(P) Zambetul geniului

By  | 

Cu alte cuvinte, ca n-o sa stim niciodata cu exactitate despre ce e vorba atata timp cat intervenim in procesul de cunoastere, cu mijloace fizice, de natura sa modifice conditiile pe care incercam sa le intelegem sau sa le observam. Un exemplu clasic este cel al unei particule in miscare, particula careia vrem sa-i aflam viteza si pozitia la un anumit moment dat; cu cat vom determina mai exact viteza ei cu atat mai incerta va fi pentru noi pozitia in care se afla, si invers.

Daca am incerca sa aplicam acest principiu si in viata de zi cu zi am face o mare greseala, pentru ca am ajunge sa ne complacem intr-o stare de mediocritate. Cu toate acestea, am putea sa-l aplicam atunci cand vine vorba de anumite alegeri pe care le facem. Daca mergem la cumparaturi, de pilda, vom cauta intotdeauna produsul cel mai bun.

Ei bine, acest produs nu exista; e o utopie; e o campanie de marketing in spatele ideii pe care o avem despre produsul cel mai bun. Daca vrem sa cumparam saltele, vom fi programati sa cautam norisori pufosi, pentru ca asa am vazut in reclame; doar pe astfel de saltele siesta noastra va fi cu adevarat minunata.

Tocmai de aceea, niste baieti destepti – sau nu, dar cu salarii mari si cu ochelari cu multe dioptrii – au inventat raportul calitate/pret. Au aplicat principiul de incertitudine si au incercat sa ni-l vanda: ‘nu poti cumpara saltele care sa fie si foarte bune si foarte ieftine!’, ne-au spus ei. Trebuie sa te chinui sa gasesti echilibrul perfect sau sa o dai in bara. ( poate ca exemplul este fortat; puteti spune ‘foarte practice si foarte confortabile’, de pilda)

De aceea, solutia este sa cumparam doar produsele cele mai ieftine; chiar daca ne fac rau; sau sa nu mai cumparam nimic; atunci vom fi eliminat complet incertitudinea si toti producatorii ne vor oferi bani, doar ca sa alegem modelul lor extraperformant. Atunci Heisenberg va zambi.

 

Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *