Filmele care sărbătoresc majoratul o dată cu noi

By  | 

Împlinirea vârstei majoratului e aşteptată cu fervoare de toţi – eşti în sfârşit majoră şi poţi, cel puţin în teorie, să faci ce vrei fără să fii nevoită să dai socoteală nimănui. Aşa că ridică-ţi paharul de Aperol Spritz, bere homemade sau whiskey artizanal şi hai să ciocnim în sănătatea filmelor făcute pe vremea când Prince ocupa topurile.

Au trecut 18 ani de când Kevin Spacey visa la Mena Suvari, Brad ne înfierbânta imaginaţia, trebuia să alegi între pilula roşie şi pilula albastră şi o fată stătea în faţa unui băiat, rugându-l să o iubească.

10 Things I Hate About You

Atât satiric, cât şi romantic, ăsta e unul din puţinele filme cu şi despre adolescenţi care poate traversa generaţiile fără să-şi piardă şarmul şi atracţia. Cu rădăcini Shakespeariene, scenariul nu dezamăgeşte nici el, replicile fiind inteligente şi sincere, dovedindu-ne că poveştile vechi de când lumea sunt la fel de actuale şi în vremurile moderne.

Nu e de Oscar şi nici nu ne introduce unui fel nou de cinematografie, dar sunt destule surprize în el care asigură o experienţă plăcută. În plus, Julia Stiles în rol de femina e absolut adorabilă.

The Green Mile

În marea majoritate a celor trei ore cât durează filmul, una dintre cele mai populare adaptări după un roman de Stephen King, acţiunea se petrece în închisoare, dar caracterizările rezonante, intriga complexă şi utilizarea judicioasă de flashback-uri şi locaţii exterioare transformă pereţii în ferestre şi nu te simţi închis. E un film emoţionant, care te rupe în bucăţi pe alocuri.

Are şi el partea lui de clişee şi stereotipuri, dar cast-ul impresionant reuşeşte să-l ducă din banal în excepţional.

Fight Club

Halucinant, dureros şi pe alocuri genial, filmul lui David Fincher, cu Brad Pitt şi Edward Norton în rolurile principale, e o combinaţie superbă de satiră socială şi sociopatologie. Personajul principal e americanul tipic, devorat de o furie pe care nu şi-o poate explica, şi care-i cauzează frustrări pe care nu şi le poate rezolva altfel decât prin violenţă inexplicabilă.

Se presupune că ar trebui să vedem prietenia între cei doi bărbaţi şi ritualurile sângeroase care o menţin în viaţă ca pe un protest împotriva sterilităţii vieţii corporate, dar filmul mai degrabă capturează (şi o face perfect!) anxietatea anilor nouăzeci şi nebunia (atât geopolitică, cât şi economică) care avea să erupă global în decada următoare.

Citeste articolul integral in editia aniversara a revistei Cosmopolitan.

Text: Roxana Dobriţă, Foto:  IMDB

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *