Cele mai bizare muzee culinare din lume

By  | 

Muzeele nu sunt exclusiv dedicate operelor de artă sau evenimentelor istorice – unele dintre ele sunt create pentru a documenta lucruri în aparență simple, dar care au în spate povești demne de a fi descoperite. Iată câteva dintre cele mai interesante – și totodată bizare – muzee care documentează ingrediente și preparate culinare.

Muzeul burgerului Big Mac, Pennsylvania, SUA

Dacă ți-ai dorit vreodată să știi mai multe despre cel mai celebru burger din meniul McDonald‘s, iată că există un loc pentru a afla toate detaliile despre el, de la origini și până la modul în care a fost promovat de-a lungul timpului.

Muzeul Big Mac a fost fondat de Jim Delligatti, deținător (prin franciză) al primului restaurant McDonald’s din Pennsylvania. Jim este, de fapt, chiar creatorul rețetei burgerului Big Mac, care a apărut în meniu pentru prima dată în anul 1967, costând, pe atunci, 45 de cenți.

În cazul în care te întrebi totuși dacă Big Macul este un concept atât de notabil încât să merite un muzeu, află că notorietatea lui este atât de mare încât The Economist folosește The Big Mac Index pentru a măsura paritatea dintre puterile de cumpărare ale diverselor valute, mai exact, folosește prețul burgerului pentru a analiza modul în care ratele de schimb ale monedelor afectează la nivel internațional costul produselor.

Muzeul Muștarului, Wisconsin, SUA

O afinitate pentru muștar s-a transformat în pasiune, iar, mai apoi, într-o schimbare de carieră! Mai exact, Barry Levenson, care, la un moment dat, a fost procuror general adjunct al statului Wisconsin, și-a părăsit postul pentru a-și dedica timpul pasiunii sale adevărate… muștarul! Barry a început să colecționeze diverse tipuri de muștar în 1986, iar în 1992, a inaugurat Muzeul Muștarului, care include peste 5.620 de variații de muștar și o colecție vastă de borcane, vase și fel și fel de alte obiecte. Desigur, există și un gift shop de unde poți cumpăra cele mai bizare preparate.

Muzeul sosului Tabasco, Louisiana, SUA

Deși mai mult ca sigur ai încercat sau mărcar ai auzit de sosul Tabasco, probabil nu ești foarte familiarizată cu locul de unde provine. Este vorba despre Avery, o insulă minusculă din Louisiana, care, de fapt, e un dom de sare cu o lungime de 4,8 km lungime și 4 km lățime. Aici, pe insulă, se produce de mai bine de 100 de ani celebrul sos Tabasco. Dacă ajungi acolo, poți face un tur al fabricii, o vizită pe plantația de ardei iuți și poți da o raită prin muzeul care documentează tot procesul inventării sosului. Încheie vizita cu o masă copioasă la restaurantul din vecinătatea fabricii, care servește o pleiadă de feluri de mâncare infuzate cu sos iute, de la mac ‘n’ cheese la jeleu și până la tort cu Tabasco!

Muzeul Croissantului St. Martin, Poznan, Polonia

Rogale świętomarcińskie”, cunoscut nevorbitorilor de poloneză drept croissantul St. Martin” este o delicatesă care face parte din patrimoniul polonez, produsul fiind recunoscut de Uniunea Europeană drept un indicator geografic protejat prin lege. Mai exact, legea în cauză prevede protejarea rețetei și a tradițiilor asociate cu acest produs de patiserie.

Tradiția croissantului a pornit în 1891, când John Lewicki, un tânăr preot al bisericii St. Martin din Poznan, Polonia, a oferit un îndemn localnicilor să fie mai darnici cu cei nevoiași pe durata lunilor grele de iarnă. Imediat după a asistat la predică, unui tânăr patiser din sat i s-a intersectat drumul cu un cal ce își pierduse una dintre potcoave, iar această imagine l-a inspirat să creeze croissante în formă de potcoavă pe care să le împartă celor nevoiași.

Acum, în fiecare an, pe data de 11 noiembrie, orașul Poznan sărbătorește Ziua Sfântului Martin, pe durata căruia sunt consumate în jur de 700.000 de astfel de croissante. Rețeta diferă de cea clasic franțuzească – foietajul este împăturit de 81 de ori, iar înainte fiecărei împăturiri, este uns cu un amestec de pastă de migdale și semințe de mac, iar după coacere, se toarnă pe deasupra lui o doză generoasă de glazură și este presărat cu zahăr și nuci. Prin lege este reglementat faptul că un croissant St. Martin trebuie să cântărească între 150 și 200 de grame.

Muzeul Croissantului St. Martin este localizat în interiorul uneia dintre clădirile renascentiste ale orașului și este, de fapt, mai mult o patiserie, unde poți învăța cum să prepari produsul după rețeta clasică (la finalul turului primești un certificat care atestă că poți oficial să faci asta), dar și să afli mai multe despre istoria Sfântului Martin, a orașului Poznan și a croissantului în sine.

Muzeul Sparanghelului, Schrobenhausen, Germania

În Germania, sparanghelul nu e o legumă oarecare, un simplu acompaniament pentru fripturi sau ceva de pus peste o porție de ouă Benedict. În Germania, sparanghelul este „königliche Gemüse”, mai exact, leguma regală”.

Sparanghelul și-a făcut pentru prima dată apariția în scrieri istorice în jurul anului 150 î.H. (nu era menționat în trecere, ci autorul roman Marcus Porcius Cato vorbea despre el cu pasiune deosebită), iar apoi a început să fie menționat în cărți de bucate până în jurul anului 300 d.H. De atunci și până în Evul Mediu, a ieșit cu totul din atenția lumii, însă în 1565, apare într-un catalog al plantelor ce descria legumele și ierburile favorite ale Prințului Germaniei, iar acest lucru a marcat debutul afinității nemților pentru sparanghel. Inițial a fost un produs disponibil numai nobilimii (de aici și asocierea lui cu denumirea königliche Gemüse”, devenind abia la mijlocul anilor 1800 un ingredient culinar de care se putea bucura toată lumea, indiferent de statutul social.

În prezent, sparanghelul este atât de adorat în Germania încât sezonul în care se coace și se culege (între aprilie și sfârșitul lui iunie) are o denumire – Spargelzeit – și aproape toate restaurantele de pe teritoriul țării își modifică meniurile pentru a include cât mai multe preparate ce conțin această legumă. Tot pe durata acestei perioade se organizează diverse tururi ale plantațiilor, seminare, competiții, ba chiar și un festival în cadrul căreia există un premiu pentru cel mai mare sparanghel cultivat și cules.

Muzeul sparanghelului transformă toate aceste celebrări într-un eveniment ce poate fi experimentat pe durata întregului an și include nu numai istoria sa, ci și opere de artă dedicate sparanghelului (printre care o pictură a lui Andy Warhol). Cu toate că muzeul poate fi vizitat oricând, probabil cea mai favorabilă perioadă pentru a te bucura la maximum de experiență este să o faci în sezonul sparanghelului (când localnicii consumă această legumă minimum o dată pe zi, uneori, în funcție de posibilitățile financiare, chiar și de trei ori pe zi).

Foto: McDonald’s, Unsplash, Trip Advisor, Tabasco

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *