Spiritul şi esenţa COSMO – 18 ani Cosmo

By  | 

Rememorând vremurile de început ale ediţiei autohtone, Anca Ciuciulin, unul dintre primii redactori ai revistei, vorbeşte despre spiritul şi esenţa Cosmo, despre forţă şi fragilitate în epoca „femeii alfa”, dar şi despre coordonatele succesului într-o lume uneori greşit interpretată drept numai a bărbaţilor.

Prin 2002, am făcut un interviu cu prim-balerina Operei Române, Corina Dumitrescu. M-a marcat, atunci, dihotomia… feminitatea ei, aparent fragilă, în contrast cu rigoarea aproape cazonă cu care îşi croia cariera. Forţă versus feminitate.

Acum, îmi dau seama că binomul acesta emblematic desenează, de fapt, traseul şi cronica unui succes anunţat.

Noi, cu braţele de oţel, vom culege muşeţel

M-am maturizat prin anii ’80. Mama, produs al revoluţionarilor ani ’60 – chiar şi în România ajunseseră undele emancipate ale women’s lib – fusese un model de femeie cu succes profesional, cu două licenţe, zeci de conferinţe, cărţi publicate şi un doctorat în sociolingvistică.

Aşa că, prin liceu, am început să-mi cultiv şi eu statutul de  femeia alfa. Nu doar că ştiam să fac totul, dar aveam convingerea că pot să fac totul mai bine şi mai repede decât majoritatea bărbaţilor.

Mă simţeam puternică, senzaţia asta mă flata; ce mai, prin studenţie deja îmi veneram puterea.Eram cool, după standardele anilor de ascensiune accelerate, de acceptare a femeilor în sfere până atunci rezervate bărbaţilor. Feminismului nu avea atunci nicio notă peiorativă. Dar…

Problema era că ceea ce simţeam eu era putere masculină, nu feminină. Unii încercau să-mi sugereze că prea căutam să controlez tot, că nu ştiam cum să las bărbatul să fie bărbat. Adevărul e că emasculam tot ce prindeam.

Nu fusesem educată şi informată despre forţa feminităţii. Nu ştiam cum să gospodăresc o relaţie, cum să fiu un bun partener. De la înălţimea dictatorială a feminismului meu greşit interpretat, nu ştiam cum să obţin beneficii dintr-o relaţie, cu un bărbat, ci doar subordonare. Tot ce voiam era să deţin controlul. În epoca ascensiunii profesionale nemaîntâlnite, am mers înspre anii ’90 cu tăvălugul filosofiei că n-am nevoie de un bărbat decât, cel mult, dacă vreau să fac un copil.

Când am terminat cu falsele convingeri

Ce am învăţat din epoca „femeii alfa”? Că bărbaţii vor femei inteligente, care pot gândi pentru ele însele; nu fragile, nu nevoiaşe, nu făpturi iederă – dar nici Brunhilde-de-oţel. Vor femei de care să fie mândri, nu temători de concurenţă. Că bărbaţilor nu le place să fie patronaţi, nici măcar de femeile inteligente, nici acasă, nici la serviciu.

Vor să fie eroi. Dacă „tu eşti alfa” şi „el e tot alfa”, avem deja o ecuaţie păguboasă, cu doi liferi şi o tonă de concurenţă de tip „care pe care”.

Atenţie, asta nu e o pledoarie pentru a lăsa puterea la uşa relaţiilor de cuplu sau a celor profesionale şi de a te lungi binişor ca un preş, îngăduind bărbaţilor să păşească pe şi peste tine. Nici vorbă. Înseamnă să înveţi cum să scoţi ce e mai bun dintr-un bărbat şi, în schimb, el să scoată ce e mai bun din tine.

Când am învăţat să domolesc forţele şi să nu-mi mai încordez muşchii în faţa bărbaţilor, am descoperit că şi ei făceau asta, ca să mă ajute.

Se cuvine o reverenţă

Toate lucrurile povestite mai sus au ajuns teme pe care le-am oferit româncelor. Încă de la lansarea revistei, în septembrie 1999, am avut certitudinea că particip la o revoluţie, la geneza unui nou mod de a fi mândră: de a declina istoria la feminin. Cosmo a fost „prima” în atât de multe domenii , că ar fi insuficient spaţiu să le listez. Citez din Mr. Hearst (cel care a ctitorit imperiul media din care, cu onoare, face parte şi România): „Dacă vrei să obţii şi să menţii atenţia cuiva, trebuie să spui ceva valoros. Şi s-o spui pe scurt.”

Aşa a făcut-o şi Helen Gurley Brown, artizana formulei moderne a revistei, într-o scrisoare adresată în 1999 către recent înfiinţata redacţie din Bucureşti.

„Formatul COSMO funcţionează pentru că este deştept şi de bun-simţ. COSMO informează, educă, sfătuieşte, consolează, inspiră, dă soluţii. Adică are de-a face cu viaţa personală a cititoarei – dojana e prietenească, sfaturile competente, informaţiile avizate.”

Citeşte şi: 18 lucruri pe care le-am învăţat de la COSMO

A continuat să ne scrie lunar, cu o tenacitate admirabilă, după ce primea la sediul Hearst International NY fiecare nouă ediţie româneascp. taxa cu graţie nemiloasă micile, dar inevitabilele noastre derapaje de început, puncta de fiecare dată principiile după care îşi construise conceptul jurnalistic:

„COSMOPOLITAN îşi respectă promisiunile şi consecvenţa cu care pune cititoarele pe primul plan. Căci revista e concepută ca o prietenă ideală: care ascultă, înţelege, uneori ceartă, dar întotdeauna oferă dă sfaturi şi oferă soluţii. Nu căutăm să fim originali, ci să spunem lucruri de bun simţ. de câte ori pudoarea şi ipocrizia nu ne-au împiedicat să fim autentici, să ne asumăm proastele alegeri?! Într-un cuplu, dialogul corect e absolut esenţial; iar sexul e un limbak cu care comunicăm mai mult decât am putea prin cuvinte. Sexul este minunat; iar relaţia bărbat-femeie este cel mai dramatic şi mai tulburător lucru din lume.”

Citeşte şi: 18 ani de trucuri de modă, frumuseţe, stil de viaţă COSMO. Amuză-te cu cele mai trăsnite!

Text: Anca Ciuciulin


Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *