De ce nu ar trebui să îi invidiem pe cei bogați?

By  | 

Pornind de la un podcast pe care l-am ascultat recent (pe site-ul The Cut), m-am hotărât să investighez una dintre obsesiile recurente ale oamenilor: preocuparea noastră constantă pentru oamenii bogați. De ce îi invidiem? De ce îi simpatizăm? De ce ne pasă de ei chiar și în timpul unei pandemii mondiale? Este clar că avem, indiferent de rasă, culoare, gen, o fascinație pe alocuri bizară față de opulența ostentativă. Și, totuși, mai mult, de ce nu ar trebui să îi invidiem pe cei care acum, în timp ce tu încerci să îți bifezi toate listele cu TO DO și să faci în același timp față asteniei de toamnă, își beau cafeaua pe vreun iaht de pe o insulă de care nici nu știm că există?

Nu ești singura persoană care cade pradă invidiei, și nici singura care se trezește că și-a pierdut câteva ore bune din viață citind articole după articole despre frivolitățile celor care ni se par fără griji. Nimic din ce e omenesc nu ne poate fi străin, așa că pe cât este de răutăcios, pe atât este de firesc să te gândești că cei foarte bogați nici măcar nu ar fi trebuit să deschidă gura când a venit vorba despre „care dintre noi a suferit mai mult în izolare”. Pentru că, să fim serioși, una e să fii izolat într-o garsonieră de lângă metrou Piața Sudului, și alta într-o vilă cu piscină și teren de golf.

oameni bogati

Citește și: 5 cărți despre mindfulness

Kevin Kwan, autorul cărții Crazy Rich Asians a declarat: „Încă de la începutul timpului, oamenii au fost fascinați de către cei bogați și privilegiați. Numai dacă ne uităm dintr-o perspectivă literară…  Machiavelli, Jane Austen, Edith Wharton. Lista este lungă. Și publicului de masă cred că îi place foarte mult să citească despre acești oameni, deoarece cred că asta îi umanizează.”

Așadar, suntem prin natura noastră predispuși la gelozie sau invidie, este un răspuns uman la diferențele de clasă, de stil de viață, la beneficii pe care nu le poți avea și de care alții se bucură. Cu toții sperăm, fie că o spunem direct sau o gândim doar când suntem noi cu noi, să trăim bine, să ne bucurăm de viață din plin, să fim niște răsfățați ai soartei.

Bun, deci nu trebuie să ne simțim stânjeniți pentru un astfel de sentiment, dar e păcat să îl purtăm prea mult timp în sufletul nostru pentru că, așa cum o spun toți psihologii, dăunează grav sănătății mintale și fizice a celui care simte asta pe termen lung, nu a celor înspre care se îndreaptă emoția negativă. Și ca să nu mai fii invidios, trebuie mai întâi să înțelegi fenomenul, așa funcționează creierul fiecărui individ din această lume.

Cu excepția celor care au moștenit o sumă exorbitantă de bani (și aici chiar nu ne putem pune cu providența, nu toți ne naștem sub aceeași stea), ceilalți oameni bogați au o calitate, un atuu pe care îl folosesc și pe care îl monetizează. Jeff Bezos, Bill Gates, Steve Jobs, Elon Musk au născocit o idee revoluționară într-un domeniu care le era prietenos. Kim Kardashian face… știm cu toții câte face pentru banii pe care îi are. 

Citește și: De ce și cum ajungem să ne autosabotăm psihic și emoțional?

Apoi, există în Univers o lege a abundenței care implică un cost, oricare ar fi el. De aceea, ni se spunea în cadrul unui curs chiar despre abundență — că nu toți putem plăti cu adevărat prețul pe care îl plătesc cei mai mulți dintre oamenii bogați din jurul nostru: lipsa intimității, 70 de ore de muncă, lipsa somnului, obsesia obositoare față de succes.

Și chiar dacă reducem totul la micile invidii, ai să vezi că ești acolo unde ar trebui să fii cel puțin pentru moment. Întrebându-mă de ce oare eu nu lucrez la Google așa cum o face o fostă colegă de liceu, deși amândouă eram cam la același nivel de performanțe, am ajuns la următoarea concluzie — eu nu aș fi în stare să plătesc prețul pe care ea îl plătește, în primul rând acela de a lucra într-o corporație, cu un porgram fix și stres pe măsură. Într-o altă ordine de idei, ar trebui să călătoresc mult, peste ocean, iar mie îmi este foarte frică să călătoresc cu avionul. Mă autoironizez cu bună știință, pentru că, ce vreau să punctez, fiecare are forma lui aparte de abundență cu care să fie confortabil, care să nu îl distrugă, care să îl facă fericit constant, nu doar în vârfuri de intensitate. 

Mai este un motiv pentru care nu merită să îi invidiem pe cei bogați, și se bazează pe banda de alergare hedonică/ adaptarea hedonică sau Hedonic treadmill care semnifică tendința oamenilor de a reveni rapid la un nivel stabil de fericire, în ciuda evenimentelor majore pozitive sau negative ale vieții.

Conform acestei teorii, pe măsură ce o persoană face mai mulți bani, așteptările și dorințele cresc în tandem, ceea ce duce la niciun câștig permanent în cunatificarea fericirii. Brickman și Campbell au inventat acest termen în eseul lor Relativism Hedonic și Planificarea Bunei Societăți (1971). La sfârșitul anilor ’90, conceptul a fost modificat de către psihologul britanic, Michael Eysenck, devenind astfel actuala „teorie hedonică a benzii de rulare”, care compară căutarea fericirii cu o persoană aflată pe o banda de alergare care trebuie să continue să meargă doar pentru a rămâne în același loc.

Conceptul datează de secole, și a apărut la scriitori precum Sfântul Augustin, în Anatomia melancoliei sau Robert Burton în 1621: „Dorința nu are odihnă, este infinită în sine, interminabilă, un creștet perpetuu sau o moară de vânt.”

Citește și: 7 gânduri care-ți dau curaj în momentele dificile

Altfel spus, poate trăiești într-un extra confort, dar asta nu înseamnă nepărat că ești fericit sau asta nu înseamnă că tu, cel care nu ai piscină și teren de golf, nu poți fi fericit doar pentru că ești sănătos și poți în fiecare seară să îți scoți câinele la plimbare sau, din când în când, să dai o fugă până la magazinele tale preferate. Mai ales dacă nu poți plăti prețul de a nu face asta doar ca să trăiești în opulență. Tu oferi definiția abundenței.

oameni bogati

FOTO: Unsplash

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *