Istoria cadoului în 5 pași. Cine a dăruit prima floare?

By  | 

Cine a oferit primul cadou? Și în ce scop? Să fi fost un Homo Sapiens din Paleolitic dăruind fetei iubite o figurină sculptată în os de rinocer? Sau un coș cu mâncare împachetat în scoarță și lemn de copac și oferit bătrânilor unui trib etiopian atât în semn de respect, cât și ca alianță pe timp de război?

În timp, ofrandele au evoluat (numai un excentric ar mai considera un dinte de hienă sau o carte legată în piele de om demne ca idei de cadouri pentru casă nouă, de exemplu). Însă simbolistica gestului, cea care a transformat Crăciunul într-o frenetică căutare de cadouri, a rămas aceeași.

Fie el în formulă de iubire, afecțiune, recunoștință, apreciere, omagiu sau tribut, gestul de a dărui ne definește ca ființe sociale, abonate la o cultură de empatie și altruism.

Asemenea păpușilor Matrioșka, mai jos vom despacheta istoria cadourilor, de la cele mai primitive și simple daruri care precedă folosirea uneltelor până la acele atenții care au intrat în istorie datorită caracterului exotic, original și neconvențional.

La început a fost cadoul

Deseori, calea cea mai simplă spre inima poartă panglică și ambalaj de hârtie înflorată. Cadouri se dăruiau însă și înainte de felicitări-papirus inscripționate cu urări sofisticate. De fapt, gestul de a oferi precede însuși cuvântul.

În zorii primilor oameni, membrii unui trib obișnuiau să își declare angajamentul sau să încerce a câștiga favorul liderului aducându-i acestuia ofrande. Odată cu introducerea uneltelor, cadoul a devenit mai elaborat.

Regii și împărații au căpătat un asemenea apetit pentru întreținerea cultului personal încât flatările modeste sau darurile pur simbolice se soldau cu transformarea mesagerilor în nisip (poate nu întocmai ca într-un videoclip de Katy Perry, dar nici departe).

Conform unui mit rezistent la istorie, regina din Saba s-ar fi prezentat la curtea lui Solomon cu un tribut de bogății nemaivăzute, însă într-o formulă care avea să prezică darurile celor trei magi la nașterea lui Iisus Christos.

Metoda egipteană de ambalare a cadoului

În timpul Egiptului Antic, faraonii își comandau singuri cadourile. În vârf de listă a fanteziilor regale se aflau, printre planurile de cucerire a lumii, construcțiile megalomanice.

Piramidele masive erau construite atât ca seif pentru depozitarea bogăției imense a faraonului, cât și ca mită pentru zei- în schimbul unui bilet spre Paradis.

De altfel, spectacolul cadoului s-a transmis ca moștenire genetică generațiilor mai tinere de lideri egipteni. Este de ajuns să amintim intrarea Cleopatrei pe scena politică a lumii, înfășurată într-un covor persan și cu o adresă destinatară ce purta numele lui Cezar.

Un dar cât Vaticanul de mare

Nu există ghid de cadouri care să nu conțină avertismentul „Fără animale!” Fie el cățel, motan, peștișor auriu cu trei dorințe sau hamster maratonist pe o roată conectată la rețeaua de energie domestică, animalele nu constituie niciodată un dar inspirat. Ci doar o responsabilitate în plus care îl va lua pe nepregătite pe „norocosul” sărbătorit.

În 1514, papa Leon al X-lea a ajuns exact în această postură. Regele portughez Manuel, dorind să scape la rândul lui de povara de a întreține un elefant alb adus din unul dintre imperiile lui coloniale, a găsit un pretext ideal de a împăca necesitatea unui dar pentru liderul religios al lumii catolice cu trimiterea la plimbare a pahidermului mofturos.

Cu toate că istoria- odată cu pensula pictorului Raphael- a consemnat darul ca un succes diplomatic, săracul elefant- botezat Hanno de noul stăpân- a murit la scurt timp din cauza unei diete papale. Crezând cu tărie în beneficiile aurului, Leon le-a ordonat îngrijitorilor lui Hanno să îi introducă fulgi de aur în mâncare ca măsură de combatere a unei ușoare constipații.

La cina cea de taină, Hanno avea numai șase ani de elefant.

Un cadou cu taxă titanică de livrare

În 1886, politicianul Edouard Rene Lefebvre de Laboulaye a decis că Franța trebuie să comemoreze Războiul Civil American printr-un gest măreț, napoleonic. În alte cuvinte, tipic franțuzesc.

Inspirați de tradiția egipteană, oficialii de la Paris au gândit planul unei statui care să fie vizibilă pe malurile noului continent încă din depărtarea oceanului.

Numită inițial Noul Colossus, Statuia Libertății a fost construită în Franța, urcată pe vapor și livrată, bucată cu bucată, Statelor Unite ale Americii.

Un cadou care nu se ofilește niciodată

Marilyn Monroe nu a petrecut o zi fără trandafiri roșii la fereastră. Legenda baseball-ului american, Joe DiMaggio, a avut grijă să îi trimită frumoasei actrițe flori în fiecare dimineață a vieții ei, în ciuda căsătoriei lor scurte de numai 274 de zile.

Gestul nu s-a veștejit nici după 20 de ani, mult după moartea iubitei lui. DiMaggio a lăsat instrucțiuni unui florar din Los Angeles să aleagă câte șase trandafiri roșii de trei ori pe săptămână pe care să îi pună la poarta criptei lui Marilyn Monroe… pentru totdeauna.

În 1982, sportivul a încetat contractul. Însă fanii lui Marilyn Monroe au preluat tributul, continuând să îi onoreze mormântul până în prezent. Cu aceeași trandafiri roșu intens.

În ziua de astăzi, cadourile au adevărate calități cameleonice. Un dar se poate asorta ușor oricărei ocazii, fie ea sărbătoare religioasă, zi onomastică, eveniment corporate sau petrecere de casă nouă. Există numeroase sortimente de cadouri pe piață, personalizate sau generale, tradiționale sau avangardiste.  

Îndemnul rămâne însă neschimbat. Dăruiți din inimă!

 

 

Surse foto: Shutterstock.com, Pinterest.com

(P) Articol realizat împreună cu Beko

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *