Dragobete – legende si obiceiuri

By  | 

În ziua de azi Dragobetele se sărbătoreşte pe 24 februarie, dar în trecut data sărbătorii a variat de la 28 la 29 februarie, 1, 3 şi chiar 25 martie. Datând încă de pe vremea dacilor, sărbătoarea autohtonă a iubirii are un puternic adversar în Valentine’s Day, una dintre multele tradiţii occidentale pe care am adoptat-o.

Dragobetele era în vremea dacilor un zeu protector al iubirii precum Eros în timpul grecilor antici. Denumit şi Cap de primăvară, Logodnicul păsărilor sau Zburătorul, sărbătoarea lui Dragobete coincide si cu sărbătoarea creştină Aflarea capului sf. Ioan Botezătorul.

Dacă unele legende îl descriu pe Dragobete ca fiind fiul Babei Dochia, o legendă populară îl descrie ca fiind cel care îi dă o lecţie bărtânei haine. Se spune că Dochia avea o fiică vitregă pe care nu o avea la suflet şi ca să o chinuie a trimis-o la râul îngheţat cu o haină, să o spele până s-o albi. Pe măsură ce freca la haină, aceasta se înegrea; văzând chinul la care era supusă tânăra, Dragobete a ajutat-o să albească ţesătura oferindu-i o floare albă şi una roşie. Când mama vitregă a văzut haina curată şi florile în părul fetei a crezut că a venit primăvara şi a plecat la deal cu oile. Pe drum, Dochia a renunţat pe rând la toate cojoacele şi la finalul drumului şi-a dat seama de greşeala făcută, dar a fost prea târziu.

O altă legendă îl descrie pe Dragobete ca fiind protectorul iubirii şi al păsărilor, pe care în fiecare an pe data de 24 februarie le cunună în cer. Păsările care nu au pereche în această zi vor avea parte de un an lipsit de iubire, credinţă care s-a transmis şi la oameni. Tot în această zi, cuplurile se logodeau simbolic pentru un an, după care, de cele mai multe ori urma şi logodna adevărată şi căsătoria.

Se crede că dacă de Dragobete, pe 24 februarie, nu ai partener, vei fi singură şi pentru tot restul anului. Cuplurile trebuie să îşi petreacă timpul împreună, să îşi ofere dovezi de iubire şi preţuire, ca să aibă un an la fel de plin de dragoste.

În trecut, de sărbătoarea Dragobetelui, tinerii din sat se adunau după slujba de la biserică să petreacă împreună la pădure sau prin-prejurul satului şi dacă nu aveau partener să îşi găsească unul potrivit. Un obicei simpatic, ce contribuia la formarea noilor cupluri şi la oficializaea altora, presupunea ca fetele să alerge spre sat iar după ele fugeau pretendenţii lor. Dacă fata îl plăcea pe cel care o urmărea îl lăsa să o prindă şi să o sărute. Acesta era momentul în care aflau şi părinţii pe cine iubesc odraslele lor. De la acest obicei vine şi vorba ”Dragobetele sărută fetele”.

Fetele adună pe 24 februarie zăpada rămasă, pe care o topesc iar apa rezultată o folosesc să se spele ca să fie mai frumoase şi păstează o parte din ea şi pentru alte ocazii din timpul anului. De Dragobete toată lumea se gătea şi deşi nu se muncea, întotdeauna se făcea curat în casă.

Considerată o noapte magică, noaptea dinspre 23 spre 24, fetele nemăritate îşi pun busuioc sub penă ca să îşi afle ursitul. Tu vei sărbători Ziua Îndrăgostiţilor autohtonă, pe 24 februarie, de Dragobete? Noi susţinem orice pretext de a sărbători iubirea, 365 de zile pe an!

Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *