LOVE STORIES – Citeste-o pe Camelia Cavadia in numarul de august!

By  | 

În numărul de august al revistei Cosmo, vei găsi un dosar de povești cu și despre dragoste, scrise de autori consacrați. 

Printre aceștia se numără și Camelia Cavadia, autoare a cărții Vina, un roman de debut surprinzător de delicat și în același timp puternic, care descrie fericirea și armonia în iubire ca pe un sentiment uneori împovărător, care te poate epuiza emoțional dacă nu ești atent, dacă nu te oprești să te uiți un pic la tine. În tine. Te invităm să citești câteva fragmente din textul scris de Camelia în exclusivitate pentru Cosmopolitan.

”Scumpa și iubita mea,

Îți scriu această scrisoare pentru atunci când primăvara va veni și eu nu voi fi aici să-ți scot părul din ochi, să-ți aranjez fiecare șuviță să stea la locul ei, sau, dimpotrivă, să-ți spun că îți stă bine cu el oricum, că e foarte șic așa rebel cum e acum, și că va fi bine și atunci când consistența lui se va schimba. Când vei vrea să-i schimbi culoarea nu pentru că te-ai plictisit de nuanță, ci pentru a acoperi cele câteva, apoi din ce în ce mai multele fire albe ce se vor da mari că și-au făcut loc în lumea ta.

Pentru acele primăveri în care vântișorul zburldalnic îți va ridica fusta și nu voi fi lângă tine să râdem împreună și să facem mișto de o asemenea întâmplare care, pe vremuri, aveam impresia că ni se poate întâmpla doar nouă. Sau pentru atunci când te vei împiedica, așa cum făceai de atâtea și atâtea ori în copilărie, când erai cel mai năzdrăvan firicel de fată din câte s-ar fi putut naște pe acest pământ, pentru acele zile când nu va avea cine să-ți curețe rana, să-ți sufle deasupra ei și să-ți aline usturimea, să te apese cu delicatețe peste genunchii zdreliți și să-ți pună cel mai ușor pansament cu putință. Pentru acele zile când toți vor fi luați cu treburile lor și vor uita că nu doar copiii tăi au nevoie să fie spălați, mângâiați, alintați, ci și tu ai nevoie de toate astea, pentru a face față treburilor zilnice și a celor ce se vor întinde uneori până în creierii nopților și când fiecare va fi într-atât de obosit, încât nu va încerca decât să se salveze pe el, nu să te ajute și pe tine. Pentru acele primăveri în care vei adormi cu capul peste caietele copiilor de oboseală și vei fi uitat să te simți și tu însăți un copil. Pentru acele zile primăvăratice când vei simți nevoia ca cineva să-ți audă râsul zburdalnic, vreau să spun să-l audă cu adevărat, râsul tău atât de zgomotos, cu sughițuri, pe care de atâtea ori ai încercat să-l domolești acoperindu-te cu mâna peste gură. Râsul tău atât de puțin feminin, dar care te făcea să arăți atât de vie, atât de neînfricată, ca un băiețoi războinic ce sfidează liniștea Universului cu bucuria lui…”

Citește continuarea în numărul de august al revistei!

_C1K3666

cover august


Comments

comments