Poți să lucrezi eficient, dar fără să muncești din greu?

Se scriu multe despre productivitate și eficiență la job versus echilibru și fericire în viața personală . Iar acum, la început de toamnă, aflându-ne încâ sub influența pandemiei care ne guvernează în condinuare viețile… dilema aceasta este și mai apăsătoare. Prin urmare, ce-i de făcut: să muncești din greu… sau abia dacă să muncești? Sau mai corect fie spus: cum lucrezi eficient, dar fără să te spetești, respectiv fără să muncești prea mult? Iată câteva trucuri pentru productivitate, consemnate cu ajutorul scriitoarei celebre în domeniu, Grace Beverly. 

În perioada examenului final din cadrul Universității Oxford, Grace Beverley a scris 40.000 de cuvinte, a susținut cinci examene, a lansat o afacere, a rebranduit o alta și a început să-i managerieze pe primii săi angajați cu normă întreagă. „Mă simțeam tensionată și, în același timp, maleabilă, dar și stresată”, îmi povestește Beverley.

Totodată, și-a dat seama de un lucru surprinzător: „cel mai puțin productivă eram atunci când lucram cel mai mult”.

Una dintre senzațiile, sau dilemele, cu care ne confruntăm adesea este aceea că trebuie să alegi între a-ți conduce eficient viața profesională și, totodată, a fi fericită în viața ta reală. Pornind de aici, lumea poate părea împărțită în două: brigada de „femei de carieră” (girl-boss) și tabăra „femeilor ce practică iubirea de sine” (self-care).

Fostă influenceră axată pe fitness, în prezent fondatoare a două companii de succes – TALA, un brand de îmbrăcăminte sportivă, și Shreddy, o aplicație online de fitness -, urmărită pe Instagram de peste un milion de oameni, Beverley a sesizat această divizare. Ea și-a dat seama că nevoile nuanțate ale femeilor – cu personalități atât de diferite – nu fuseseră până acum luate în calcul. „Când îmi împărtășeam (n. red.: pe Instagram) gândurile legate de productivitate, primeam comentarii care spuneau că trebuie să mă relaxez și să mă detașez.

În același timp, când postam o imagine cu mine relaxându-mă, cealaltă „tabără” a femeilor devenea vocală, spunându-mi că «dacă nu ai dobândit cel puțin o nouă abilitate pe toată durata pandemiei, aceasta este dovada că nu ți-a lipsit timpul, ci doar disciplina.» Oricum aș fi scris, nu puteam fi în asentimentul tuturor.”

Având credința că „a lucra din greu” și „a lucra cu greu” sunt, de fapt, două fațete ale aceleiași monede, când vine vorba despre eficiență, Beverley a creat un program de productivitate care vine cu o perspectivă nouă și stă la baza celei mai recente cărți ale sale, Working Hard, Hardly Working.

Aici, ea vorbește despre cum să ajungi și să păstrezi armonia dintre muncă și timpul tău liber, printr-o modalitate creată să se potrivească personalității și ritmului tău.

Cheia unei vieți profesionale împlinite? Prin ambele abordări, spune antreprenoarea și fondatoarea Grace Beverley.

MUNCIND DIN GREU (CONCEPTUL WORK HARD”)

„Realitatea ne determină nevoia de a produce bani. În același timp, ne dorim și cariere care să ne provoace. Îmi plac cărțile de afaceri, însă ele pot fi seci”, spune Grace Beverley, așa că a preluat din ele ideile despre cum să muncești mai inteligent și a adăugat propriile sale învățături. Et voilà…

PLANIFICĂ-ȚI TIMPUL

Gestionarea timpului este primul pas pentru a putea face tot ce vrei. Metoda Eisenhower este o schemă de prioritizare care mă ajută să aflu și să rezolv ce este urgent și ce este important; prin urmare, în ce ordine ar trebui să fac lucrurile, precum și dacă ar trebui să fac anumite lucruri.

Împarte o pagină din agenda ta de lucru în patru. Denumește fiecare zonă astfel obținută:

1. Urgent        2. Important

3. Deleagă      4. Nu face

Apoi pune fiecare sarcină pe care o ai de îndeplinit în caseta care i se potrivește, la modul cel mai realist. Acest lucru te va ajuta să identifici natura lucrurilor pe care le ai de făcut (punctele 1 și 2) și, totdată, să decizi la care dintre ele renunți cu totul (punctele 3 și 4).

Poate părea, într-adevăr, că „te încarci” cu încă o îndatorire, în loc să simplifici procesul, însă faptul că stabilești concret ce trebuie să faci și ce nu îți va face „lista zilnică de lucruri de rezolvat” (așa cum vei vedea la pasul următor) mult mai scurtă și mai organizată.

TRANSFORMĂ-ȚI LISTA CU LUCRURI DE FĂCUT ÎNTR-UN TABEL

De ce lista ta de sarcini arată ca un top muzical cu 40 de piese? Nu toate lucrurile pe care le ai de rezolvat sunt aceleași. Nu au aceeași prioritate.

Odată ce am început să îmi organizez ziua în funcție de metoda Eisenhower, stabilind ce este cu adevărat necesar să rezolv azi, introduc fiecare sarcină într-un tabel, la începutul fiecărei zile.

De asemenea, includ acolo idei care nu vor fi realizate în acea zi, dar pe care vreau să le urmăresc pe mai departe.

Începe prin a-ți împărți tabelul în trei coloane:

1 „Lucruri rapide”,  pe care le rezolvi în cinci minute sau mai puțin

2 „Sarcini” care durează până la 30 de minute

3 „Proiecte”,  respectiv responsabilitățile mari, de care este bine să fii conștientă, chiar dacă nu le rezolvi azi.

Descompune-le apoi pe acestea în pași mai mici, pentru că nu vei face niciodată, într-o singură zi, ceva ce estimezi că va dura 12 ore.

„BLOCHEAZĂ” ARII DE TIMP DIN CALENDAR PREDESTINATE REZOLVĂRII SARCINILOR

Introduc apoi fiecare lucru din tabel în calendarul meu, într-o zonă-bloc de calendar, predeterminată, destinată rezolvării sarcinilor: aceasta este o tehnică numită „blocarea timpului”. Poate fi vorba de o jumătate de oră sau de patru ore – procedează așa cum îți este ție bine. Eu le planific în jurul întâlnirilor pe care urmează să le am și îndeplinesc sarcini specifice în fiecare astfel de arie de timp predefinită.

Această abordare mă ajută să mă concentrez pe sarcini mai ample, evitând, în același timp, să fiu înghițit de demonul organizării excesive – pentru că organizarea poate fi, din păcate, și o formă de amânare.

Așa că, dacă folosești intervale-bloc de timp predestinate îndeplinirii sarcinilor, mai degrabă decât „să împrăștii” sau „să înghesui” sarcinile punctual pe tot parcursul zilei, pe unde găsești câte un loc liber, vei fi mai eficientă.

PLONJEAZĂ ÎN „MUNCĂ INTENSĂ” (CONCEPTUL DEEP WORK”)

Acest concept a fost dezvoltat de profesorul Cal Newport. Munca intensă este despre a fi concentrat și dedicat muncii, evitând  distragerea constantă dată de notificările aferente aplicațiilor telefonului, de pildă.

Practic, este zona în care ai intra dacă ai avea un examen la școală, unde ești atât de concentrat rezolvării temei încât muncești intensiv, pentru o perioadă determinată de timp.

Începe să lucrezi puternic, îndeplinind mai întâi o „sarcină asociată” – dacă scrii un articol despre energia regenerabilă, de exemplu, ți-ai putea „deschide apetitul” pentru lucru intens citind un articol sau urmărind un videoclip pe această temă pe YouTube, ca inspirație.

Apoi, elimină lucrurile care te pot distrage de la ceea ce vrei să faci. Îmi place să folosesc aplicații de îmbunătățire a concentrării – preferata mea este Forest, prin intermediul căreia poți crește un copac virtual într-o anumită perioadă, timp în care nu poți accesa telefonul pentru altă utilizare – altfel, arborele tău va muri.

Verișorul mai mare al muncii intense este „fluxul”: starea la care ajungem atunci când suntem concentrați pe o sarcină la care ne pricepem foarte bine, sau care ne face mare plăcere.

LUCRÂND PUȚIN (CONCEPTUL HARDLY WORKING)

Niciunul dintre noi nu ar vrea să fie etichetat ca un pierde-vară care nu lucrează din greu. Așa că ne-am convins singuri de faptul că trebuie să lucrăm tot timpul.

A reduce ritmul și a ne odihni (celebrul concept self-care) sunt lucruri pe care norma socială standard le aprobă doar după ce am ajuns la epuizare. Nu ar trebui să așteptăm până acolo, însă.

A include în viața noastră timp în care lucrăm mai puțin și fără tensiune (conceptul hardly working) este esențial.

PUR ȘI SIMPLU, NU FACE NIMIC

Există două tipuri de „a nu face nimic”: „un nimic atent organizat” și „gata, nu mai fac nimic!”. A nu face nimic a devenit o soluție pe care o vedem doar atunci când se ajunge la epuizare prin muncă, la așa-numitul sindrom burnout (n. red.: recunoscut oficial ca boală de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în urmă cu doi ani).

Pentru a nu ajunge acolo, însă, a nu face nimic ar trebui să fie un exercițiu planificat și repetat în viața noastră cotidiană. Poate lași libere două nopți, în timpul săptămânii, sau îți rezervi o zi întreagă, în weekend, pe care să o petreci alături de partenerul tău.

Așa arată un „nimic planificat”. „Gata, nu mai fac nimic!” presupune acceptarea faptului că nu poți face lucrurile perfect. Așa că dă-ți voie să renunți la seara de lucru pe care ai programat-o sau renunță la cursul de pillates pe care ai crezut că l-ai putea face, dar de fapt nu ai stare pentru el. Asumarea unui „eșec” în programul tău este singura modalitate de a avea un plan realist.

Citește și Marele business al manifestării unei situații materiale mai bune.

AFLĂ CE TE FACE SĂ TE SIMȚI BINE

Obișnuiam să ajung la finalul zilei de lucru și să îmi dau seama că am planificat o cină pe care, inevitabil, sfârșeam prin a o amâna.  Credeam că asta mă face să mă simt bine.

Nu mă înțelegeți greșit – uneori, faptul că nu îmi mai întâlneam prietenii era cel mai mai bun lucru pe care aș fi putut să îl fac, pentru că aș fi fost o companie nu foarte plăcută. Adevărul însă este că, de cele mai multe ori, aș fi putut depăși momentul de oboseală, aș fi mers la cină, și m-aș fi simțit mult mai bine după aceea.

A învăța ce activități te relaxează și te reîncarcă, îți dau energie, care sunt lucrurile care te fac să te simți bine, este un proces activ. Mai mult decât atât, este bine să știi ce îți aduce satisfacție imediată, față de ce îți aduce bucurie și împlinire în timp.

Cum poți face asta: pe o pagină a unui caiet scrie: „Lucruri care mă fac să mă simt bine”, iar pe cea imediat următoare: „Lucruri care mă fac să mă simt prost”.

Apoi crează un titlu, aliniat la dreapta, în lateralul fiecărei pagini – „Limite și excepții”. În acest moment, de pildă, plimbările la sfârșitul zilei de lucru se află în coloana mea de „ lucruri care mă fac să mă simt bine”, la fel cum sunt și serile de vineri petrecute în fața televizorului.

„Excepția” este atunci când am cu adevărat prea mult de lucru și mă simt copleșită. Scrie-ți propriile idei care te fac să te simți bine, și bucură-te de ele în momentele în care „nu vrei să faci nimic”.

STABILEȘTE-ȚI LIMITELE

Odată ce știi ce te face să te simți bine și ce îți este neplăcut, ai nevoie de disciplină pentru a te asigura că știi cum să jonglezi optim cu toate acestea – ceea ce înseamnă că vei învăța să pui limite. Acestea sunt personale, dar sunt, probabil, legate de timpul tău, de spațiul în care te afli, sau legate de sarcinile pe care vrei să le îndeplinești.

De exemplu, limitele tale pot presupune să ai o zonă de lucru diferită de locul în care dormi, sau să nu lucrezi în weekend. Tu ești cea care știe mai bine decât oricine de ce ai nevoie. Cheia este să fii strictă atunci când vine vorba de menținerea acestor limite.

COMBATE AUTOSABOTAREA

Aș spune că în 90% din timp suntem conștienți de faptul că ne autosabotăm, chiar pe măsură ce o facem. Recunoaștem că ne-am simți mai bine dacă am ieși la o plimbare, dar totuși rămânem în casă. Întrebarea care se pune, însă, este: te autosabotezi sau ceea ce alegi să faci este, de fapt, ceea ce ai cu adevărat nevoie? Forțează-te să pui în aplicare lucrul care inițial te-a făcut să eziți și, dacă nu te face să te simți bine, atunci într-adevăr ai avut dreptate când ai decis să nu faci acțiunea respectivă.

Cu cât muncim cu noi înșine mai profund, pentru a ne da seama ce înseamnă, pentru fiecare dintre noi, să avem grijă de noi înșine, cu atât vom înțelege mai bine când ne autosabotăm sau când, de fapt, instinctele noastre au dreptate. Dacă greșești, nu te critica. Mergi mai departe și pur și simplu învață din ceea ce ai trăit

Cartea Working Hard, Hardly Working: How To Achieve More, Stress Less And Feel Fulfilled, de Grace Beverley, a fost lansată pe piața internațională de carte în data de 15 aprilie. În librăriile din România găsiți ediția în limba engleză.

Foto: Getty Images. Material original realizat de Cyan Turan. Traducere și adaptare: Anca Romanescu. 

Nici un comentariu

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata.