Cum vor arăta joburile în viitor, pentru membrii generației Alpha

By  | 

Ei bine, da, vorbim deja despre
 viitoarea generație — Alpha —  mai exact, persoanele născute între anul 2010 și  mijlocul anilor 2020. Este încă devreme să putem ști exact cum va arăta viitorul când ei vor intra în câmpul muncii, însă ceea ce este clar în acest moment este că tinerii Alpha vor fi, în mare parte, la polul opus față de generațiile anterioare, iar inteligența artificială și noțiuni precum „big data” și „machine learning” vor face parte din limbajul comun. Am apelat la ajutorul Ralucăi Dumitra, Marketing Manager eJobs, pentru a înțelege mai clar cine sunt membrii acestei noi generații, numită Alpha, și cum vor schimba ei viitorul mediului profesional.

Cum va arăta 
programul de lucru al generației Alpha?

Programul de lucru va fi flexibil și, la fel ca multe aspecte din viața acestei generații, unul hibrid. Asistăm deja de niște ani buni la o flexibilizare tot mai mare a programului de lucru. Odată cu milenialii și, ulterior, cu generația Z (ai cărei reprezentanți încă nu au intrat cu toții pe piața muncii), angajatorii au înțeles că o forță de muncă tânără, cuplată cu avansul galopant al tehnologiei, trebuie să se traducă și printr-un update la programul și condițiile de lucru. Vorbim deja de câțiva ani buni despre faptul că programul de lucru de 8 ore nu mai funcționează ca acum mai bine de un secol, când a fost introdus, și numeroase experimente având ca demers scurtarea programului susțin acest lucru.

Dacă încă dinainte de pandemie vorbeam de flexitime, remote work și nomazi digitali, noile condiții de lucru impuse de distanțarea socială au dus la o accelerare forțată a acestei flexibilități, pentru toate generațiile care sunt, acum, în câmpul muncii, nu doar pentru cele tinere. Iar programul de lucru al generației Alpha va bifa, cu siguranță, toate aceste aspecte și va fi o combinație de online cu offline, atunci când vine vorba despre modul de lucru. Cel mai probabil, vom vorbi mult mai puțin despre timpul efectiv pe care aceștia îl vor petrece lucrând și vor fi mult mai relevante rezultatele, și va fi important ca lucrurile să se întâmple, chiar dacă se vor întâmpla în 5 ore pe zi și nu în 8.

Ce va reprezenta locul de muncă pentru aceștia?

În primul rând, așteptările lor de la un loc de muncă vor fi ușor diferite de cele ale generațiilor actuale. De exemplu, pentru că tehnologia face parte din ADN-ul lor (și nu e o exagerare) mai mult decât face parte în cazul generației Z, nici măcar nu vor lua în considerare angajatorii care nu le vor asigura tehnologie de ultimă oră la birou. Iar când zicem „tehnologie de ultimă oră”, în cazul generației Alpha, the sky’s the limit.

În al doilea rând, își vor dori să lucreze pentru acele companii care îmbrățișează diversitatea la locul de muncă, căci reprezentanții ei nu doar că s-au născut într-o perioadă în care pot să fie gender neutral, iar familia nu mai e de mult una tradițională, dar au și o mobilitate foarte mare, fiind expuși, de mici, la multiculturalitate, prin părinții mileniali care i-au luat în city break-uri și vacanțe peste hotare de când aveau câteva luni. Ca să nu mai spunem că li se pare la fel de normal să vorbească cu un prieten sau cu un asistent virtual care îi ajută să facă diverse lucruri.

Și, cel mai important lucru, angajatorul pe care îl vor alege va trebui să se alinieze cu valorile lor. Cred că va fi și mai important acest aspect decât pentru generația Z, pentru că generația Alpha a învățat, de mică, și a fost încurajată să-și spună părerea și să nu accepte nimic din ceea ce nu îi convine, spre deosebire de bunicii lor, baby boomerii, sau chiar de părinții mileniali.

Angajați sau, mai degrabă, pe cont propriu?

Cu siguranță vor fi „și, și”, pentru că cineva trebuie să fie și angajat. Cred însă că vor avea, cu siguranță, un cult mai mare pentru brandul personal. Vom auzi tot mai des și de la vârste tot mai mici de influenceri care, prin conținutul pe care-l creează pe cont propriu și prin distribuirea lui în social media, vor ajunge să câștige bani din asta și, practic, să fie propriul lor șef. Cred că vor fi suficient de smart cât să știe cum să monetizeze asta mai rapid și mai eficient decât generațiile anterioare.

Cu siguranță și gândirea antreprenorială le va fi dezvoltată de la vârste mult mai mici – sunt copiii care, din grădiniță, sunt învățați să gândească antreprenorial – așa că vom vedea, probabil, multe business-uri tot mai creative și mai utile, înființate de persoane tot mai tinere. Deja avem cazuri concrete de reprezentanți ai generației Alpha care, înainte să împlinească 10 ani, au peste 20 de milioane de abonați pe Youtube; probabil că în câțiva ani aceasta va fi regula, nu excepția.

Se va ieși la pensie la o vârstă mai înaintată, dat fiind faptul că vor intra mai târziu pe piața muncii? Sau conceptul de pensie va fi depășit?

Se spune despre reprezentanții generației Alpha că vor intra mai devreme pe piața muncii, iar asta va fi, probabil, pentru că vor fi mai autonomi și mai orientați spre soluții decât generațiile anterioare. Vor dori să schimbe lumea, vor avea încredere că pot s-o facă – doar au crescut auzindu-i pe părinții mileniali că sunt speciali, unici, extraordinari, unicorni adevărați – și, cel mai probabil, le va ieși. Vorbim deja de niște ani buni despre faptul că sistemul actual de pensii nu mai e sustenabil, însă în cazul generației Alpha, probabil că vom vedea tineri „pensionându-se” înainte de vreme pentru că au atins devreme confortul financiar vizat, oricum va arăta pensia în următorii 8-22 de ani (aproape înfricoșător, nu?), când vor intra cu toții în câmpul muncii.

Ce rol va avea inteligența artificială în cazul lor?

E generația care nu va cunoaște existența fără inteligență artificială, realitate augmentată, machine learning sau big data, astfel că acestea vor deveni parte integrantă din ei. Nu cred că se va mai pune problema de importanța inteligenței artificiale sau de necesitatea ei, căci va fi „componenta” lor. Sunt cei care vor prefera tehnologia contactului uman și cărora li se va părea perfect normal să aibă colegi roboți, pentru că au vorbit cu Siri și Alexa de când abia reușeau să articuleze două silabe. Îmi imaginez că se va contopi atât de mult încât, dacă am putea să ne aruncăm o privire în viitor, cel mai probabil se va ajunge la o relație simbiotică care acum pare demnă de seriale SF ca Years and Years sau Black Mirror, însă care atunci va fi cât se poate de naturală.

Fără să-mi doresc să dau vreun spoiler, îmi vine în minte un episod din primul serial, în care filtrele care acum sunt doar pe Instagram erau transpuse în viața reală, iar o fetiță refuza să mai iasă din casă doar cu fața sa „adevărată”, fără filtru. Sau un altul, din Black Mirror, în care atunci când treceai pe lângă oameni pe stradă, puteai să le vezi ratingul și interacționai cu ei în funcție de acesta. Multe lucruri care acum 5-10 ani păreau SF au ajuns să se întâmple, așa că nu m-ar mira să recitesc asta peste 20 de ani și să văd că au avut dreptate scenariștii.

Care crezi că vor fi 
meseriile „la modă”?

Cred că cele mai multe dintre ele încă nu există și vor fi în strânsă legătură cu avansul tehnologiei. Să nu uităm că acum 15 ani, de exemplu, habar n-aveam ce-o să facă un social media specialist, un community manager sau un growth hacker, și sunt doar câteva exemple care îmi vin în minte. Cu siguranță va fi în continuare la mare căutare IT-ul, poate chiar la cea mai mare, și cred că și meseriile creative. Deja asistăm la o democratizare masivă a contentului – acum o decadă presa era printre singurii creatori de conținut.

Azi, prin intermediul social media, orice tânăr poate ajunge în câteva ore la un număr mult mai mare de oameni decât instituțiile tradiționale de presă prin conținutul pe care îl creează, fie că vorbim despre podcasturi, story-uri, vloguri sau Tik Tok-uri. Așa că mă aștept să auzim tot mai des de meserii DYI, ca influencer sau creator de conținut, despre care noi, milenialii, nu știm exact ce presupun, care pot implica orice sau nimic din ce ne imaginăm. Și ce e amuzant e că, de multe ori, nici ei nu vor ști ce presupun, ci vor afla pe parcurs, tocmai pentru că sunt DYI și își vor trasa singuri „job description-ul”.

Cât de căutate vor
 mai fi joburile din 
social media?

Cred că joburile în social media, așa cum le știm acum, nu le vor mai stârni neapărat interesul. Doar au crescut cu părinți care au făcut community management și campanii în social media. Și cât de cool e să faci ce-au făcut mama și tata? Câți dintre mileniali și-au dorit cu adevărat să fie contabili sau ingineri? Că am ajuns o bună parte dintre noi să fim, asta e altceva. Dar la nivel declarativ și aspirațional, mai degrabă ne-am dorit să facem publicitate, relații publice, comunicare și toate meseriile alea despre care nici noi, nici părinții noștri nu știam neapărat cu ce se mănâncă atunci când ni le-am ales.

În plus, cred că vor fi puțin prezenți pe rețele clasice unde sunt „bătrânii”, ca Instagram sau chiar Snapchat, după cum se vede deja, și vom asista la ceea ce se întâmplă deja cu Facebook – tinerii nu vor dori să fie acolo, pentru că nu li se va părea cool. Vor fi pe acele rețele care sunt cele mai noi, cum e cazul acum cu Tik Tok, și pe care părinții lor, milenialii, n-au chef să-și facă încă un cont ca să îi „spioneze”. Iar social media va deveni, cel mai probabil, un act de identitate, nu un domeniu care să-i atragă cu joburi.

Dat fiind faptul că
 tehnologia este un
 element emblematic în viața lor, cât va mai fi industria IT un domeniu atrăgător pentru aceștia?

Vorbim despre o generație care învață să codeze din școala generală și care știe să folosească device-uri înainte să învețe să citească sau, uneori, chiar să vorbească. Cred că orice job pe care îl va avea această generație va avea și o componentă de IT și că mai degrabă decât să atragă ca domeniu de sine stătător, IT-ul va deveni un domeniu care va subsuma toate celelalte domenii.

Remunerare pecuniară sau poziție socială? Ce va conta mai mult?

Cred că partea materială va fi luată de-a gata de cei mai mulți dintre ei, mai ales că vorbim despre o generație care face parte din familii cu venituri semnificativ mai mari decât cele anterioare. Părinții lor, milenialii, deja le asigură tot confortul și fac toate eforturile de parenting pentru ca ai lor copii să beneficieze de tot ce e mai bun, mai nou, mai aspirațional. Ultimul model de smartphone, de exemplu, deja nu mai e un lux, ci un dat, inclusiv în comunități mai mici sau în mediul rural. Așa că, odată ce aspectul material e bifat, „li se cuvine” și le e asigurat, următorul pas va fi să se preocupe de brandul personal, despre care vorbeam și mai devreme, și de proiectarea și promovarea lui în mediul virtual. Astfel, pentru generația Alpha, salariile mari nu vor fi un scop în sine, ci un mod de a-și împlini alte obiective.

Cât de important
va fi, pentru generația Alpha, ca într-o organizație să aibă și alte beneficii (program flexibil, wellness, cultura organizațională să fie conform valorilor lor)?

Pe lângă flexibilitate și valorile organizaționale despre care povesteam, va mai fi important pentru ei și ca angajatorul să ofere beneficii care acum sunt mai degrabă aspiraționale, în România cel puțin. E o generație care va avea nevoie de mult sprijin psihologic, tocmai pentru că va fi mai expusă decât oricare alta la tehnologie, iar asta predispune la multe pro-bleme emoționale, după cum vedem deja la mileniali și generația Z. Va fi nevoie ca angajatorii să îi susțină în adresarea unor probleme ca însingurarea, gratificarea imediată, deficitul de atenție sau incongruența dintre realitate și virtual, iar ei vor aprecia acest lucru.

Ce vor reprezenta pentru ei brandurile și cum se vor raporta la acestea?

Și aici cred că vom vorbi despre un morfism. Nu cred că vor mai percepe advertisingul ca pe ceva distinct, cum o fac milenialii de exemplu, iar loializarea se va face de la vârste tot mai fragede. Deja vedem cum brandurile încep să-i targeteze de la cele mai mici vârste. Interesant va fi să vedem cum vor începe să-și comunice companiile și brandul de angajator, nu doar brandul comercial către ei. Ce eforturi vor face pentru a le aduce în atenție cultura organizațională și mediul de lucru, astfel încât să-i facă să-și dorească să le devină angajați când vor intra pe piața muncii. Va fi cu atât mai incitant cu cât vorbim despre o generație care, predominant, la fel ca generația Z, își va dori să fie propriul șef.

Cum apreciezi că va arăta generația Alpha la nivel rural?

Cred că accesul la tehnologie va fi din ce în ce mai facil chiar și în zonele rurale cele mai izolate. Însă, acest lucru nu va fi suficient. Oricât de smart ar fi nativ, oricât de mult i-ar ajuta tehnologia să prindă din zbor niște lucruri și să ardă niște etape, e nevoie în continuare de un sistem de învățământ bine pus la punct, care să-i susțină și să-i ghideze, pe lângă familie. Iar atâta timp cât vor exista discrepanțe între urban și rural în sistemul educațional, acestea se vor vedea, fără îndoială, și în modul în care se vor dezvolta cei din generația Alpha în cele două medii. Șansele cred că sunt, însă, să recupereze mult mai ușor diferența decât generațiile anterioare, odată ce iau contact cu mediul urban.

Text: Bianca Sîrbu

Foto: Unsplash

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *