E timpul pentru snooker

By  | 

Dragoș Cozmaciuc, director tehnic și antrenor federal al Federației Naționale de Snooker scoate în față sportul nobil care, în România, trăiește de 11 ani  în anonimat.

Cine nu a auzit de snooker sau, mai bine zis, cine nu a crezut măcar o dată că snooker sau billiard sunt două cuvinte diferite care reprezintă cam același lucru? Suntem fascinați de tactul acestor jucători eleganți, cu o putere aproape ireală de autocontrol. Dar ce înseamnă, de fapt, acest sport nobil, cine sunt cei care îl practică în România, de ce nu avem nici măcar o știre despre competițiile internaționale care aduc în România peste 40 țări participante sau ce ar avea de câștigat un copil sau un adult care ar alege să practice snooker? Află povestea din spatele meselor de joc, direct de la Dragoș Cozmaciuc, director tehnic și antrenor federal al Federației Naționale de Snooker.

„Acum, obiectivul principal al Federaţiei Română de Snooker este acela de a promova un sportiv în circuitul profesionist. Vă aşteptăm cu drag la Centrul Naţional de Snooker.” — Dragoș Cozmaciuc, director tehnic și antrenor federal al Federației Naționale de Snooker

Vrei să încerci?

Caută listacluburilor oficiale de snooker din România, programele de instruire și condițiile de înscriere și participare în competițiile sportive pe www.snooker.ro. Email: [email protected]

Mihai Vladu, Dragoş Cozmaciuc
Mihai Vladu, Dragoş Cozmaciuc

Vă doriţi un sportiv în circuitul profesionist de snooker. Care sunt primii paşi pentru atingerea acestui obiectiv?

În primul rând, trebuie să ştie lumea de noi. Centrul Naţional de Snooker a fost un proiect privat, cu care am plecat de la zero. Am vrut să activăm acest sport în România. Am reuşit într-o mică măsură, n-am mai reuşit să păstrăm vechea locaţie, considerată una dintre cele mai performante centre de pregătire din Europa, acum avem un loc mai modest, dar la fel de elegant, în Plaza România. Dar, ce am construit în acești unsprezece ani, reprezinta o bază solidă cu care plecăm la drum. Multă lume nu ştie că Mihai Vladu — un copil care a început antrenamentele la 9 ani, iar la 12 ani era campionul României la junior — în 2016, în Belgia, a adus României prima medalie la snooker, locul 3 la Campionatul Mondial.

Dar, cum aţi ales dumneavoastră acest sport şi ce v-a atras cel mai mult la el?

Am făcut toată viaţa sport chiar dacă am terminat Politehnica la Iaşi şi chiar am profesat 4 ani ca inginer. Am început cu 5 ani de atletism, 10 ani de fotbal (coleg de generaţie cu Gică Hagi şi de echipă la lotul naţional de juniori), 35 de ani de karate (practic şi acum, dar nu la nivel de performanţă), iar acum 11 ani am trecut oficial la snooker. Am ales acest sport pentru că mi-am dorit un sport unde performanţa sportivă să nu fie influenţată de factori subiectivi. Iar, primul factor subiectiv este cel datorat componentei umane. Snooker-ul este un sport foarte curat, alături de şah. Nu mai ştiu un al treilea sport care să aibă parametrii de subiectivism minimali, indiferent dacă vorbim de factori de mediu, de locaţie, de arbitraj, etc.

Se realizează tot felul de confunzii privind identitatea snooker-ului…

Snooker-ul a apărut ca joc, fiind o extensie a English Billiard, pe care colonelul Sir Neville Chamberlain l-a dezvoltat prin propunerea de a adăuga bile roșii (încă 14) şi colorate (verde, maro, albastru, roz şi negru). Mesele folosite sunt de English Billiard, diferite de orice alt tip de masă. Un aspect foarte important, în România încă persistă confuzia enormă între Billiard şi Pool. Billiardul face parte din familia Snookerului, iar Pool-ul este altceva. În cluburi se joacă Pool nu Billiard. Billiard înseamnă English Billiard şi în nici un caz Pool. Snookerul reprezintă „nepotul” jocului de English Billiard, iar ceea ce se joacă în 99% din cluburi este Pool (8 ball, 9 ball, 10 ball, 14.1, etc.)

Ce separă complet snooker-ul de celelalte tipuri de joc?

În primul rând, dimensiunile tehnice şi calitatea meselor şi a bilelor. Este un joc cu un grad de dificultate incomparabil mai mare faţă de pool şi carom. Plus, necesită anumite calităţi: o anumită disciplină, etichetă, o anumită atitudine, voinţă şi tenacitatea de a te antrena.

Avem, în România, repere, modele de urmat în acest sport?

Când am plecat la drum, acum vreo 15 ani, singurele repere erau Daniel Bontea, Creţu Denis, Babken Melkonyan, Tony Judeţ. Primii trei sunt foşti Campioni ai României la Snooker. Ne propunem sa ajungem cu un jucător român în circuitul profesionist. Acolo ajungi doar prin câştigarea Campionatului European sau Mondial de tineret sau de seniori, calificarile de la Q School, Asia sau America. Circuitul profersionist înseamnă 128 de sportivi, pe care îi vedem la Eurosport. În rest, toţi ceilalţi au statut de amatori.

Se organizează evenimente și la noi?

În circuitul de amatori, am avut câteva evenimente importante: Campionatul European de Juniori şi Seniori (2006, 2010, 2014, 2018), Campionatul Mondial de Juniori în 2015. Evenimente de care nu a fost nimeni interesat, ma refer la televiziuni şi media în general, deşi a fost record de participare în 2015 şi 2016: peste 100 de sportivi din peste 40 de ţări. Este de neînţeles lipsa de interes a televiziunilor în a promova astfel de campionate mai ales că snookerul este foarte popular în lume. În aceste condiţii nu este de mirare că nu se ştie de Federaţia Română de Snooker, Centrul Naţional de Snooker sau că, în acest moment, avem juniori care au un nivel foarte bun de pregătire din punct de vedere tehnic.

Citeşte continuarea materialului în ediţia de iarnă a revistei Cosmopolitan Man.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *