18 lucruri pe care le-am învăţat de la COSMO

By  | 

Aveam 20 de ani când am aflat că o să lucrez la revista mea preferată, cea pe care, studentă fiind, nu-mi permiteam să o cumpăr lună de lună. COSMO mi-a îndeplinit un vis, iar eu, cu ocazia aniversării sale de 18 ani, îi mulţumesc pentru tot ce m-a învăţat.

Nu-mi vine să cred că au trecut 9 ani şi că sunt, în acest moment, cel mai vechi membru al echipei COSMO, „veterana COSMO”, aşa cum îmi spun în glumă unii prieteni şi membri ai familiei. Când mă gândesc la mine, fata de 20 de ani, îmi dau seama că, în multe sensuri, COSMO m-a salvat. Aveam nevoie disperată de un job atunci când am aplicat, dar sincer, nu m-am bazat pe faptul că voi fi chemată la un interviu.

Eram doar o studentă din provincie şi, pe vremea aia, părea un vis prea frumos ca să devină realitate. Îmi amintesc perfect momentul în care am primit un e-mail de la redactorul-şef de atunci, pentru că puţin îmi lipsea să fac un infarct. Inima îmi sărea din piept, iar privirea mi se întunecase de emoţie. Eram în camera de cămin şi ţipam de bucurie, incapabilă să-mi lămuresc colegele cu privire la ceea ce se întâmplase.

Timidă şi complet pe dinafară, am ajuns la sediul firmei şi, pe tot parcursul interviului, am vorbit numai cu „dumneavoastră”, lucru care acum mă amuză teribil. Nu mai pusesem niciodată piciorul într-o companie, şi ţin minte că lifturile mi s-au părut intimidant de frumoase.

Evident, îmi e jenă şi astăzi de stângăcia cu care am făcut faţă interviului, dar ceva trebuie să fi făcut bine, pentru că am fost angajată şi, de atunci, viaţa mea s-a schimbat radical. Am trăit multe lucruri frumoase alături de COSMO şi, mai ales, am învăţat lucruri de care azi sunt mândră şi pe care abia aştept să le împărtăşesc cu tine.

#1. Să fac ceea ce am de făcut, în timp ce îmi e foarte frică

Reacţia umană firească e să fugi atunci când îţi e frică de ceva, dar dacă am face asta de fiecare dată, nu am putea să evoluăm. În primele zile de lucru la COSMO, mă simţeam complet depăşită de situaţie, aveam impresia că nimeni nu mă place şi că nu o să pot duce la capăt niciun task. Lucram cu o frică constantă, care mă epuiza.

Dar am continuat să fac toate aceste lucruri cu frică, pentru că în spatele fricii era o pasiune care mă împingea înainte de fiecare dată când o situaţie anume mă paraliza. Aşa am învăţat că uneori trebuie pur şi simplu să continui, chiar dacă ţi-e foarte frică.

#2. Să mă eliberez de inhibiţii

Prin natura mea, am respins dintotdeauna ideile demodate, regulile absurde şi limitele uneori auto-impuse, de dragul societăţii. Sunt o persoană deschisă, tolerantă, care crede în libertatea de exprimare şi în dreptul de a-ţi trăi viaţa aşa cum vrei, indiferent de culoarea pielii sau orientarea sexuală.

Dar mediul în care creştem şi oamenii cu care ne înconjurăm de-a lungul vieţii ne influenţează inevitabil. Eu proveneam dintr-o familie destul de strictă, în care sexul era un subiect tabu, aşa ca a fost nevoie să uit de propriile inhibiţii în timpul şedinţelor de sumar şi să propun şi subiecte pe care mama le-ar numi „indecente”.

Serios vorbind, sunt atât de recunoscătoare că în tinereţea mea a existat o revistă suficient de curajoasă încât să-mi vorbească deschis despre sex, despre plăcere, despre importanţa protecţiei sau despre bolile cu transmitere sexuală. Da, sunt subiecte incomode, dar în timp ce societatea ne învaţă că nu e frumos să vorbim despre sex, tinerele femei cresc în nesiguranţă, ruşinate de propria sexualitate. Informaţia nu e doar putere, ci şi sănătate, încredere, respect de sine. Iar COSMO m-a învăţat că e OK să vorbeşti despre plăcere — şi că e chiar şi mai bine să o simţi.

Citeşte continuarea articolului în ediţia de print a revistei Cosmopolitan.

Text: Teodora Tîrcă


Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *