De vorbă cu Ana Necșulescu, Marketing Manager Jidvei

În această ediție te invit să o cunoști pe Ana Necșulescu, Marketing Manager Jidvei, care a pus bazele primului departament de marketing al grupului și, mai mult, a implementat cel mai important proiect de comunicare al celui mai mare producător de vinuri din România. Și asta când avea doar 21 de ani… 

Ana Necșulescu a ales, imediat după finalizarea studiilor la Londra, să se întoarcă acasă și să se alăture afacerii familiei, Jidvei. Ceea ce, contrar aparențelor, este pe cât de avantajos pe atât de dificil pentru că, așa cum chiar ea mi-a mărturisit, a fost nevoită să demonstreze, poate mai mult decât oricine altcineva, că merită să fie Marketing Manager al celui mai mare producător de vinuri din România. Și nu numai că a depășit orice prejudecată, dar a și avut curajul să implementeze un proiect amplu, rebranding-ul complet Jidvei, urmat de o campanie îndrăzneață.



„Jidvei nu mai comunicase până atunci, consumatorul Jidvei nu văzuse niciodată produsul altundeva decât la raft și în HoReCa. Și, dintr-o dată, să vadă pe sticlă o campanie cred eu foarte îndrăzneață, a însemnat ceva. Mi-au povestit oameni din industrie că, într-un fel, le-am făcut treaba mai grea competitorilor”, mi-a mărturisit Ana Necșulescu în timpul interviului pe care mi l-a acordat pentru voi, cititorii Cosmo.

Când ne-am întâlnit prima oară, în fața studio-ului fotografului Alex Gâlmeanu, am avut genul acela de revelație: nu-mi venea să cred cât este de tânără și de frumoasă, apoi descoperind-o și mai mult, cât este de deșteaptă și de caldă, toate aceste calități ascunse sub un fel de timiditate care te atrage, te intrigă. Apoi, după ce am stat de vorbă mai bine de o oră despre experiența ei academică din Londra, despre ce înseamnă pentru ea să fie Marketing Manager pentru un brand atât de cunoscut, dar și despre povestea familiei Jidvei și despre tot ceea ce implică să lucrezi într-o afacere de familie, mi-am dat seama: Ana Necșulescu nu este numai extrem de pasionată de vinuri, ceea ce te face să vrei să o tot asculți povestind despre tot felul de detalii din această lume spectaculoasă, dar și o femeie puternică, cu viziune, care se află abia la început de drum și care sigur ne va mai încânta cu realizările ei profesionale.

În primul, te rog, spune-ne ce înseamnă pentru tine să fii Marketing Manager Jidvei?

Aș putea să spun că este o mare onoare, dar și o mare responsabilitate, fiind vorba despre cel mai mare producător de vinuri din România și având în vedere vârsta pe care o am. Am început să lucrez la 21 de ani, chiar după ce am terminat facultatea, când m-am întors în țară. O să îți povestesc puțin cum arătau lucrurile din punctul de vedere al marketing-ului înainte să intru eu oficial în echipă. Până în 2016, când m-am alăturat eu, Jidvei nu a avut un departament distinct de marketing, toate acțiunile de comunicare se realizau în colaborare cu diverse agenții și pe proiecte punctuale, însă nu exista o strategie, nu se urma un plan concret, deciziile se luau în funcție de nevoile care existau într-un anumit moment, nevoile pe care le aveau echipa de vânzări și echipa de producție. În momentul în care m-am alăturat echipei, am pus bazele acestui departament. La început eram două persoane (zâmbește), acum suntem cinci. Suntem împărțiți în echipa de marketing și echipa de PR, împreună formăm departamentul de comunicare. Eu mi-am dorit foarte mult, chiar cu mai mulți ani înainte să mă alătur echipei, să pun în aplicare un proiect de rebranding, despre care am înțeles că ai auzit. Cumva, fiind atât de vechi pe piață, IAS Jidvei a fost înființat în 1949 — toată lumea știe de Jidvei, este un vin cu care oamenii au crescut, este vinul pe care îl beau părinții sau bunicii. Însă, neavând investiții constante în marketing, percepția consumatorilor despre brand era una destul de învechită, de aceea mai ales am considerat că rebranding-ul este un pas necesar pentru a schimba această percepție. Înainte să existe departamentul de comunicare, toate investițiile majore au fost direcționate către partea de producție: replantarea viilor, modernizarea și retehnologizarea – în prezent, avem tehnologie de ultimă oră, dintre cele mai avansate. Venirea mea s-a suprapus foarte bine cu momentul când am terminat investițiile majore în crame și vie. Atunci, am considerat, împreună cu familia mea că este momentul să și comunicăm calitatea produselor. Proiectul de rebranding a durat trei ani, a fost un proiect foarte mare, iar în paralel am consolidat și departamentul.

Ana Necșulescu Jidvei
Ana Necșulescu, Marketing Manager Jidvei poartă: top, MANURÍ; pantaloni, M.Marquise.

Ce urmează pentru departamentul pe care l-ai creat?

Așa cum îți spuneam, proiectul de rebranding ne-a ajutat să aducem brand-ul în contemporan, acolo unde trebuie să fie. În privința portofoliului, mai sunt câțiva pași pe care trebuie să îi facem. Jidvei este cunoscut mai mult pentru produsele mainstream, iar acum lucrăm foarte mult la completarea portofoliului cu produse premium și super premium pentru a ajunge în punctul în care ne dorim. Sunt, de fapt, niște pași esențiali pe care trebuie să îi facem pentru a finaliza acest rebranding. Totodată, în perioada următoare ne vom concentra eforturile spre dezvoltarea unor vinuri destinate publicului tânăr. Lucrăm la niște produse inovatoare, pe care vrem să le lansăm anul viitor și în următorii ani pentru a aduce brand-ul cu un pas înaintea competiție și, de asemenea, mai aproape de tineri, pentru îmbunătățirea percepției consumatorului. Mai avem și alte proiecte, dar nu îți pot oferi acum mai multe detalii (zâmbește).

Care dintre proiectele pe care le-ai desfășurat deja a fost cel mai important?

Cel mai și cel mai important a fost proiectul de rebranding, primul și cel mai mare pe care l-am derulat. A fost un proiect complex care a pornit de la un audit intern desfășurat în paralel cu proiectul de cercetare de piață care a avut o componentă calitativă și una cantitativă. La finalul cercetării am realizat și o testare de ambalaj al gamelor consacrate Jidvei cu scopul de a identifica ce anume trebuie să schimbăm întrucât toate gamele urmau să treacă printr-un proces de facelift care a început în anul 2018. Au fost schimbări mai mari sau mai mici, am schimbat și logo-ul companiei, iar acum etichetele arată mai modern și reflectă mai bine imaginea castelului Bethlen-Haller, simbolul nostru. Tot proiectul a culminat cu implementarea campaniei corporate, prima campanie TV pe care a avut-o Jidvei, lansată în mai 2019 sub sloganul Primul loc e doar primul pas. Ne-am gândit că este un mesaj curajos, care exprimă valorile companiei: respectul pentru consumator, pentru arta vinului, dar și preocuparea constantă pentru inovație. Ne bucură performanțele și realizările noastre prin care ne străduim mereu să contribuim la a pune România pe locul care i se cuvine pe harta viticulturii mondiale.

Ana Necșulescu: „Și nu ne oprim aici, acesta este doar începutul. Am ajuns cel mai mare producător de vin din România și asta ne ambiționează să ne autodepășim și să facem în continuare lucruri frumoase.” (zâmbește)

Trăim o perioadă când apar pe piață într-un ritm alert numeroase vinuri noi, producători mici cu game nișate, actori de stand-up cu brandurile lor proprii de vinuri, de exemplu…

Da, este foarte diferit față de acum câțiva ani când erau cinci competitori mari și cam asta definea piața. În 2021 piața este foarte fragmentată și tocmai de aceea investiția în brand și în comunicare este extrem de necesară, vitală pentru un producător de vinuri. Există și trend-ul cramelor boutique, crame mici care au câteva hectare, câteva produse – pentru generația mai tânără este un trend interesant și atunci noi, producătorii mari, trebuie să ne adaptăm și să lansăm produse pentru acești tineri care preferă vinuri mai puțin cunoscute.

Cum ai resimțit prejudecățile față de vârsta ta? Cum ai depășit o astfel de barieră de mentalitate?

Din acest punct de vedere, presiunea a fost și mai mare și a venit din două direcții, o dată din exterior, din partea oamenilor cu care lucram, pentru care am simțit că trebuie să demonstrez că merit să fiu în poziția în care sunt și că nu sunt acolo doar pentru că fac parte din familie. În al doilea rând, presiunea a venit și din partea mea. În același timp, trebuia să îmi demonstrez și mie că pot să fac ce mi-am propus, că merit să fiu în poziția în care sunt. Fiind vorba despre afacerea familiei, am fost mereu conștientă de cât de mult au investit părinții și bunicul meu pentru ca aceasta să se dezvolte la dimensiunile despre care vorbim azi și, totodată, de câtă muncă a fost depusă pentru a parcurge toate drumurile pe care a trebuit să le parcurgem. Noi suntem din Constanța și crama este tocmai în județul Alba, tatăl meu face naveta săptămânal. Cum spuneam, cumva și eu mi-am pus bariere pe care, încet, încet, văzând rezultatele departamentului, am început să le ridic, dar în continuare mai am momente (nu în interiorul firmei, în exterior mai degrabă, când mă întâlnesc cu colaboratori noi) în care simt că există o anumită neîncredere.

Se numără printre dificultățile pe care le-ai întâmpinat și faptul că ești femeie într-o industrie preponderent dominată de figuri masculine?

Cred că, da, figurile masculine sunt predominante în industria vinului. Doar că nu am simțit o presiune în acest sens, nu în mod direct. Cred că prejudecățile cele mai mari au fost legate de vârstă. Sau cel puțin așa le-am asociat eu, având în vedere că și eu am avut la început această reticență. Când m-am alăturat companiei, părinții mei mi-au acordat libertate aproape totală, bineînțeles în cazul deciziilor foarte importante mă consultam cu ei, dar în proiectele de zi cu zi, am avut libertate.

Ai fost dintotdeauna independentă, ai luat singură decizii, sau te-ai autoeducat în timp?

Și una, și cealaltă: eu și sora mea am avut norocul că părinții nu ne-au impus să facem ceva anume, am tot primit întrebări de genul „dacă ne-am alăturat firmei pentru că așa ne-au spus părinții?”. Nu a fost cazul nostru. Părinții noștri ne-au încurajat tot timpul să facem ceea ce ne place, ceea ce ne pasionează și, chiar dacă ne-au mai sfătuit, decizia finală a fost mereu a noastră. În același timp, plecarea mea la facultate în Anglia, m-a schimbat foarte mult, a fost o perioadă în care am simțit că am evoluat extrem de mult și pe plan academic, dar în special, pe plan personal pentru că m-a disciplinat datorită sistemului educațional care este construit de așa natură încât să evoluezi constant.

Te rog, povestește-ne despre parcursul tău profesional: ai urmat Colegiul Mircea cel Bătrân în Constanța, apoi ai plecat la Londra pentru facultate.

Inițial, am vrut să plec la Paris. (zâmbește) Însă, ai mei nu prea au fost încântați de idee pentru că nu știam limba franceză, iar sora mea fusese deja la Londra, la facultate. Având deja experiența surorii mele, cred că le-a fost puțin mai comod. Am înțeles argumentele lor, dacă voiam într-adevăr să merg la Paris, mergeam acolo, dar într-un final a fost mai bine că am ales Londra. Nu am știut de la început ce vreau să studiez, cumva tot din discuțiile cu părinții, am ajuns la marketing, fiind un domeniu care se potrivește cu personalitatea mea, cu ce îmi place mie să fac în general. Mi-a fost frică, în primul rând pentru că în liceu nu învățasem nimic despre afaceri sau despre marketing. Așa am decis să aleg un curs care să mă poarte prin toate domeniile esențiale unui business. Așa am ajuns la administrarea afacerilor, Business Studies. Am făcut din toate (zâmbește), de la management la finanțe, resurse umane, managementul operațiilor, marketing. De la primul curs de marketing, am descoperit că asta vreau să fac. În al doilea an de studii, m-am specializat în acest domeniu. Altfel, am avut un șoc când am ajuns la Londra pentru că mi-am dat seama că trăiam cumva într-o bulă și cât de nepregătită am ieșit din liceu pentru viața reală. Am stat la cămin, ceea ce a fost foarte bine pentru mine, am cunoscut atât de mulți oameni din întreaga lume. Experiența aceasta a fost extrem de benefică pentru mine, pentru dezvoltarea mea, s-a spart bula în care eram și așa am devenit adult.

Care sunt diferențele principale în ceea ce privește sistemul educațional?

Sistemul din Anglia este diferit față de cel din România. Când am ajuns acolo, eram pregătită să învăț ca în România, bineînțeles, așa cum știam de 12 ani, multă teorie, învățat aproape pe de rost. În prima sesiune am avut un șoc, deși am avut note bune, eu mă așteptam să fie note extraordinare (râde). Nu înțelegeam ce nu făcusem bine, mai ales că învățasem foarte mult. Atunci mi-am dat seama că poate trebuia să abordez altfel situația. În Anglia, sistemul se bazează foarte mult pe studiul individual. Nu am avut foarte multe cursuri în cadrul facultății, adică nu petreceam foarte mult timp în facultate, au fost semestre cu două cursuri pe săptămână – în rest, trebuia să învăț singură. Profesorii ne ofereau materia de bază, nu cu foarte multe informații, în schimb ne ofereau o listă cu articole, cărți pe care trebuia să le citim. Diferența între realizările studenților se vedea în funcție de cât învăța fiecare pe cont propriu și de modul în care demonstra, în timpul examenului, că a înțeles, cu propriile exemple, folosind propriile cuvintele. Nu impresionai pe nimeni dacă îi arătai că știi să tocești, cum credeam eu inițial, ci dacă puteai aplica prin exemplele tale. Ceea ce m-a disciplinat extrem de mult. Îți spuneam ieri când ne-am întâlnit că urmez multe cursuri pentru că îmi place să învăț, a început să îmi placă să învăț cu adevărat odată cu facultatea.

Ana Necșulescu, Marketing Manager Jidvei
Ana Necșulescu, Marketing Manager Jidvei

În Anglia materia de studiu este la curent cu tot ce se întâmplă în lume, în prezent, exemplele care ne erau oferite erau extrem de actuale – ce se întâmplase cu o zi sau cu câteva ore înainte de discuție. Totul era actualizat constant, toți profesorii aduceau totul la zi, nu ne oferea exemple de acum zece ani. În acest context, credeam că atunci când voi începe să lucrez, practic voi aplica ceea ce învățasem deja. M-am dus în prima zi de job cu toate cărțile mele de marketing, pentru a căuta în cărți sau cursuri ce puteam aplica în cadrul companiei. Bineînțeles că nu a fost așa cum credeam eu (râde). În schimb, în timp, mi-am dat seama că facultatea mi-a oferit ceva mai mult decât informațiile acumulate, și anume o gândire diferită tocmai prin încurajarea de a învăța singură și de a înțelege totul prin filtrul personal. Simt că am o gândire diferită în general, care mă ajută extrem de mult în ceea ce fac.

Te-ai și distrat în timpul facultății?

M-am și distrat. A fost foarte frumos. Am avut timp de toate pentru că acolo am învățat să fiu disciplinată, eram la zi cu învățatul, cu deadline-urile și așa puteam petrece timp și cu prietenii, în cămin mai mereu era o petrecere. Chiar și asta mi-a fost de ajutor: am învățat să mențin echilibrul între viața personală și cea academică. În ceea ce privește oamenii, sunt foarte diferiți – în sensul în care, fiind o piață atât de aglomerată, veneau acolo, la Londra din toate colțurile lumii -, toți erau foarte competitivi. La un moment dat, competiția de acolo devenea chiar obositoare. Iar oamenii erau foarte drăguți, dar în același timp totul se oprea până la o limită ghidată de faptul că toată lumea era acolo ca să reușească.

Ai finalizat studiile și, practic, ai ajuns într-un punct de răscruce. Acolo te-ai hotărât să te întorci acasă. Ce te-a motivat în acest sens?

În anul trei de studii, m-am gândit foarte mult ce voi face după facultate, inițial voiam să mai rămân încă un an la Londra pentru a lucra într-o companie în care să învăț cum să aplic practic ce am învățat. Raportat la Jidvei, știam că nu există un departament de marketing și voiam să fiu cât mai pregătită în momentul în care începeam să îl înființez. Nu a fost o decizie ușor de luat, am avut numeroase discuții și cu părinții, să mă întorc acasă venea cu câteva plusuri relevante pentru că la 21 de ani mi se oferea mai multă responsabilitate și libertate de a face ceea ce consideram eu că trebuia, mai multă decât aș fi putut primi într-o altă companie. Părinții mei mi-au spus: „Tu știi ce e cel mai bine pentru tine, noi te vom susține orice decizie vei lua.” Am avut chiar o stare de panică pentru că nu știam care este cel mai bun drum de urmat.

Ana Necșulescu: „Întâmplarea a făcut că am ajuns la Jidvei pentru un eveniment, în cadrul căruia s-a adunat întreaga echipă: acela a fost momentul în care m-am uitat în jurul meu, la oamenii care erau lângă mine și am zis: „Da, asta trebuie să fac!” În acel moment am știut, nu a mai existat nicio dilemă.”

Cum ai reușit să faci diferența între planul profesional și cel personal?

Din nou, am mare noroc pentru că familia mea este foarte deschisă și foarte încurajatoare. Noi nu ne certăm, nu există certuri, există discuții. Nu cred că putem vorbi despre o barieră între planul personal și cel profesional. Nu contează că este zece seara sau weekend sau concediu, dacă există o problemă profesională, o discutăm, o rezolvăm. Nu există o diferență între familia mea și Jidvei, suntem una și aceeași lume. În cazul nostru, nu este neapărat ușor, dar pot spune că este o împlinire mult mai mare să lucrezi cu familia pentru același scop. Nu este ușor tocmai pentru că neexistând delimitarea dintre personal și profesional, sunt momente când totul poate părea copleșitor. Dar când vezi rezultate și rezolvi probleme, uiți de tot, trece orice greutate. Este foarte frumos!

Ana Necșulescu, Marketing Manager Jidvei
Ana Necșulescu, Marketing Manager Jidvei, poartă: cămașă, R1, magazin Entrance; jeans, MM6 Maison Margiela, magazin Entrance; colier, The Italian Vintage Shop; pantofi, Musette.

Ți-ai completat studiile cu unele din zona viticolă. Cum te ajută aceste certificate?

Am urmat câteva cursuri de degustători. Sunt absolut necesare mai ales când lucrezi în comunicare, trebuie să cunoști produsul pe care îl promovezi. Oricum aveam și dinainte cunoștințe despre vin, dar aceste cursuri m-au ajutat să mi le structurez, să le aprofundez cumva. Cred că educația în ceea ce privește vinurile nu se termină niciodată. Este un domeniu atât de complex și frumos și dinamic. Mereu apar produse noi, producători noi, trenduri noi. Trebuie să le cunoști pe toate. Eu degust foarte mult vinurile competitorilor (râde). Când merg la cumpărături, îmi cumpăr și un vin al competitorilor, mi se pare important să știu ce se întâmplă în piață. Urmăresc activitatea acestora în tot ce ține de comunicare și marketing. Mai mult decât atât, urmăresc constant ce se întâmplă în piețele din afară. Cel puțin pe partea de branding și de portofoliu de produse, mă uit în afară tot timpul. Din afară vin trendurile, acolo se investește mai mult decât în România în ceea ce privește branding-ul și ambalajul. Înainte de pandemie, participam la foarte multe târguri în alte țări, era mai ușor să faci acest research atât de important pentru că te plimbai pe la fiecare stand, aveai produsele în fața ta, le puteai ține în mână și observa materialele și tehnicile folosite. Pe internet nu poți simți produsul atât de bine, dar sper ca în curând să se reia aceste târguri.

Ai reușit să vizitezi crame din alte țări?

Nu atât de mult pe cât mi-aș fi dorit. Înainte de pandemie organizam în fiecare an vizite cu distribuitorii noștri în cele mai cunoscute zone viticole, în principal din Europa. Însă, din păcate, eu eram mai mereu în examene. Apoi a venit pandemia. Am reușit să vizitez mai multe crame din Spania. Iar acum o să mă mut în Franța pentru un an și sper să am timp să vizitez cramele de acolo.

Ce crezi că ar trebui să preluăm drept model de bună practică din alte țări, în ceea ce privește industria vinului?

Ceva ce la noi încă nu există: categoria produselor de lux. Și nu mă refer la a pune un preț mai ridicat și gata produsul de lux, ci la micile detalii – de la dop, etichetă, sticlă, cutia în care vine produsul, la comunicare. De aceea am și aplicat la acest MBA în Paris, care are specializare pe managementul brandurilor de lux. Vreau să învăț cât mai multe despre acest domeniu, mai ales că eu cred că ne lipsește nouă ca țară, nu am putut să identific în România un vin cu adevărat de lux, nu încă. Pe când în Franța, unde sunt specialiști în acest domeniu, de zeci de ani există vinuri de lux, cred că ei au inventat acest concept.

Ce înseamnă să cunoști un vin?

Este foarte complicată întrebarea (zâmbește). Sunt foarte multe elemente pe care le analizezi în momentul în care alegi un vin: totul pornește de la ambalaj. Informațiile de pe ambalaj te ajută să faci o selecție preliminară: de unde vine, dacă este un vin de origine controlată sau nu, anul în care este produs, alcoolul, soiul, chiar și povestea. Vinul este un produs extrem de complex, influențat puternic de terroir, de locul de origine. Contează foarte mult unde este amplasată via, condițiile climatice, solul. De exemplu, un Sauvignon din Transilvania este total diferit de un Sauvignon din Dobrogea și atunci trebuie să știi cum este clima din Transilvania și din alte zone, cum ar trebui să influențeze aceasta soiul respectiv. Mai mult, este frumos să descoperi cum se adaptează fiecare soi. Trebuie să avem în vedere și amprenta vinificatorului, fiind o mulțime de stiluri de a produce vin influențate de multe ori și de trenduri. De exemplu, înainte erau la modă vinurile aromate, mai dulci. În prezent, oamenii se îndreaptă mai mult spre vinuri mai seci, proaspete. Sunt foarte multe elemente la care trebuie să te gândești, nu cred că te poți opri vreodată din învățat. Chiar și dacă ai un anumit număr de soiuri, ai un număr nelimitat de moduri prin care le poți vinifica. Un degustător bun de vinuri poate să identifice din ce zonă este un vin, care sunt particularitățile acestuia și multe altele. De aceea este nevoie de studiu continuu. Dacă trece o perioadă de timp în care nu mai deguști, simți imediat că rămâi în urmă cu descoperirea vinurilor; trebuie să îți cultivi continuu memoria senzorială.

Ce vinuri te pasionează?

Am perioade și perioade în ceea ce privește vinurile. De exemplu, într-o perioadă îmi îndreptam atenția către vinuri dulci, vinuri desert, vinuri spumante, roze sau vinuri roșii. Am perioade în care încerc să le grupez într-o anumită categorie, în funcție de soi sau de metoda de vinificație pentru a identifica mai bine diferențele dintre vinuri. Dacă într-o perioadă aleg Sauvignon Blanc, pot să degust numai Sauvignon Blanc de la diferiți competitori și din diferite zone.

Ține și de starea ta de spirit?

Da, vinul este foarte legat de cum te simți în momentul în care îl consumi. De aceea, dacă ești într-un moment foarte vesel, un vin care poate nu este atât de bun ți se poate părea foarte bun. Invers, dacă nu ai o stare foarte bună, un vin de calitate bună poate să nu îți placă. Vinul este un produs foarte subiectiv, depinde mult de preferințele fiecăruia. Unii consumatori preferă vinurile mai dulci și atunci un vin pe care îl producem noi (care suntem specializați mai mult pe vinuri seci și demiseci) s-ar putea să nu fie pe placul acestora. În cazul vinurilor roșii, ele pot fi taninoase și atunci sunt mai greu de băut. Un vin scump nu este neapărat ușor de băut, dimpotrivă, poate avea particularități care îi dau prețiozitate, dar care, în același timp, îl fac și mai greu de consumat. Un alt exemplu, un vin învechit are mai multă complexitate decât un vin tânăr și poate dezvolta, în timp, anumite note (de nuci, de miere ș.a.) care nu sunt pe placul tuturor. De aceea este important să îți stabilești anumite criterii după care alegi vinul. Altfel, riști să dai banii pe ceva ce nu este neapărat pe placul tău.

Îți mai amintești primul contact pe care l-ai avut cu vinurile Jidvei?

Aveam cinci ani când au decis ai mei să cumpere compania IAS Jidvei. Nu înțelegeam ce înseamnă, cum ne va schimba viețile. La început, vedeam că tata lipsea foarte mult acasă, era toată săptămâna plecat la Jidvei de unde venea doar în weekend. Când mama îl întreba când se întoarce, tata răspundea că nu poate să lase firma. Atunci, la 5 ani, habar nu aveam ce înseamnă “nu pot să las firma”. În același timp, am avut noroc că alături de tata era bunicul meu și el l-a ajutat extrem de mult, astfel tata putând să vină mai des acasă. Am înțeles asta abia când am crescut. Revenind, la început eram un pic reticentă față de ce însemna Jidvei, mai ales că din această cauză nu puteam să petrec timp cu tatăl și cu bunicul meu. Dar chiar de la primele vizite, am început să mă îndrăgostesc de loc și de oamenii de acolo. Cu fiecare vizită, îmi devenea din ce în ce mai drag totul. Eram atât de curioasă să merg peste tot prin cramă, prin toate cămăruțele. Când eram mică, stăteam împreună cu sora mea la secția de timbre – pe vremea aceea nu aveam mașină de pus timbre – și, cu lipiciul în mână, ajutam și noi cât puteam. Crescând, am simțit că acest brand devine parte din universul meu.

Spuneai într-un alt interviu că vinurile Jidvei sunt născute din pasiune, ce înseamnă pentru tine această pasiune?

Înseamnă familia Jidvei care scrie zi de zi această poveste. Pasiunea vine bineînțeles de la oamenii care fac parte din familia extinsă Jidvei, de la viticultori, la oamenii care îngrijesc via, la cei care culeg strugurii, la cei care produc vinul și se îngrijesc de el până în momentul în care pleacă din depozit. Am avut bucuria să realizez, când m-am alăturat echipei, că oamenii din companie sunt extrem de dedicați și de pasionați. Știam deja de la tata aceasta, însă interacțiunea și munca alături de echipă au venit să întărească acest lucru.

Ana Necșulescu: „Noi, familia noastră, am considerat mereu că oamenii sunt cei mai importanți, de aceea am avut mereu grijă de cei din jurul nostru și, implicit, am fost răsplătiți prin devotamentul și dedicarea lor. Sunt mulți oameni care ne sunt alături de peste 20 de ani.”

Ce spune despre tine vinul Ana?

În 2012 a fost lansată gama Owner’s Choice, eu și sora mea nu am știut despre lansarea ei până în momentul evenimentului. A fost o surpriză din partea tatălui nostru, iar din gamă fac parte patru vinuri: două Ane și două Mării (râde). Sunt soiurile care s-au adaptat cel mai bine în podgoria noastră și sunt, în momentul de față, cele mai bune vinuri pe care le producem. L-am întrebat pe tata cum a ales aceste soiuri, cum le-a împărțit: Ana Sauvignon Blanc și Ana Chardonnay, Maria Pinot Gris și Maria Fetească Albă. Mi-a spus că atunci când a degustat vinurile, așa i s-a părut că se potrivesc personalităților noastre. Așa a simțit el, gândindu-se cum suntem noi. Am încercat și eu să aflu, dar mai mult de atât nu știu (râde). Soiurile alese pentru vinurile Ana sunt mai cunoscute, de aceea pot părea mai prietenoase, mai expansive, pe când soiurile vinurilor Maria impun o oarecare maturitate în abordarea universului vinului.

Ana Necșulescu, Marketing Manager Jidvei
Ana Necșulescu, Marketing Manager Jidvei

Citește și: Laura Moisă și Yuliya Dumanska, despre handbal

Fotografii de Alex Gâlmeanu  
Styling: Anca Stăruială
Machiaj: Tania Cozma/ Bourjois Romania
Coafură: Alex Caraman/ Beauty District Salon

Nici un comentariu

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata.