Necunoscutele femei din România care au triumfat în artă, la Art Safari

Au sedus și triumfat prin ceea ce au creat, dar pentru cei mai mulți dintre noi au rămas complet necunoscute. Peste 80 de lucrări a circa 50 de artiste din România vor fi expuse pentru prima oară în același loc, pentru publicul larg, în cadrul expoziției Seducție și triumf în artă. Femei-artist în România, din cadrul Art Safari.

În perioada 16 – 26 septembrie, la ARCUB – Hanul Gabroveni, pe strada Lipscani 84-90, în cadrul celei de-a opta ediții Art Safari, veți putea vizita o expoziției inedită, în premieră pentru România, dedicată exclusiv artistelor din spațiul autohton. De la primele femei care au reușit să dărâme barierele și prejudecățile vremurilor în care au trăit până la artiste contemporane cu succes internațional, expoziția este un tur istoric, cultural, artistic al uneia dintre cele mai importante forme de emancipare feminină — emanciparea prin artă.



Sunt puține evenimente care mi-au surescitat interesul așa cum a făcut-o anul acesta Art Safari pentru că, pentru prima oară după mult timp, avem parte în spațiul autohton de un manifest artistic îndrăzneț, cool, pe măsura titlului expoziției, Seducție și triumf în Artă. Până în prezent, nu am auzit niciodată, cel puțin la nivel larg, dezbateri, indiferent de forma lor, care să pună reflectoarele pe o prejudecată foarte tristă cu care femeile au fost nevoite să trăiască și cu care s-au luptat, fiecare în felul ei: percepția femeilor din lumea artistică, percepție deformată chiar și azi prin prisma unor catalogări nedrepte, dar mai ales din cauza lipsei de informație.

Art Safari aduce mai aproape de noi opere ale unor artiste care au reușit să studieze în Munich, la Paris, care și-au expus lucrările nu numai în România, dar și în Italia, Franța, Spania, Germania, reușind să facă parte din avangarda artistică în contexte ideologice și politice foarte dificile mai ales pentru femei.

De aceea, atunci când Elena Olariu, curatoare expoziției, m-a invitat într-unul dintre depozitele Muzeului Municipiului București, să văd chiar din mijlocul evenimentelor, cum este expoziția organizată, m-am simțit ca un copil care a primit dulciuri exact atunci când se aștepta mai puțin. Să mă aflu printre atâtea tablouri pictate încă de după Primul Război Mondial și până azi, de către femei care și-au manifestat puterea de seducție prin artă, să o ascult pe Elena Olariu povestind despre viața spectaculoasă a unora dintre artistele românce (imaginându-mi, de exemplu, cum Magdalena Rădulescu picta imagini suprarealiste, mereu cu cizmele ei, cu brățările până la coate și brâul tradițional) a fost una dintre cele mai frumoase experiențe pe care le-am trăit.

Împărtășesc cu voi o parte din întâlnirea mea cu Elena, pentru mai multe detalii despre problematica și selcția expoziției și despre cele aproape 50 de artiste:

Elena Olariu
Elena Olariu, director adjunct Secția Artă – Muzeul Municipiului București, curatoarea expoziției Seducție și triumf în artă. Femei-artist în România, din cadrul Art Safari.

Q&A,

cu Elena Olariu, director adjunct Secția Artă – Muzeul Municipiului București, curatoarea expoziției Seducție și triumf în artă. Femei-artist în România

Ce înseamnă, pe scurt, expoziția Seducție și triumf în artă. Femei-artist în România?

În jur de 50 de artiste dintre cele 100 pe care le avem, doar că nu am putut să le expunem pe toate din mai multe considerente: multe dintre lucrările artistelor mai au nevoie de restaurare, nu au toate rame șamd. Am realizat o selecție specială pentru Art Safari, ulterior ne dorim să expunem foarte multe artiste femei chiar în Pinanoteca București, după ce se va renova și se va deschide publicului.

În general, Galeriile din România au și artiste în parcursul expozițional al galeriilor, dar sunt foarte puține și sunt puse cumva „în colțuri”. În timp ce noi vrem să facem din operele lor un adevărat regal expozițional, și suntem norocoși că, întâmplător, nu se știe neapărat cum, la Muzeul Municipiului București există foarte multe artiste, patrimoniul este foarte bogat, s-a donat foarte mult… cumva expoziția aceasta a venit ca un firesc al valorificării și al patrimoniului. Și bineînțeles ne dorim să evidențiem aceste artiste, fiind o temă mai puțin cunoscută în istoria artei. S-au scris, într-adevăr lucrări despre femeile din arta românească, dar nu suficient așa încât fenomenul să fie cunoscut și publicului larg, de exemplu.

A rămas mai degrabă într-un cerc al istoricilor de artă, al profesioniștilor din artă. Iar Art Safari este un eveniment dedicat unui public mult mai larg decât are un muzeu (unde vine de obicei un public targetat, de o anumită specificitate). Ne dorim să creăm un spectacol și să aducem acest fenomen aproape și de un alt tip de public.

Art Safari
Merica Râmniceanu, Baroneasa

Cum s-a născut ideea expoziției?

Am pornit într-o oarecare măsură și de la ce se întâmplă în societatea românească care este un pic mai conservatoare. Ne-am gândit să venim cu un concept nou prin care să ajutăm societatea să înțeleagă mai bine că femeile sunt creatoare, sunt capabile să creeze lucruri extraordinare, au un destin spectaculos. Pentru că, în această expoziție, fiecare artistă va avea și un text de prezentare cu detalii din biografie, dar și amănunte despre valoarea operei. Vom avea și un catalog destul de consistent unde vor apărea aceste texte la care fac referire, încercând să facem încă un pas în a descoperi destinul acestor femei.

Sunt foarte puțin evenimente în societatea românească care vorbesc și despre zona aceasta a istoriei emancipării feminine. Poate în prezent sunt foarte multe femei antreprenor, care sunt foarte cunoscute în mass media, femei celebre, dar se cunoaște foarte puțin despre femeile din perioada interbelică, de exemplu. Poate pe anumite direcții există mai multă expunere, dar în artă se știe foarte puțin. De aceea am venit spre public cu conceptul acestei expoziții. Am încercat, de asemenea, să stârnească și puțin interes, să pună niște întrebări, având în vedere că termenul „seducție” a fost foarte controversat — uneori considerat un atuu, alteori un defect. De data aceasta ne referim la seducția în artă, cum au reușit femeile artiste să farmece publicul și să facă performanță.

Pe de altă parte, triumful este de obicei asociat bărbaților și, astfel, prin alăturarea acestor doi termeni îi provocăm pe oameni să vadă dacă recunosc acești termeni, cu o nouă conotație, pozitivă pentru femei. Seducem prin artă, prin munca noastră, nu neapărat prin aspectul fizic, și ajungem la triumf, atingând treptele cele mai înalte.

Care au fost criteriile selecției?

Aproape 50 de artiste cu peste 80 de lucrări. Începem cu primele femei care s-au remarcat în artă, cum a fost Cecilia Cuțescu-Storck: prima artistă din România ceva mai cunoscută, cu o carieră fulminantă în artă, a fost prima femeie profesor la o școală oficială de Arte din România, dar și din Europa și din lume; a primit catedra de arte decorative, ea chiar povestește în cartea ei autobiografică că nu a fost ușor mai ales pentru că multă lume nu a avut încredere în ea la vremea aceea, dar în ciuda acestui lucru, a reușit să stea foarte mult timp la catedră și a susținut la rândul ei alte artiste. Tot ea este creatoarea unei asociații a femeilor pictore și sculptore, cu scopul de a le ajuta pe tinere să poată expune mai ușor fără să fie pradă prejudecăților din epocă.

Primele femei artiste se nasc la sfârșitul secolului XIX și se afirmă puternic în perioada interbelică, o pleiadă întreagă, de la Nina Arbore, Olga Greceanu, la foarte multe nume importante. Apoi mergem să vedem ce se întâmplă cu câteva artiste și în perioada comunistă. Ca să nu divulg chiar totul (zâmbește), ajungem la Geta Brătescu care este un fel de cumul al artiștilor contemporani — formată în perioada comunistă, face Facultatea de Litere, studiază cu Călinescu, cu Vianu, și face și Academia de Arte unde studiază cu Camil Ressu.

În final, după Revoluție, expune foarte mult în occident și astăzi este în marile muzee contemporane din lume, MuMa, în spațiul britanic, în America este foarte apreciată, în Spania a avut o expoziție foarte importantă la muzeul Reina Sofia, cel mai important Muzeu de Artă Contemporană din Spania, patronat chiar de Casa Regală. Și ea atinge cumva culmile cele mai înalte chiar și acum în contemporaneitate. Facem un parcurs, zic eu interesant, cu lucrări din patrimoniul Muzeului Municipiului București, tocmai ca să arătăm că ele vor fi și în Galeria din Pinanotecă unde se va putea face această integrare mult mai spectaculoasă a femeilor artiste într-o galerie din România.

Elena Popea, Veneția

Ceea ce cred că ar ajuta foarte mult și pentru autoaprecierea de care femeile trebuie să se bucure — să fie apreciate de societate, dar să se aprecieze și ele pornind de la zona istorică.

Care este principala problematică feminină artistică din această expoziție?

Cand am făcut selecția operelor, am vrut să arătăm că femeile nu pictează doar copii, sau doar despre universul feminin, ci pictează toate genurile, toate temele posibile, de la maternitate la portrete importante din epocă (fie că sunt portrete de femeie, fie că sunt de bărbați), peisaje, tot ceea ce considerau important pentru ele, cu o libertate totală în exprimare. Ele au depășit foarte mult acea catalogare a unui anumit tip de pictură care aparține femeilor.

În primul rând asta ne dorim să demonstrăm, că femeile au pictat după toate regulile picturii, mergând prin toate curentele artistice, nu neapărat după un specific, motivație conform căreia au fost uneori excluse, „pictura lor este prea dulceagă”, „merge mai mult pe zona de maternitate”, „are un specific care nu se adresează și bărbaților” șamd. Ceea ce nu este adevărat! Ele au mers pe toată zona de interes, conform a tot ceea ce au învățat ele în cursurile de istorie a artei.

Este adevărat că poate există o anumită sensibilitate mai mare în picturile lor, poate au preferat anumite teme în mod recurent, mai mult decât bărbații, dar nu este aceasta o regulă. Ele au fost excluse din cauza acestor prejudecăți și acesta este firul roșu pe care vrem să mergem: să arătăm că, dacă ar veni cineva și nu ar știi că acele lucrări sunt pictate de către femei, pur și simplu ar vizita firesc, ca într-o mare galerie de artă, nici măcar nu ar vedea diferența îdintre o pictură realizată de către o femeie și una realizată de către un bărbat. Femeile sunt la fel de valoroase ca bărbații, creează la același nivel și deja din secolul XX pentru România sunt pe aceeași treaptă cu ei, nu mai există de fapt nicio diferență.

Altfel, problematica feminină artistică este foarte complexă, de aceea a trebuit să ne focusăm pe câteva idei majore. Dacă introduceam toată problematica, nu se mai înțelegea nimic, dar timpul nu este pierdut, vor urma evenimente care să completeze ceea ce începem acum la Art Safari.

Art Safari
Mina Byck Wepper, Natura

Ce le-a ajutat pe artiste în perioada interbelică să se poată manifesta?

Vom mai aveam în cadrul expoziției o personalitate interesantă, Regina Maria care va apărea și ea în această expoziție cu un portret realizat de către singurul bărbat din cadrul expoziției (zâmbește). A fost și ea artistă, desena foarte bine, după cum știm pe vremea aceea aristocrații învățau foarte multe despre artă, învățau să picteze și erau interesați de mai tot ce cuprinde zona artistică, aveau și colecții importante de artă și trebuia să le gestioneze. Iar Regina Maria a devenit, în perioada interbelică, spun eu și cred că nu mă poate contesta nimeni, cel mai important mecena, cea mai importantă protectoare a artelor din România.

Informațiile de genul acesta s-au mai pierdut în perioada comunistă, când Casa Regală a fost cumva exlcusă din istoriile oficiale, atunci s-au cam uitat multe. Ea a patronat Tinerimea artistică, venea la toate vernisajele, cumpăra lucrări ale artiștilor, a încercat foarte mult să îi ajute, ea însăși expunea aici desene de-ale ei sau piese de mobilier pe care le realiza după design-ul propriu. Tot ce se vindea era donat în contul societății Tinerimea artistică.

De asemenea, Regina Maria a patronat și Societatea femeilor pictore și sculptore, a expus la prima expoziție a acestora tocmai pentru a le susține. Cumva expoziția de la Art Safari merge și pe palierul acesta al mecenatului — personalitatea Reginei Maria a fostfoarte importantă nu numai pentru mișcarea artistică feminină, dar pentru mișcarea artistică în general. Acesta a fost unul dintre factorii favorizanți empancipării artistelor, faptul că statul le-a susținut.

Al doilea factor a fost Primul Război Mondial: știm că după război femeile au devenit mult mai conștiente de valoarea lor, iar societatea a trebuit să le integreze — în timpul războiului muriseră foarte mulți bărbați, femeile le-au luat locul în foarte multe activități de la partea de industrie, inginerie la orice domeniu unde era nevoie. Perioada interbelică a fost un moment foarte favorabil și pentru femeile din România care au profitat de context: toate aceste artiste au studiat la Berlin, în Franța, și-au construit cariere în afara României despre ceea se știe mai puțin pentru că în perioada comunistă se eluda această zonă.

Ele au profitat de momentul respectiv și de faptul că au avut acces la pregătire, urmând facultăți de stat. Într-o primă fază, ele urmau doar acele Academii libere ale marilor artiști care își formau Academii independente de cele oficiale, care erau oricum foarte contestate. Matisse, de exemplu, a avut o școală liberă unde veneau să se formeze artiști din întreaga lume. Unii dintre ei urmau cursurile Academiei oficiale, apoi mergeau să se formeze la Academia lui Matisse.

Art Safari
Râmniceanu Merica, Crini

Aveau artistele propriile ateliere?

O să vă dau tot exemplul Ceciliei Cuțescu-Storck — există în București Casa Storck/ Muzeul Stork unde soții și-au creat de fapt două ateliere, unul de pictură al Ceciliei Cuțescu-Storck și unul al lui Frederic Storck, soțul ei care era sculptor. Atelierul ei este extrem de fastuos, devenind o personalitate mare, acolo veneau în vizite și din familia regală, și invitați dinafara țării.

Atelierul sculptorului este unde în capătul casei, mult mai modest. (zâmbește) Invit pe toată lumea care trece prin București să viziteze Muzeul Storck pentru a vedea un atelier al unei artiste, chiar una dintre primele, cât fast, cât spațiu, ce lucruri extraordinare sunt acolo, ce picturi sunt expuse. Din păcate nu am putut transporta atelierul la Hanul Gabroveni, dar vom face trimiteri. (zâmbește)

FOTO: Art Safari

Citește și: Anca Dușe, despre muncă, pasiuni și proiectul Un An HaiHui.ro

Nici un comentariu

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata.