DAY 2: Exclusiv la London Fashion Week SS2016

By  | 

Colaboratoarea noastră, Hilda, relatează exclusiv pentru COSMO, din culisele London Fashion Week!

Te-ai întrebat vreodată ce se întâmplă, de fapt, la o Săptămână a Modei (în afară de prezentările propriu-zise, desigur)? Delectează-te cu jurnalul ei din backstage și află mai multe despre colecțiile de primăvară-vară 2016 prezentate as we speak la LFW!

19 septembrie – Day TWO la London Fashion Week SS2016

“A doua zi de London Fashion Week SS2016 a început foarte light și la propriu, și la figurat, cu Jasper Conran. Era o zi superbă de toamnă, cu soare curat, fără nici macar un norișor. Iar afară… chiar călduț. Oricum, ținuta mea era de vară de București, nicidecum pentru o eventuală ploaie londoneză. Se anunța deja o zi grea, cu 12 show-uri împrăștiate prin toată Londra.

După Jasper Conran, a venit rândul maestrului feminitatii și al sex-appeal-ului, cum îl numesc eu, Julien Macdonald. Rochiile lui sunt atât de spectaculoase și de minuțios lucrate, încât, din punctul meu de vedere, poate fi considerat couturierul Londrei. Îi face concurență Giles, doar că acesta din urmă este mult mai artist în creațiile sale. Mai aproape de haute coutre-ul adevărat. Ținutele semnate Giles nu sunt tocmai purtabile. Totuși, când vezi o colecție pe care ai vrea să o porți în proporție de 100%, în care nu există nimic ce să nu îți placă, și, mai ales, când observi cum toată lumea se extaziază la fiecare piesă în parte, este clar că designerul respecitv are talent. Iar Julien Macdonald chiar are. Păcat că în România nu este foarte cunoscut —  noi preferăm piesele semnate Cavalli, Dolce, Herve Leger, Balmain sau Lanvin, dar și acestea sunt, uneori, originare din Dragonul Roșu. Frontrow la Julien Macdonald a fost, ca de obicei, ticsit de vedete, iar showul nu a fost lipsit de momente neprevăzute. La un moment dat, unul dintre modele a avut probleme grave cu pantofii — abia se putea ține pe picioare, dar norocul ei a fost că i-a venit ideea să se sprijine de un ‘coleg’. Inspirația ei de moment de a-l lua de după gât și de a parcurge toată pasarela împreună a stârnit ropote de aplauze și încurajări.

Pentru că prezentarea Julien Macdonald a avut loc cam departe, în estul Londrei, în Smithfield Market, m-am întors la sediul din ‘Parcare’ prea târziu pentru showul Sibiling. Am văzut, însă, creațiile Holly Fulton — o adeptă a culorilor tari și a hainelor bine structurate.

Apoi, cizmele de cauciuc Hunter Original ni s-au prezentat în noroi, undeva la Euston Station. Ca și sezonul trecut, aranjarea în spațiu a fost puțin spus originală. Am vazut că până și ei au introdus franjurile în colecție, la fel și destructurările. Cam acestea sunt direcțiile generale pentru moda lui 2016.

Undeva după colț, pe lângă Kings Cross, Emilia Wickstead și-a prezentat noua colecție inspirată din anii 50, cu linii curbate și volume exacerbate. Mie, personal, chiar nu mi-a plăcut. În timpul prezentării mă gândeam cum e posibil ca Hilary Alexander să stea în randul 2 și… ce se făceau ăștia dacă ploua!? Locația avea un covor superb, pufos și roz, deci cum ar fi fost să defilăm cu toții plouați pe el? În plus, mă întrebam, de ce ar vrea o femeie să poarte o rochie cu cocoașă și să arate ca o camilă? Cu toate acestea, sala a fost plină de buyeri importanți, care au fost mega-extaziați de show.

La JW Anderson a fost prima oară cand ‘m-au uitat’ cu invitația. Totuși, cred că m-au confundat cu cineva de la Cosmopolitan UK (mă ajută și numele) și tot am intrat. M-am așezat, discret, în frontrow — macar să știm o treabă — unde, la puțin timp după aceea, a apărut și Miroslava Duma. Perfect. Era singura fashionistă cu care chiar îmi doream de mult să fac o poză. Colecția lui JW Andreson a fost și ea foarte reușită, axată pe geometrie și linii curbe… dacă pot să mă exprim așa. Pantalonii mi s-au părut foarte reușiți, mai ales că, de la YSL încoace, parcă nimeni nu mai face pantaloni cu adevărat ‘buni’.

Un brand nou, 1205, și-a ținut prezentarea pe o străduță ascunsă în zona Covent Garden (în genul celor din București, Centrul Vechi) și am alergat până acolo într-un suflet. Ce să vezi, cum am observant că se întâmplă chiar des, cei care organizează showurile mici (la care oricum nu vine mai nimeni) sunt și cei mai exigenți. De obicei intrarea se face printr-o ușă minusculă păzită de 7 bodyguards, pentru ca cineva expert în fofilat, precum subsemnata, să nu poată pătrunde prin efracție. Și, desigur, organizatorii verifică fiecare invitație în parte, pentru ca nu cumva, din greșeală, să se strecoare cineva cu o invitație pe care scrie ST (standing) în loc de rândul A, B, C sau 1, 2, 3. Până la urmă am intrat la prezentare fiindcă am stat și am sprijinit tocul ușii arătând atât de cool, încât chiar trebuia să intru. În ceea ce privește colecția 1205, mi-au plăcut mult materialele folosite. Croielile, însă, mai puțin. Și fiindcă showul a avut loc într-o curte interioară, evident, ‘descoperită’, pe tot parcursul prezentării m-am întrebat (din nou) ce se făceau ăștia dacă ploua?

Dar partea cea mai proastă a fost că, tocmai pentru că m-am încurcat cu prezentarea acestor anonimi, am întârziat la showul Simone Rocha. Chiar îmi pare rău! Am văzut pozele postevent și mi-a plăcut mult colecția Rocha.

Al 10-lea show din ziua a 2-a la LFW a fost House of Holland și a avut loc tocmai în celalalt capăt al Londrei. Tot programul era deja dat peste cap, deci, aici, s-a întârziat și mai mult. Foarte mult! Și pentru ce? Ca să le vedem pe vedetele Daisy Lowe și Alexa Chung chicotind ‘ca fetele’ la de show. Prezentarea a început cu un recital al unei cântărețe care presupun că atunci și-a facut debutul, pentru că absolut nimeni nu o cunoștea. Mai mult, în sezoanele trecute o pleiadă de vedete se înghesiau să vadă creațiile lui Henry Holland (Kelly Osbourne venea tot timpul special pentru asta, din îndepărtatul Los Angeles); acum, însă, nu am mai văzut atât de multe celebrități. Probabil și pentru că piesele House of Holland sunt potrivite mai mult pentru shootinguri și videoclipuri decât pentru a fi purtate on a regular basis.

Și pentru că Henry Holland tot timpul își întârzie prezentarea în speranța că mai apar vedete, am plecat de-acolo la 8 și jumătate seara. Ghiciți ce? La 20.00 era programat în ‘Parcare’ showul Gareth Pugh! Și desigur că l-am ratat și pe acesta. Mi-e ciudă pentru că am vrut să mă duc direct la Gareth Pugh, al cărui show îmi doream atât de mult să îl văd, dar m-am gândit că am timp să ajung și la House of Holland înainte. Eram curioasă cine e în sală, care este atmosfera și care sunt părerile liderilor de opinie din lumea modei… pentru că Gareth Pugh (recent reîntors de la Paris în Anglia, patria mamă) nu este momentan foarte popular la el acasă.

Abia ce mi-am tras puțin sufletul, că a trebuit s-o iau iar din loc spre ultimul show. Versus by Versace încheia apoteotic ziua a 3-a de London Fashion Week SS2016. Am alergat aproape jumătate de oră de la Parcare până în Bloomsbury Square. Avanatajul atunci când ajungi fix pe ultima jumatate de metru și după tine se trage ușa, este că nu îți mai cere nimeni invitația parafată oficial. Nu se gândește nimeni că cineva ar sprinta ca nebuna cu un geamantan Celine, roz, în brațe, fără să aibă invitație la show. Și, într-adevăr, după mine s-a tras ușa. Nici nu apucasem să mă așez bine, că prezentarea a și început și m-a scos din toată amorțeala. Niste flashuri extrem de puterice au fost pornite în toată sala și o trupă de rock a început să se dea în spectacol.

After party, after shows

În final, am ramas și la after party — fix cât să savurez un pahar de șampanie și să mă fotografiez cu Julien Macdonald (cu Donatella Versace parcă, totuși, nu mi-a venit, iar pe Vaccarello nu l-am vazut). M-am întâlnit și cu un prieten pe care l-am cunoscut în timpul primul meu sezon de Londra și care a insistat să mai stau la party… M-a luat după el să îmi facă cunoștină cu whatever. Poate pare super-extaziant să fii la un after party din cadrul unui fashion week, dar vă mărturisesc sincer că nu este! Dacă nu este vorba de o cină într-o locație elegantă, nu merită efortul. Practic, after party-ul are loc într-o sala clar-obscură, în care nu cunoști pe nimeni, n-ai relații cu nimeni și, în principiu nici nu o sa ai (mai ales dacă nici nu îți cauți). Muzica este adesea destul de proastă și de tare, așadar, presupunând că vrei să intri în vorbă cu cineva, oricum nu ați reuși să vă auziți. Sunt, într-adevăr, o gramadă de vedete, dar acestea fac un grup separat în care nimeni din afară nu este bine primit. Credeți-mă, am fost la o gramadă de petreceri de genul acesta până să realizez că deseori nu am de ce să depun efortul. Toate sunt la fel!

See you tomorrow!

Xoxo,

Hilda

Hilda poartă: Ochelari de soare, Fakoshima; rochie, H&M Studio; botine Isabel Marant. Fotografiile au fost realizate cu un Samsung galaxy S6edge.

#LFW #SS16 # HildaStyle #viataDeStilist


Comments

comments