Majoratul fabulos al maturităţii

By  | 

Astăzi îți voi vorbi despre Majorat, dar nu despre cel pe care îl sărbătorim în mod obișnuit, ci despre o altă sărbătoare, despre un majorat matur, sărbătorit la 18 ani de la obținerea buletinului. Urmează să împlinesc 32 de ani.

Asumare, echilibru, redescoperire – un trio complet definitoriu pentru suma celor trei decenii

Probabil că la 20 de ani, acest proces de metamorfozare în femeia așa-zis matură pare mult îndepărtat ca timp, având impresia definitivă, statornică și inflexibilă că tinerețea actuală va fi eternă și veșnicia constă de fapt în prezentul continuu, marcat în mod constant de tonusul energic și norocul pielii fără riduri, aparent invers proporțional față de numărul demachierilor nocturne.

Femeia la 30 de ani nu reprezintă un statut sau vreo poartă de trecere către maturitatea sobră, care ne impune creșterea numărului de centimetri la fustă sau a numărului de nasturi închiși la cămașă.

Experiența – singura chestiune care începe să devină profund vastă

Da, experiența pragurilor de care te-ai împiedicat, experiența acumulată prin spiritul rebel și obișnuința de a nu asculta sfaturile, conform cărora viața fiecărei femei trebuie să aibă un tipar comun. O experiență declarată prin modul în care porți cei 15 cm, asumându-ți faptul că pantofii nu sunt neapărat cei albi și, mai presus de asta, este alegerea, care îți aparține, nu este a vecinei de la trei, a prietenei mamei tale sau a doamnei de la magazinul de unde îți cumperi jumătatea de pâine feliată, pentru că nu există la sfert.

O experiență care te face să realizezi că cel drag este sincer, atunci când îți spune că ești frumoasă dimineața, proaspăt trezită, cu părul vâlvoi. Și nu este din cauza faptului că acum o lună ai renunțat la fondul de ten, în favoarea unui BB-cream, doar pentru că te-ai redescoperit și te-ai reîndrăgostit de pistrui. Și nu este nici din cauza faptului ca ai avea ceva în comun cu Einstein, iar aici mă refer la hairdresser.

,, Numai la o anumită vârstă și numai anumite femei alese știu să dea o expresie atitudinii lor. Mâhnirea, oare, sau fericirea o învață pe femeia de treizeci de ani, pe femeia fericită sau nefericită, taina unei asemenea ținute elocvente?.”

se întreba Honore de Balzac în ,, Femeia la treizeci de ani”

Răspunsul constă în acea vibrație naturală, care îți spune exact cine ești, o strălucire curajoasă numită asumare, care îți semnalează că normalitatea este doar un mit, fiind un pretext pentru ca limitarea și compromisul să nu cadă în penibil. Este un echilibru care îți spune că dorința acerbă de egalitate ucide ineditul și visurile viitorului îndepărtat anihilează unicitatea prezentului verosimil.

Text: Diana Arieşan, redactor COSMO pentru o zi

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *