LOVE STORIES – citeste-o pe Lorena Lupu in numarul de august 2015!

By  | 

În numărul de august al revistei Cosmo, vei găsi un dosar de povești cu și despre dragoste, scrise de autori consacrați. 

Printre aceștia se numără și Lorena Lupu, autoare a cărții Dona Juana, care tot despre asta vorbește, și anume despre iubire în toate formele ei de manifestare, mai plăcute sau mai puțin plăcute, mai carnale sau emoționale. Te invităm să citești câteva fragmente din textul scris de Lorena în exclusivitate pentru Cosmopolitan.

”E greu să accepţi că au trecut zece ani de când ai terminat facultatea. Ai aruncat toga închiriată cu ziua într-o plasă şi ai dus-o înapoi de unde ai închiriat-o, ţi-ai băgat lucrarea de licenţă undeva, adânc în bibliotecă, să uiţi de ea, şi ai plecat întâi într-o vacanţă, să-ţi revii, apoi ai început să-ţi construieşti viaţa. Sau, mă rog, ce te-a lăsat societatea să construieşti din ea.

Andrei nu putea dormi. Da, ok, nu era cel mai prost poziţionat din fosta grupă de română-engleză. Avea un job stabil la o corporaţie, cu salariu mare, care-i permisese să-şi facă un credit pentru locuinţă. Se îngrăşase un pic, e adevărat, pentru că-şi petrecea mare parte din timp pe scaunul şoferului, pe scaunul ergonomic de la birou şi pe canapeaua de acasă. Pur şi simplu, nu îl entuziasma ideea de mişcare, iar de dietă nici nu putea fi vorba. Un om care munceşte cu creierul are nevoie să fie bine hrănit. Şi totuşi, pentru 35 de ani arăta bine, era un bărbat prezentabil, sau cel puţin aşa spera. Oare cum erau fostele lui colege. Şi, mai important: va veni şi Marusia?

Marusia. Parfumul rusesc, plin de soare şi flori de câmp al numelui care îi stârnise fiori pe tot timpul facultăţii. Fiori de teamă, pentru că Marusia era o seminaristă exigentă, care adora să te pună în dificultate, să te prindă cu tema superficial făcută. Fiori de dorinţă, pentru că Marusia era o rusoaică blondă şi frumoasă, pasională şi pasionată, mai ales de literatură, pe care o discuta cu un nesaţ infinit şi o trăia ca pe o iubire cu năbădăi. Fiori de emoţie, de câte ori era băgat în seamă.

Şi, acum, retroactiv, un fior nostalgic, pentru că, la petrecerea de după licenţă, se oferise s-o conducă acasă pe Marusia cu maşina, iar ea acceptase. Încă îşi amintea fiecare secundă de apropiere, în maşină. Încă îşi amintea cum ea aţipise, după o noapte de băut vodcă şi dansat fără pauză şi încă îşi amintea cum oprise maşina la un colţ mai întunecat şi se lipise cu obrazul de buzele Marusiei bete şi adormite, să-i simtă respiraţia, să îi simtă pielea, să îi simtă genele….”

Citește continuarea în numărul de august al revistei!

cover augustLorena-Lupu


Comments

comments