Reciclare la timpul prezent: cum poți construi un viitor mai sustenabil

By  | 

Cât de mult reciclăm în România, câte deșeuri prodecem și ce se întâmplă cu ele, ce spune legislația și cum să participi și tu la construirea unui viitor mai mai sustenabil și un mediu înconjurător mai curat.

Pe cât de frecvent am început să ne folosim de termenul „reciclare” (precum și de frații lui mai mari „ecologie” și „sustenabilitate”), pe atât de puține lucruri știm despre procesele în sine — sau poate la teorie ne pricem cât de cât,  dar sigur mai avem multe de învățat pentru a reuși să facem o mică diferență în propria gospodărie, în comunitatea unde trăim și, ulterior, în lume. Și nu, acesta nu va fi un articol prin care îmi voi plânge de milă, nici un articol-armă împotriva autorităților locale sau administrației naționale, ci o încercare de a pune cap la cap tot ceea ce ar putea să ne ajute individual și la nivel de comunitate pentru a trăi mai responsabil și, implicit, mai sănătos.

Pentru mine, totul a început acum câțiva ani când — într-o scurtă vacanță petrecută în mijlocul familiei prietenei mele din Finlanda, într-un cartier liniștit înconjurat de unul dintre multele lori lacuri și una dintre la fel de multele păduri pe care pare că le au fără niciun pic de efort, de la Mama Natură – am avut o scurtă epifanie. Acolo, în acea căsuță cochetă, parcă trăiam într-o altă dimensiune: coșul de gunoi era împărțit în patru compartimente, fiecare cu gunoiul lui, copiii duceau cutiile de aluminiu în sacul din spatele curții, fără să aud măcar o dată „ți-am spus de o mie de ori să le pui la locul lor”, duminica la prânz participam la un fel de ritual prin care toți membrii familiei mergeau la cumpărături unde, înainte de orice altceva, se distrau într-o competiție de care nu auzisem până atunci în România: cine reușește să introducă cele mai multe sticle în containerele de recilare, câștigă… stima celorlalți membri ai familiei. Apoi, am primit lovitura sub centură când bonul primit pentru toate produsele reciclate a acoperit un coș întreg de cumpărături care urma să le asigure mesele din următoarele trei zile, cel puțin. Și, nu am auzit nici măcar o dată: „Lasă că azi le aruncăm toate la un loc pentru că suntem prea obosiți”, cum, recunosc, fac eu. Chiar acum am portbagajul plin cu sticle din plastic pe care le plimb de vreo săptămână — de acasă la birou, apoi iar acasă — pentru că nu reșusesc să le duc la reciclat. Și asta în condițiile în care, din statisticile existente pe Uniunea Europerană, Finanlda stă pe ultimul loc la procesul de reciclare, pentru România nu există date, iar cei mai responsabili… de pare că sunt slovenii.

Nu reciclăm pentru că nu avem unde sau pentru că suntem prea comozi?

Adevărul este undeva la mijloc, ca într-un divorț, unde în mod clar nu există doar un vinovat. În orașe, există containere de colectare selectivă printre blocuri, dar cele mai multe sunt goale sau pline cu gunoi menajer. În cele mai multe cartiere rezidențiale, cum este cel unde trăiesc și eu, la marginea capitalei, containerele există doar pe site-urile primăriilor la subcategoria „Situație proiecte”, undeva pe ultimul loc, unde în dreptul box-ului „Stadiu” este trecut vag „Achiziție”. Deși, conform unui studiu Eurostat publicat în 2018, România se află pe primul loc între țările din Uniunea Europeană care generează cele mai puține deșeuri municipale, cu 261 kg/cap de locuitor, suntem și țara care recilează cel mai puțin. Ca atare, am primit deja o somație din partea UE: până în 2020 trebuie să ne conformăm normelor europene și să reciclăm 50% dintre deșeurile municipale. Conform celor mai recente statistici, în 2019 eram la nivelul „optimist” de 6/7 procente. 

De unde începi?

Conform legislației în vigoare, responsabilitatea pentru pre-colectarea, colectarea și transportul deșeurilor menajere revine administrației publice locale care are la dispoziție mai multe modalități de implementare: colectarea directă din gospodării, colectarea deșeurilor periculoase prin unitățile mobile, înființarea unor centre de colectare dedicate deșeurilor periculoase, punerea la dispoziția tuturor indivizilor containere publice pe categorii, preluarea directă de către companii specializate. Astfel, oriunde locuiți în România, sunteți îndreptățiți să vă cereți dreptul de a recicla iar, apoi, să beneficiați cu totul de el. Dacă nu întâlniți în drumul vostru o pubelă sau încă nu aveți în dreptul curții pubele selective, nu ezitați să sunați la Primărie.

În plus, cele mai multe centre comerciale sunt prevăzute cu spații special amenajate pentru reciclare contra cost. De exemplu, la toate supermarketurile Carrefour din țară, în cadrul Cora Sun Plaza și Mall Grand Arena din București puteți recicla nu numai cutii din aluminiu, hârtie, plastic, ci și tuburi de produse cosmetice, polistiren, ambalaje Tetra Pak. Tot în București, parcarea Auchan Titan, Vitan și Crângași există aparate destinate reciclării pet-urilor, iar această companie susține proiectul Eco Can care încurajează, prin diverse acțiuni, reciclarea dozelor de aluminiu. Pentru cantități mai mari de deșeuri menajere, firma Singurec se deplasează și la domiciliu (de exemplu, dacă vrei să reciclezi un frigider, o mașină de spălat).

Sumele pe care le primești pentru efortul de a recicla sunt modice și nu te motivează în niciun fel — pe un aragaz poți primi un mărunțiș în jurul sumei de 2 lei — dar asta nu ar trebui să fie o piedică, dacă rămâi focusat pe reponsabilizare socială, spirit civic și toate celelalte beneficii.

Citește și: George Buhnici – campionul autohton la sustenabilitate

O afacere profitabilă, dar nu în România

Nici firmele nu se bat pe dezvoltarea acestui tip de afacere: „În România, problema nu este reciclarea, ci colectarea. Dacă ai o mașină de reciclat orice material și nu ai materie primă, blochezi niște bani și blochezi investiția”, a declarat Raul Pop, director Recolamp pentru TV ziare.com. Totuși, nici cu stațiile de reciclare nu stăm foarte bine: din cele 36 de sisteme de management integrat înființate în teritoriu, în 2019 funcționau doar 6.

Din 2019, s-au schimbat regulile jocului

Începând cu 1 ianuarie anul acesta, românii sunt obligați prin lege să depoziteze separat deșeurile umede de cele uscate, iar primăriile sunt obligate să asigure condițiile necesare. Cu facturi mai mari către companiile de salubritate, plătite bineînțeles de cetățeni. Alte schimbări includ:

Începând cu 31 martie 2019, se introduce o garanție pentru ambalajele reutilizabile în valoare de 0,5 lei/ buc.

Aceeași garanție se va aplica și ambalajelor nereutilizabile cu volume cuprinse între 0,1 și 3 litri, destinate diverselor tipuri de băuturi.

Introducerea contribuției în valoare de 30 lei pe tona de deșeuri pentru economia circulară, suportată de operatorii de salubrizare.

Însă, pentru ca România să nu piardă sume uriașe din cadrul fondurilor europene, realitatea reciclării trebuie să primească cât mai repede altă înfățișare.

79784089

Știai că?

  • 1 tonă de hârtie reciclată este echivalentul a 17 copaci maturi, aproximativ 21 000 litri de apă, 2 barili de petrol, 4 000 kw/ h energie electrică.
  • Sticla este singurul material care poate fi reciclat la infinit. Se reciclează separat în funcție de culoare pentru că î[i păstrează această proprietate chiar și în urma procesului de reciclare.
  • Un copac poate curăța aerul de aproximativ 30 kilograme de poluanți.
  • 1 singură cutie de aluminiu reciclată echilvalează cu salvarea unei cantități de energie electrică suficientă pentru a alimenta un televizor în trei ore.
  • Resturile de țigară se descompun în 12 ani, aluminiul se biodegradează într-o perioadă de la 200 la 500 de ani, iar sticla are nevoie de 1 milion de ani pentru a finaliza acest proces.
  • Unui borcan de sticlă îi ia doar 30 de zile pentru a ajunge din coșul de gunoi special dedicat reciclării, înapoi pe raftul unui magazin.
  • Obiectele din carton sau hârtia murdară contaminate cu resturi de mâncare nu pot fi reciclate.
  • Hârtia cerată nu poate fi reciclată, însă revistele da!
  • 24 de copaci sunt necesari pentru a produce o tonă de ziare.       
  •   Reciclarea aurului și a altor metale prețioase din calculatoarele ieșite din uz ar putea reprezenta o industrie comparabilă ca valoare cu mineritul.

Deșeuri periculoase

Acestea pot constitui un risc sporit pentru sănătatea umană și pentru mediu, dacă nu sunt eliminate în condiții de siguranță.

  • Solvenții; acizii și alcalinii
  • Uleiuri și grăsimi
  • Produse fotochimice
  • Detergenți care conțin substanțe periculoase
  • Vopseluri, cerneluri, adezivi și rășini care conțin substanțe periculoase
  • Deșeuri care conțin mercur
  • Echipamente scoase din funcțiune, care conțin clorofluorcarburi – echipamente electrice și electronice scoase din funcțiune.
  • Baterii și acumulatori
  • Medicamente citotoxice și citostatice
  • Lemn care conține substanțe periculoase

Aproape orice poate fi reciclat, de la ziare la obiecte electrocasnice. În plus, folosirea batistelor a revenit la modă! Aww, și încă ceva – nu mai este așa cool să bei cafeaua pe drum sau la volan, dintr-un pahar de plastic: ceașca de cafea is back!

„În medie, în Uniunea Europeană se produc până la 15,8 milioane de tone de deșeuri de ambalaje din plastic, într-un an, care corespund greutății aproximative a 83 de balene, 3.160 elefanți sau 19.504 cai.”

SURSă: Date statistice Eurostat

Ce se întâmplă cu revistele Cosmo returnate?

Imediat după retragerea de pe piață a unui număr vechi al revistei Cosmopolitan România, toate retururile sunt depozitate în containere special amenajate și transportate către o fabrică de reciclat hârtie. Astfel, toată hârtia folosită pentru tipărirea revistelor Cosmopolitan intră într-un proces de reutilizare 100% sustenabil!

Foto: Guliver/Getty Images.

Citește și: Ghidul colecționarei de piese vintage

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *