vor arăta de ce.

Vedere idilică asupra coastei Mării Negre, din orașul Nessebar, Bulgaria.

Vedere idilică asupra coastei Mării Negre, din orașul Nessebar, Bulgaria (și cea mai reușită poză a mea, din această excursie).

Ziua 4: Varna-Balcic

Am poposit la Varna în seara zilei 3 a excursei noastre și fiindcă n-aveam timp să admir Băile Termale Romane (cea mai vastă clădire antică descoperită pe teritoriul Bulgariei, construită la finele secolului II d.HR, pe o suprafață impresionantă de 7.000 mp), am hotărât să fac cunoștiință cu viața de noapte a orașului.

Soarele asfințește mirific pe faleza portului din Varna, Bulgaria.

Seara mi-am încheiat-o la Gallery Graffit Design Hotel, un hotel cu un design avangardist și cu o cadă SPA în cameră (!), de care m-am bucurat mai mult ca oricând. Ce să zic, a fost un preludiu hedonist numai bun pentru vizita de a doua zi la Balcic, oraș care în secolul VI î.HR. purta numele de Dionisiopolis, denumit astfel după zeul grec al vinului și al bucuriei.

Cea mai întinsă grădină botanică din Bulgaria se află la Balcic.
Zeci de specii de cactus te așteaptă în grădina botanică din Balcic, care înconjoară Palatul reședință de vară al Reginei Maria a României.

La Balcic m-am plimbat ore întregi prin superba grădina botanică, care reprezintă, practic, „curtea din spate” a palatului din Balcic, fosta reședință de bară a Reginei Maria a Românei. Se spune că regina s-a îndrăgostit de aceste ținuturi încă din primul moment în care a pus piciorul aici, așa că a construit aici ceea ce reprezintă acum un monument istoric de grădinărit și peisagistică. N-o să mint: am plecat din Balcic cu un sâmbure de regret în suflet după ce mi-am amint (vag, de la orele de istorie), că Balcic era la un moment dat un teritoriu care aparținea de țara noastră.

Palatul din Balcic, fosta reședința de vară a Reginei Maria a României.

Ziua 5: Veliko Târnovo

Spre orașul cu o istorie veche de 5000 de ani am plecat în ziua 5 a excursiei noastre — însă nu înainte de a petrece încă o noapte în Varna (unde am cinat și am degustat vinuri locale la Wisteria Villa, o casă de evenimente absolută superbă, din cadrul Wine Club Varna) și de o dimineață în care am văzut răsăritul de pe o barcă ce ne-a plimbat agale de-a lungul coastei.

Wisteria Villa, o casă de evenimente absolută superbă, din cadrul Wine Club Varna, unde am luat cina.
Vinuri delicioase pe care le-am degustat la Wisteria Villa, o casă de evenimente absolută superbă, din cadrul Wine Club Varna.

Am ajuns în Veliko la ora amiezei, exact la timp pentru a lua masa la restaurantul Shtastliveca, care ne-a oferit o vedere panoramică asupra orașului, dar și o controversă amuzantă pe seama gemului de cireșe amare (sau de afine?) inclus într-unul dintre cele mai bune deserturi ale lor. Seara s-a încheiat cu încă o porție de istorie, admirând Cetatea Tsarevets și biserica transformată în muzeu din vârful ei, ale cărei fresce au fost repictate la începutul secolului 20 de către artistul Teofan Sokerov, în cel mai atipic și modernist stil pe care l-am văzut vreodată.

Vedere de pe zidurile Cetății Tsarevets din Veliko Târnovo, Bulgaria.

Artistul Teofan Sokerov a refăcut în stil modernist frescele bisericii (care acum funcționează ca muzeu) din vârful Cetății Tsarevets, din Veliko Târnovo, Bulgaria.
Cea mai bună salată din lume (cu diverse tipuri de brânză, salate și piersici), servită la restaurantul Shtastliveca cu vedere panoramică din Veliko Târnovo, Bulgaria.

Așadar, am fost o săptămână în Bulgaria și am ajuns în mai multe locuri decât vizitasem vreodată înainte, într-o excursie în care ne propuneam să descoperim frumusețea coastei bulgărești a Mării Negre și care — în ciuda orelor obositoare petrecute zi de zi în autocar, în timpul deplasărilor dintre orașe, în ciuda faptului că nu am reușit să prindem nicio baie în mare sau a faptului că ne-a fost imposibil să cuprindem toate obiectivele turistice incluse în program — s-a dovedit a fi una dintre cele mai frumoase și mai bogate experiențe din viața mea.

Mai multe informații găsești pe Bulgaria Travel și Bulguide.

La final, nu numai că am rămas cu amintiri ale unor clipe superbe, dar și cu senzația extraordinară în sine de a fi redescoperit o destinație atât de familiară, dar în același timp, atât de pe nedrept subapreciată, ale cărei frumuseți trec uneori ignorate. Ceva îmi spune că pot presupune fără teama de a greși că aceeași revelație o simt și străinii care descoperă pentru prima dată România, așa că nu pot decât să mă bucur că, vorba aceea veche, mi s-a ridicat un văl de pe ochi în ceea ce-i privește pe bulgari, ospitalitatea lor și țara lor minunată.

Citește și Unde călătorim: Două orașe din Polonia în care vei vrea să ajungi chiar acum.

Foto: iStock, arhiva personală a autorului.

Nici un comentariu

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata.