DAY 4: Exclusiv London Fashion Week SS2016

By  | 

 

Colaboratoarea noastră, Hilda, relatează exclusiv pentru COSMO, din culisele London Fashion Week SS2016!

Te-ai întrebat vreodată ce se întâmplă, de fapt, la o Săptămână a Modei (în afară de prezentările propriu-zise, desigur)? Delectează-te cu jurnalul ei din backstage și află mai multe despre colecțiile de primăvară-vară 2016 prezentate as we speak la LFW!

21 septembrie – DAY 4 la London Fashion Week SS2016

„De când s-a mutat showul Burberry de la Milano la Londra (prin 2010 cred) a 4-a zi de London Fashion Week înseamnă Burberry. Această prezentare este, de fapt, the crown jewel of LFW. După acest show, săptămâna londoneză a modei se cam încheie.

Dar să vă povestesc de la început, adică de la prezentarea Roksandei, numită mai demult și Ilincic. Din 2014, de când și-a deschis primul flagship store în Londra, s-a rebrand-uit și acum se numește doar Roksanda. Ea este o prezență veche în calendarul oficial al LFW, iar ținutele ei sunt în egală măsură simple și sofisticate, purtate de multe vedete. Am preferat să stau în backstage decât să mă înghesui afară prin mulțime, și am constatat că, față de showul lui Vivienne Westwood, de exemplu, unde toată lumea se extaziază și vociferează peste măsură, aici, atmosfera a fost de o calmitate apăsătoare. Era chiar plictisitor pentru mine, care nu aveam altă treabă decât să fac poze, și, din defect profesional, vroiam să pun și eu mâna pe ceva, să aranjez un outfit, să mă simt utilă. În schimb, am savurat bunătățile din catering-ul lor și m-am uitat la alții cum lucrează.

Erdem, ca de obicei, au avut o locație spectaculoasă și o regie la fel de impresionantă. Sala teatrului Kings Cross avea locurile aranjate în tribune situate de-o parte și de alta a catwalk-ului. Perdele negre, ușor transparente, separau tribunele de podium, iar între ele erau amplasate șine de tren. Podiumul era acoperit cu pământ și toată sala mirosea a rumeguș. Și, evident… Modelele au intrat pe catwalk cu trenul, pe șinele dintre perdele! Colecția a fost, ca de obicei, axată pe imprimeuri florale, semnătura clasică a brandului.

Din fericire, showul Burberry era programat peste 2 ore, deci, de data aceasta chiar aveam timp să ajung. Nimeni nu voia să rateze așa ceva. Locația Burberry a fost aceeași ca în alți ani: un cort mare amplasat în Hyde Park, vizavi de Royal Albert Hall. Agitația era pe măsură. Fotografii se călcau în picioare să prindă cele mai bune imagini, limuzinele soseau în valuri, și sute de curioși asistau de pe margine la spectacol. Cortul era transparent, iar în mijlocul catwalk-ului era amplasat un loc special pentru o mică orchestră, pentru muzică live. Cu puțin timp înainte de începerea showului, și-a facut apariția și actorul Benedict Cumberbatch. Au fost multe personalități din lumea muzicii sau a filmului la acest show, dar în momentul în care Kate Moss și Cara Delevigne și-au făcut apariția, fotografii au luat-o pur și simplu razna. Câțiva dintre ei au fost cât pe ce să cadă în fosa orchestrei! Colecția a fost și ea absolut superbă.

Imediat după show ne-am îmbarcat în bus-ul presei, care trebuia să ne ducă fix în capatul celălalt al orașului, în est, unde avea loc prezentarea Christopher Kane. Blocați fiind pe Oxford Street, am fugit la metrou, prin ploaie. Am alergat prin toate tunelurile lungi de mi-am lăsat și sufletul acolo; am ieșit din nou în ploaie și iar am alergat. Arătam exact ca o pisică plouată. Aveam o umbreluță de unică folosință, dar aceasta mai mult mă încurca decât mă ajuta. Cu ocazia asta, mi-am amintit de fashion week-ul de acum 2 ani, când 5 zile a plouat încontinuu, fără niciun pic de pauză: și atunci am fugit de la showul Erdem la prezentarea Burberry, și când am ajuns acolo îmi era jenă să mă prezint în halul acela! Cam așa a fost și acum. Când, în sfârșit am ajuns la locație, prezentarea începuse. Ca o ironie a sorții, am ajuns și în același timp cu bus-ul. Am mai pierdut un show. De data aceasta unul chiar important.

La Thomas Tait am ajuns tot în ultimul moment, fără invitație de data asta, dar am profitat de îmbulzeala de la intrare și, mai alesm de umbrelele care încurcau rău accesul, așa că m-am strecurat fără probleme. M-am așezat chiar pe partea cu toți editorii ‘tăioși’, iar lângă mine era chiar șefa de la The Times. În timpul defilării, o mărgică s-a descusut dintr-o rochie și a căzut fix la picioarele ei. Eu am văzut întâmplarea în slow motion, și mai ales partea magică în care  mărgica i-a atins pantoful. That’s not gonna be good for business, am gândit eu cu voce tare, venindu-mi în minte replica aceasta din serialul Seinfeld. No, it’s not, mi-a răspuns Editorul de la The Times și a început să noteze în carnețel incidentul. Ups!

Am ieșit iar prin ploaie și vânt, vai de capul nostru, am stat din nou blocați în trafic o veșnicie… până ne-am hotărât să o luăm pe jos, pentru că urma prezentarea Peter Pilotto la ‘Parcare’. Și v-am mai povestit zilele trecute cum e cu străduțele din Soho. Imposibile pentru trafic. Evident, am ajuns la final de prezentare!

Pentru Osman am luat metroul direct, nu m-am mai încurcat cu traficul suprateran. Am ajuns la timp, am avut și backstage pass, așa că am reușit să îmi trag puțin sufletul. Colecția Osman a fost mai simplistă ca de obicei, axată pe culorile sezonului viitor – roșu, alb și negru.

Din Baker Street, care e în nord, trebuia să ajungem tocmai pe lângă Big Ben, adica în sud, la Giles. Am luat-o cu bus-ul, dar în undeva pe lângă Oxford Street mi-am dat seama că IAR o să pierd un show. Hai înapoi la alergat. Oricum aveam un wet look senzațional – ce mai conta! Fugi prin metrou, ieși de la metrou, și fugi iar până la locație. Pe drum, era să cad pe scările rulante! Încerc să îmi aduc aminte ultima dată când am alergat atâta la un fashion week, dar nu cred că a fost vreodată așa gravă situația.

La intrare la show-ul Giles nu m-a mai intrebat nimeni nimic când m-au văzut cu câtă determinare alergam, iar după mine au și închis ușa. Colecția… nu a fost ce era odată. Giles era supranumit couturier-ul Londrei, întrucât creațiile lui chiar erau opere de artă, dar imposibil de purtat în viața reală. Între timp, probabil și-a dat seama că abordarea lui era bad for business, așa că a mai simplificat lucrurile. Important, însă, la această prezentare a fost cine a defilat. Toate toate supermodele anilor ’90 si 2000: Poppy Delevingne, Georgia May Jagger, Liz Jagger, Karen Elson, Dree Hemingway, Bella Hadid, Eva Herzigova, Irina Shayk, , Lily Donaldson și Erin O’Connor, aplaudate toate la scenă deschisă. La 200£ cât se pare că costă pasul pe catwalk, cred și eu. Și era un catwalk al naibii de lung. Și ce credeți? Am primit și primul goddie bag de la acest fashion week.

Ultimul show al London Fashion Week SS2016 a fost Joseph. Era deja trecut de 9 seara. Dar măcar se oprise ploaia. In front row stăteau 5 japonezi grupați militărește, foarte scortoși și serioși, secerau colecția cu privirile. I-am vazut pe distinșii domni la toate marile show-uri. Arătau fix ca scoși din Yakuza. Eram convinsă că sunt buyeri, că altceva chiar nu puteau să fie, dar eram curioasă și de unde. După prezentare, l-am prins pe unul rămas în urmă să-și aprindă o țigară și l-am întrebat dacă e de la Opening Ceremony și mi-a confirmat că da. Ceilalți nu știu de unde erau. Nu că ar conta, dar mi-am satisfăcut curiozitatea.

De la Hayward Gallery, pe lângă London Eye, am luat-o ușor pe malul sudic al Tamisei până la primul black cab care mi-a sărit în cale. Taxi, du-mă unde vrei… dar, totuși, fă cumva să ajung acasă. Nu de alta, dar am de scris și de sortat poze. Ziua nu era chiar încheiată. Doar fashion week-ul.”

Xoxo,

Hilda

Hilda poartă: ochelari de soare, Christian Dior; eșarfa, Louis Vuiton; palton din piele, Mathis; vestă din blană, River Island; geanta, Givenchy; botine, Isabel Marant.

#LFW #SS16 #hildaStyle #viataDeStilist #LondonFashionWeekSS2016


Comments

comments