Ce citesc vedetele: Cristian China-Birta

În cadrul rubricii Ce citesc vedetele, săptămânal stăm de vorbă cu vedete și influenceri din România, pentru a afla poveștile lor fascinante legate de cărțile copilăriei, lecturile favorite și obiceiurile de lectură. 

De Luisa Ene

În rândurile de mai jos aflați ce cărți are acum pe noptieră Cristian China Birta, care sunt titlurile care i-au influențat viața și multe alte detalii interesante despre lecturile și autorii săi favoriți. China, cum este cunoscut în online, este blogger cu ștate vechi și recent a publicat și prima sa carte, Ce ne facem, dom’le, cu influencerii astia?.

Îți mai aduci aminte care a fost prima carte pe care ai citit-o în copilărie? Ce amintiri te leagă de ea?

Daaaaaaa, îmi aduc aminte perfect. Se numea ”Urechiușă Zbârlită” de Gheorghe Nica. Era despre un copil, cam de vârsta mea de atunci, care avea un câine pe care așa îl chema. Dar motivul pentru care țin minte și acum cartea aceea nu este despre relația dintre copil și câine. Ci despre faptul că finalul este așa: Urechiușă Zbârlită moare călcat de mașină. Cred că a fost pentru prima dată când, prin intermediul acestei cărți, viața mi-a dat de înțeles că nu e ușoară deloc. Cred că atunci am ieșit din copilăria aceea despre care Horațiu Mălăele zicea atât de frumos că este darul pe care ni-l oferă viața pentru ce o să vină…

Ce fel de cărți citeai în copilărie, odată ce ai prins gustul lecturii?

Istorie, foarte multă istorie. Bine, zic asta acuma, la 46 de ani. Cumva să par mai intelectual decât eram. 😀 La vârsta aceea nu știam eu că citesc istorie. Pentru mine era multă aventură, războaie, intrigi, acte de vitejie. Adică tot istorie, la urma urmei, dar zisă altfel. Și mă refer aici și la manuale de istorie, pe care le făceam rost de la prietenii din anii mai mari și pe care le devoram (de se mirau cei mari și se uitau ciudat la mine). Iar pe linie de beletristică, am crescut cu ”Cei trei mușchetari”. Încă mai știu pe de rost pasaje din acea serie… Apoi m-a prins Jules Verne în vâltoarea sa extraordinară. Am avut o copilărie livrescă de aur, aș putea zice.

Mai păstrezi cărți din copilărie sau adolescență? Ai acasă un exemplar drag?

Din păcate, nu. Când am făcut mutarea din Baia Mare la București, în 1993, am decis să o rup cu tot ce era vechi. Inclusiv cu cărțile și cu lecturile mele. De puștan, așa el consideram atunci. Trăiam o combinație de frondă specifică vârstei (aveam 18 ani și un pic) combinată cu contextual istoric de respingere a tot ceea ce ținea (sau credeam noi că ține) de regimul comunist. Așa că am respins atunci trecutul meu la pachet, ca să zic așa. Mi-a părut tare rău după niște ani… Dar a fost și o lecție important pentru mine: atunci când renunți la istorie, nu știi cu adevărat direcția spre viitor.

Cum s-au schimbat gusturile tale în privința lecturii, de-a lungul timpului?

Constanța mea universală pe linie de lectură a fost istoria. Niciodată, în nicio epocă de lectură personală, nu am renunțat la istorie. Sigur, de la ”Povestiri istorice” de pe vremuri acum am ajuns, spre exemplu, să citesc ceva super-specializat. De genul statute din primul secol AD găsite pe teritoriul României. Adică în ”halul” ăsta am ajuns pe linie de istorie. 😀 Întreaga mea strategie de lectură se bazează pe această constantă de istorie. În sensul că, din media de 11 cărți pe lună, cam jumătate sunt de istorie. Iar cealaltă jumătate este împărțită în cărți scrise de autori români contemporani (îmi fac o datorie de credință în a-I susține așa cum pot), cărți de – așa-numita – dezvoltare personală, de business și, cât mai rămâne loc, beletristică internațională.

Cristian China-Birta
Cristian China-Birta

Ce carte/cărți ai acum pe noptieră?

Fix în acest moment, citesc trei cărți în același timp. Le alternez. Când simt că una devine mai grea, mai obositoare sau mai nu știu cum, o deschid pe cealaltă. Și tot așa. Aceste trei cărți sunt The Early History of the Ancient Near East 9000-2000 BC de Hans J. Nissen Ce este filosofia antică de Pierre Hadot și Istoria Romei Antice de Marcel Bordet. După cum se vede, doar istorie… Aia e 😀

Unde citești de obicei și când? Preferi să citești seara, înainte de somn, ai un ritual anume de lectură?

Da, categoric seara înainte de culcare e un ritual. Să citesc măcar câteva pagini înainte de a cădea la datorie. Doar că, uneori, mi se întâmplă să mă prindă atât de tare cartea încât nu o las din mână până nu o termin. Și mă prinde dimineața nedormit, dar un pic mai deștept la creierii capului 😀 În rest, citesc atunci când reușesc să îmi fac rost de măcar o jumătate de oră pentru asta. Adică nu citesc niciodată pe repezeală. Mi se pare că este o jignire la adresa cărții respective.

Cum citești – prefer cărțile tradiționale sau Kindle/tabletă?

Am reușit ceva de care sunt foarte mândru: să fac un mix între a citi hardcopy, de pe Kindle sau de pe telefon. Zic sunt mândru pentru că nu credeam că un dinozaur ca mine poate să atingă această performanță. Ce îmi place la acest mix este că găsesc tipuri și chiar cărți diferite. Spre exemplu, sunt mare fan de Scribd, o aplicație pentru mobil excelentă pentru mine. Unde găsesc cărți de istorie pe care altfel le-aș găsi foarte greu. Iar de pe Kindle citesc acele ebooks care, la fel, ar fi greu de procurat în format fizic.

Câte cărți ai în bibliotecă?

Nu le-am numărat niciodată… Oricum stilul meu este să dau mai departe o carte după ce o termin de citit. Bine, mai puțin cele de istorie, pe acestea le păstrez (aproape) pe toate. Dar, dacă tot m-ai întrebat, le-am numărat. Așa, în mare. Și sunt cam 500.

Care sunt cărțile care te-au făcut om, autorii care te-au influențat cel mai mult de-a lungul vieții?

Toți. Absolut toți. Și nu o zic pe system PRistic. Ca să mă arăt deștept cu nuș ce citate de astea. Ci pentru că eu unul cred cu tărie că fiecare carte pe care am citit-o este un câștig. Dacă mi-a plăcut și am rămas cu anumite chestii din ea, câștigul este evident. Dacă nu mi-a plăcut, am tras învățămintele ca să știu ce să evit pe viitor, deci tot un câștig este și acesta.

Citești literatură română contemporană? Ș dacă da, ne poți recomanda un autor, o carte?

Da, citesc destul de mult. În primul rând că așa consider că îi ajut pe autorii români contemporani. Atât cât pot. Le cumpăr cărțile, le citesc și mai zic ceva pe internet despre ele. Ca recomandare, apropo de ultimul Top 10 cărți pe care le-am citit în ultimele trei luni, Radu Găvan cu Isus din întuneric este pe locul 2 în acest top. Top 10 au prins și Oana David cu Între două fronturi și Raluca Feher cu Te iubesc dar nu pe tine. Și îmi place mult cum scrie Flavius Ardelean. Sau Simona Antonescu. Sau Liviu Surugiu. Și sunt fan declarat al lui Octavian Soviany. Avem mulți autori români contemporani buni. Doar că trebuie să îi și citim ca să aflăm asta.

Spune-ne un citat dintr-o carte care ți-a rămas în minte și în suflet.

Sunt un ateu. Dar un ateu nepracticant – Luis Landero, Portretul unui bărbat imatur.

La final, spune-ne de ce citești și de ce consideri că acest obicei își are locul în viața noastră.

Cărțile sunt pentru mine cea mai bună modalitate de a fi mai puțin prost în viața mea. De aceea le mulțumesc în gând tuturor autorilor pe care i-am citit. Ceea ce vă doresc și dumneavoatră. ☺

Despre Luisa Ene:

Luisa Ene lucrează în comunicare, iar în timpul liber povestește despre cărți pe contul de Instagram și pe blogul personal.

În articolele de pe blogul său, abordează cărțile ca pe o sursă de îndrumare. Crede cu tărie că dacă lăsăm cărțile să își îndeplinească scopul, lectura ne va transforma în oameni mai buni, mai înțelepți, mai fericiți. De aceea împarte cu cititorii fragmente din cărți care inspiră, încurajează, consolează, oferă noi perspective; lecții și concluzii desprinse din cărți, idei demne de reținut și de ”dat mai departe”. „Îți recomand să citești și 7 tehnici utile, folosite de celebrul psihiatru Irvin Yalom, pe care le poți aplica și tu”, spune Luiza.

Luisa Ene
Luisa Ene
Nici un comentariu

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata.