Recenzie: ”Puls”

By  | 

„Cineva trebuie să spună lucrurile pe care nu le spun ceilalţi”. Puţini o fac. Cei mai mulţi preferă să tacă. Ei bine, Julian Barnes nu este unul dintre acei oameni.

Scriitor britanic de succes, Barnes nu s-a sfiit niciodată să spună lucrurilor pe nume, dar nu vulgar sau foarte direct, ci într-un stil aparte, care l-a făcut celebru, pentru că împleteşte o fineţe şi o adâncime a observaţiei cu un stil narativ în care umorul îşi dă mâna cu tristeţea, care denotă o anumită rezervă, dar totodată o adâncă şi tulburător de realistă percepţie asupra naturii umane.

De numele lui Barnes se leagă peste 15 volume, toate purtând amprenta, unică şi inconfundabilă, a câştigătorului de premiu Man Booker: talent, imaginaţie, abordarea unor teme intim legate de natura individului şi a destinului său. Preocupat de dezlegarea misterelor sufleteşti ale omului, Julian Barnes ne oferă în operele sale mai mult decât o lectură interesantă, ci posibilitatea de a ne regăsi şi redescoperi în poveştile pe care le descrie cu un rafinament şi un eclectism rar de egalat.
 
Volumul Puls ne lasă să străbatem vieţile altor oameni, rezonând la ele ca şi cum am rezona la propriile noastre amintiri sau păţanii, prin intermediul unor povestiri ce surprind scene din viaţa unor personaje pe care le simţim aproape chiar din primele pagini.
 
 
Cum vă imaginaţi dinamica unui cuplu căsătorit? Cu bune, cu rele, cu momente de tensiune şi cu momente de adâncă fericire, nu? Să îi vizităm pe Phil şi Joanna, aşadar, să le cunoaştem prietenii apropiaţi şi să tragem cu ochiul un pic în sufrageria lor. Ce a reuşit Barnes cu atâta măiestrie printre contemporani este acel melanj de dulce-amar care ne acompaniază viaţa oricăruia dintre noi, ca într+o simfonie, dacă ar fi să parafrazăm o melodie celebră. Existenţa noastră, neferită de momente de încrâncenare şi durere, este presărată cu mici ironii, clipe de fericire şi împliniri aparent imposibil de atins, care împreună alcătuiesc istoria unui om. Tablourile care se desprind de sub peniţa lui Barnes şi ni se înfăţişează în acest volum au darul de a ne face să izbucnim în râs, în timp ce cu o mână alungăm o lacrimă discretă. 
 
Nimic în viaţă nu este un clişeu. Nimic nu este banal, nimic întâmplător, nimic numai în alb şi negru. Fiecare poveste ne apare ca o astfel de nuanţă colorată a vieţii înseşi, mai stridentă sau mai pastelată, întotdeauna încărcată de emoţii fireşti, întotdeauna atât de vie, atât de proaspătă. Puse împreună, povestitrile capătă un contur mai larg, de tablou. Puls, ultima poveste care dă şi titlul întregului volum, cuprinde, ca într-o pledoarie finală, chintesenţa tuturor celorlalte: „În pulsul vieţii de zi cu zi, în pulsul pe care-l simţi la încheietură sau în urechea înfundată în pernă, stă de fapt misterul care te ajută să faci următorul pas şi următorul gest.”
 
Puls reprezintă, după părerea criticii, o încununare a talentului literar al autorului britanic. Puţine cuvinte, dar cât de multe idei şi emoţii ne poate transmite! Un volum de proză elegant ca un colier de seară şi poate tot atât de valoros, Puls ne pune faţă în faţă cu propriile gânduri, cu propriile sentimente, provocându-ne, punându-ne pe gânduri, absorbindu-ne în marele iureş al vieţii, făcându-ne să trăim alături de eroii pe care ni-i înfăţişează, făcându-ne să ne simţim liberi şi vii.
 


Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *