Recenzie: „O toaleta a la Liz Taylor”

By  | 

Unde este Liz Taylor in toata povestea asta? Ei bine… sa o lasam pe Rodica Ojog Brasoveanu sa ne spuna…

Marea doamna a romanului politist romanesc ne ofera in volumul ”O toaleta a la Liz Taylor” o poveste ce se poate incadra cu succes in galeria marilor opere de gen mistery / thriller internationale, nu numai prin complexitatea intrigii si a actiunii, ci si prin stilul inconfundabil al autoarei, un melanj de umor si suspans care i-a adus de altfel si celebritatea.

Marian Dragu este catalizatorul acestei aventuri politiste prin simplul fapt ca personalitatea sa aroganta, stilul sau de viata libertin, fanfaronada pe care a creat-o in jurul propriului succes au contribuit la acumularea unui numar semnificativ de dusmani. Marian, acest Mare Gatsby mioritic, sfarseste ucis in circumstante care dau batai de cap autoritatilor chiar de la inceputul anchetei. Maiorul Cristescu intra in scena, pus in situatia de a descalci itele unui mister ce tine nu numai de elementele tipice ale unei investigatii criminale, dar mai mult decat atat, de personalitatile si secretele suspectilor care orbiteaza in jurul victimei.

Paralela dintre Rodica Ojog Brasoveanu si Agatha Christie nu a fost niciodata una gratuita, iar in acest roman, poate mai intens decat in altele, se remarca o serie de elemente specifice prozei ambelor scriitoare: depasirea tiparelor clasice ale romanului politist ”de actiune” si comutarea atentiei pe psihologia personajelor, singura capabila sa faca lumina in elucidarea misterului, schimbarea polilor pozitiv – negativ in constructia personajelor (sa nu uitam ca Melania Lupu este totusi o infractoare simpatica, dar care contribuie major la rezolvarea misterului), precum si inclinatia pentru transformarea detaliilor aparent nesemnificative in indicii de o importanta covarsitoare.
 

Daca ne gandim la ”Cei cinci purcelusi” ai Agathei Christie, ne vom da seama ca in acel roman actiunea este aproape inexistenta, misterul dezvaluindu-se numai prin intermediul declaratiilor si amintirilor celor cinci suspecti. Volumul Rodica Ojog Brasoveanu exceleaza din acest punct de vedere pentru ca autoarea, intens preocupata de caracterul si motivatiile personajelor sale, nu a scapat din vedere nici actiunea alerta a povestii, nici intriga din subsidiar (pe fondul crimei lui Marian Dragu se deruleaza si o poveste palpitanta despre conflictul dintre doua bande rivale, foarte hotarate sa profite de pe urma decesului acestuia) si nici atentia pentru personajele care sunt, de altfel, si pivotul intregii actiuni: Melania si Mirciulica.

Umorul este si el la cote inalte, specific autoarei, care si-a inzestrat personajele cu un ”limbaj de Dambovita” absolut savuros, inserand totodata si subtile ironii acide la adresa sistemului acelor vremuri, avand grija sa scoata in evidenta, in modul cel mai rafinat (si totusi sarcastic) cu putinta, defectele si pacatele birocratiei comuniste, a functionarimii si chiar a Militiei insesi.

O toaleta a la Liz Taylor” detine toate elementele romanului politist veritabil marca Rodica Ojog-Brasoveanu si inca ceva in plus, aducand cititorului nu numai o aventura in stilul clasic al autoarei, ci si oportunitatea ca acesta sa descopere noi valente ale stilului narativ al autoarei. Romanul este considerat de multi cititori si critici ca fiind una dintre cele mai bune piese din colectia lasata mostenire de Rodica Ojog-Brasoveanu, parand ca s-a depasit pe sine insasi prin construirea unei intrigi complexe, a unei povesti ce ne face inima sa bata intr-un ritm nebun, prin creionarea unor personaje mai mult decat verosimile si prin abordarea unui gen de umor care ne incanta si nu ne da voie sa lasam cartea din mana. 


Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *