Ce mi-aș 
fi dorit să știu când lucram ca intern

By  | 

Deși pare că tot ceea ce faci sunt chestii de umplutură, primii ani de lucru sunt, de fapt, chiar foarte valoroși pentru a contura parcursul carierei tale. Cinci femei care au ajuns departe și acum 
deţin jobul visurilor lor își amintesc 
lecţiile pe care le-au învăţat lucrând ca interne.

Charlotte Knight, 
40, Fondator și CEO al brandului 
de beauty Ciaté

Ca asistent personal în birourile londoneze ale unei companii cu sediul în Hong Kong, la numai 19 ani, practic, mă străduiam să alerg înainte să știu să merg. Am încercat mereu să am iniţiativă, un lucru care e și o binecuvântare, dar, în același timp, un blestem, atunci când nu ai prea multă experienţă. Uneori, ar fi trebuit să îmi mai ţin în frâu impulsurile. Eram naivă în ceea ce privește diferenţele culturale, iar entuziasmul meu a dus la câteva gafe. Odată, a trebuit să organizez o întâlnire de afaceri care avea loc la ora prânzului. Fără să mă interesez legat de cine era invitat la acea întâlnire sau să pun vreo întrebare despre cine mănâncă ce, am comandat niște platouri cu sandvișuri. Credeam că m-am descurcat de minune, până când am descoperit că acel meeting era cu un grup de bărbaţi din Asia, care, în mod normal, nu mănâncă sandvișuri la prânz. Nimeni nu s-a atins de platouri, iar șeful meu m-a întrebat după ședinţă de ce am făcut asta. Zelul meu m-a făcut să mă grăbesc cu organizarea și, din cauza asta, să nu acord importanţa necesară unor detalii. Acum îmi fac research-ul ca la carte legat de eticheta culinară.

Ce am mai învăţat a fost să fiu mai atentă la ce se întâmplă în jurul meu. Odată, am luat parte la o întâlnire ca să iau notiţe și mi s-a oferit ceva de mâncare, așa că am luat un sendviș și am pus înăuntru niște chipsuri. Când l-am apucat și l-am strâns puţin, zgomotul chipsurilor strivite între feliile de pâine a răsunat în toată încăperea, și toţi ochii s-au aţintit către mine. A fost mega jenant, dar așa am învăţat că trebuie să îmi adaptez acţiunile în funcţie de ceea ce se petrece în jurul meu. E surprinzător cât de multe învăţăminte poţi extrage din păţanii care implică sendvișuri!

 

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de Charlotte Knight (@charlotteknight_ciate) pe

Mereu am fost genul cu înclinaţii antreprenoriale, mă trezeam de la 4 dimineaţa când aveam 15 ani ca să transform capota mașinii în tejghea și să vând diverse lucruri, așa că să lucrez într-un mediu corporate a fost greu, dar pe atunci nu știam ce îmi doresc să fac. Compania pentru care lucram construia hoteluri, așa că am ajuns să interacţionez cu designeri de interior și, ajutându-i pe ei, mi-am descoperit și eu creativitatea. Dacă găsești un mod de a conecta ceea ce faci ca intern cu interesele tale, vei fi mai motivată. La 21 de ani, am decis să îmi deschid un nail bar, care, în scurt timp, s-a transformat într-un lanţ de nail baruri. În 2009 am lansat Ciaté. Acum simt că am foarte multe de învăţat de la angajaţii din posturi junior, ei sunt, de altfel, publicul nostru ţintă. Când ești la început, de cele mai multe ori nu reușești să-ţi apreciezi propria valoare, dar există business-uri care au întregi departamente dedicate înţelegerii modului de a gândi al generaţiei noi, așa că nu te ferii să îţi exprimi opiniile. Vreau ca oamenii care lucrează pentru mine să fie ca niște bureţi care absorb toată informaţia, nu doar pe cea din domeniul de beauty, ci și din domenii precum sustenabilitatea. Dacă ești mereu cu ochii pe imaginea de ansamblu, vei fi mereu cu un pas înaintea tuturor.

Sharmaine Lovegrove, 38, Publisher în cadrul 
imprimeriei Dialogue Books

Am plecat de acasă la 16 ani și am început să lucrez într-o librărie, petrecându-mi zilele încercând să înţeleg gusturile oamenilor și să deduc ce și-ar dori să cumpere și de ce. Jobul acela m-a învăţat să ascult – cea mai bună metodă de a învăţa să gândești în afara limitărilor proprii. Nu conta dacă sunt de acord cu alegerile clienţilor mei sau nu.

Nu am muncit niciodată pe gratis. La 16 ani deja îmi plăteam singură chiria, așa că ideea de a lucra fără a fi plătită mă scandaliza. Să știu că cineva e pregătit să mă plătească pentru efortul depus m-a ajutat să îmi înţeleg valoarea. Am ajuns să lucrez ca TV runner și apoi ca ofiţer de presă pentru FmcM, o agenţie de cărţi. Fondatoarea, Fiona McMorrough, m-a învăţat să iau telefonul în mână și să mă apuc să sun oamenii. Uneori lumea se teme să facă asta, dar îţi asigură faptul că ai o conexiune instantă cu cealaltă persoană. Poartă conversaţia – o să te ajute să depistezi care e următorul pas pentru a putea merge mai departe.

 

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de Sharmaine Lovegrove (@shar_love_) pe

La mijlocul anilor 2000, era dificil să avansezi în publishing, așa că m-am mutat la Berlin și am deschis un magazin, Dialogue Books. Am stat acolo timp de șapte ani, apoi m-am întors acasă, în Marea Britanie, ca să devin publisher și să lansez imprimeria cu același nume, centrată pe exclusivitate. Cariera mea a fost mereu imprevizibilă. Când eram mai tânără, unii dintre prietenii mei își stabileau anumite praguri pe care voiau să le atingă până la un anumit punct din via-
ţa lor, dar eu am păstrat totul simplu. Tot ce voiam era să lucrez cu cărţi, autori și cititori, așa că mereu m-am concentrat să îmi îndeplinesc acest scop. Claritatea cu care am privit mereu ceea ce îmi doream să fac a fost cheia succesului meu.

Dacă ar fi să am acum o discuţie cu o versiune a mea din trecut, i-aș spune să continue să creadă în ea însăși și să se încreadă în instinct, pentru că, într-un final, asta e tot ce ai. În mod clar, nu te îngrijora legat de ce fac ceilalţi, concentrează-te pe propria persoană. Dacă reușești să faci asta, vei vedea că dă rezultate. Sunt mândră de cine eram când eram mai tânără: o versiune mai înţepată a persoanei care sunt acum. M-am mai liniștit între timp, dar ea nu a acceptat vreodată compromisuri. {i știi ce? 
Avea dreptate.

Tulip Siddiq, 37, Politician și membru în Parlament 
pentru Hampstead și Kilburn

Imediat ce am ieșit de pe băncile facultăţii, am aterizat într-un mediu de lucru toxic, în care am fost hărţuită, unde se zbiera la mine și unde eram făcută să mă simt ca și când nu aveam nicio valoare. Mi s-a spus „Nu vei reuși niciodată să ai o carieră cu numele ăsta „Tulip = lalea” și că faptul că sunt scundă mă va trage înapoi. Cu toate că eram atât de nefericită la acel loc de muncă încât aproape că îmi venea să vomit de fiecare dată când mă apropiam de birou, mă temeam să plec de acolo pentru că mă gândeam că poate nu mai prind vreodată așa o oportunitate. Există prejudecata aceasta că trebuie să rezistăm la un job, indiferent cum e el, dar sănătatea ta mintală și fericirea ta sunt mai importante. Într-un final, am plecat de acolo, având grijă să nu rămână animozităţi, și mă bucur enorm că am făcut-o! Care e lecţia de învăţat de aici? Dacă ești nefericit, fă ceva în legătură cu asta. Dacă aș putea avea o conversaţie cu mine însămi în varianta de la douăzeci de ani, i-aș spune să plece de acolo mai repede și să nu asculte ce spun haterii.

Ulterior, am lucrat pentru organizaţii care susţin drepturile omului și în domeniul de PR financiar. Am învăţat atât de multe – cum să fac lobby, skill-uri de comunicare, cum să redactez comunicate de presă – însă, într-un final, mi-am dat seama că sunt atrasă de domeniul politic. Contează însă enorm să se întâmple toate la timpul potrivit. În 2010, eram pe punctul să devin consilier local, iar cineva m-a întrebat dacă nu aș vrea să candidez pentru o funcţie de membru în Parlament. Am luat asta în considerare iniţial, dar apoi le-am spus că nu mă simt încă suficient de pregătită. Am muncit pe brânci în postul de consilier, apoi am candidat pentru Parlament în 2015 și am obţinut locul. Entuziasmul e bun, dar la fel și realismul. Nu aș fi putut să fac o treabă bună în Parlament în 2010, pentru că nici măcar nu înţelegeam pe atunci exact cum funcţionează totul la acel nivel.

Poţi găsi mereu un motiv pentru a nu face ceva. Înscrierile pentru candidatura în Parlament în 2015 au coincis cu săptămâna în care era programată nunta mea. Aș fi avut, probabil, un motiv legitim să renunţ. Dar dacă aș fi ratat acea oportunitate, ar mai fi trebuit să aștept încă patru ani. Poate se întâmplă să treci printr-o perioadă de criză, dar gândește-te mereu dacă e un motiv suficient de bun ca să renunţi la ceea ce vrei să faci. Într-un final, sora mea s-a ocupat de organizarea nunţii, a găsit un restaurant și s-a dus la degustările de meniu. Dacă aș fi dat un pas înapoi atunci, n-aș mai fi unde sunt acum.

Haeni, Kim, 32, Fondator și CEO al brandului
 de fashion Kitri

Primul meu job a fost ca intern pe marketing în cadrul unui brand de modă din Londra, unde m-am ocupat de totul, de la merchandising și până la administrare. Aveam 22 de ani și eram terifiată, dar, în același timp, eram serioasă legat de cariera mea, mereu cu ochii spre unde voiam să ajung și mi-am lăsat teama la o parte ca să pot să fiu prima care răspunde la orice provocare lansată.

Odată, am asistat la o ședinţă foto pentru un o clientă VIP și, la 2 dimineaţa, am fost rugată să-i aduc un espresso. Am găsit un restaurant deschis, dar nu aveau cum să îmi dea ceașca de tot, așa că m-am întors la studio, am găsit o cană de călătorie și am revenit la restaurant, unde mi-au dat cafeaua. Pe moment, s-a simţit ca o situaţie de care depinde viaţa sau moartea, dar îndârjirea mea m-a făcut remarcată.

 

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de Haeni Kim (@haenikim) pe

Una dintre cele mai importante lecţii pe care le-am învăţat a fost să nu sufăr în tăcere. Greșelile vor ieși mereu la iveală, iar dacă le ascunzi, superiorii tăi nu vor avea șansa să le rectifice. E mult mai bine să recunoști că ai comis o eroare. Într-un an, a trebuit să mă ocup de planificarea modului în care vor fi așezaţi invitaţii la o defilare din cadrul Săptămânii Modei de la Londra și credeam că o să mă descurc fără probleme. Însă, în ultima clipă, structura planului de așezare s-a modificat. Am încercat să mut pe toată lumea, dar cifrele și literele nu se mai potriveau, așa că a trebuit să mut un rând întreg de oameni mai în faţă. Apoi, cu foarte puţin înainte de începerea show-ului, Natalie Massenet, fondatoarea Net-a-Porter — care nu mai fusese vreodată la vreuna dintre prezentările noastre — a apărut acolo împreună cu fiica ei. Nu știam cum să fac, dacă să o rog să stea pe margine sau să îi ofer un loc, dar să fie nevoită să își ţină copilul în braţe. M-a cuprins panica și m-am ascuns într-un colţ timp de zece minute, convinsă că acela va fi sfârșitul carierei mele. Într-un final, cineva m-a găsit, am mutat câţiva oameni și totul a fost în regulă. De re-
ţinut de aici — cere ajutor atunci când ai nevoie. De asemenea, mereu îmi spuneam că trebuie să îmi fac mai mulţi prieteni. Iniţial credeam că suntem toţi în competiţie unul cu celălalt, dar, de fapt, colegii mei și cu mine formam o echipă care funcţiona cel mai bine atunci când eram acolo unul pentru celălalt.

Am fost promovată în cadrul acelui brand de fashion, apoi am lucrat în manufacturing & sourcing în Shanghai și Hong Kong. Am adunat destule cunoștinţe încât să îmi pot deschide propria companie, iar în 2017, brandul meu, Kitri, a văzut pentru prima dată lumina zilei. Acum, când angajez lume pe posturi de junior, caut persoane care să fie pozitive, ambiţioase și care să știe să respecte etica mediului de lucru — singurele lucruri pe care nu ar trebui să le înveţi de la un angajator.

Cara 
Ellison, 
33, Designer de jocuri 
video și scenarist pentru
 Vampire: The Masquerade – Bloodlines 2

Mă jucam jocuri video încă de foarte mică, dar abia pe la opt ani am realizat că cineva era în spatele lor, că erau create de un om, undeva. Am studiat engleza la Universitatea din Edinburgh, orașul în care se află sediul companiei Rockstar Games, producătorul jocului Grand Theft Auto. După absolvire, am aplicat pentru un post de tester și l-am obţinut. Sună ca un job de vis, dar realitatea este că îmi petreceam opt ore pe zi făcând personajele să se izbească de un zid pentru a verifica cât sunt de solide! La Rockstar Games, am învăţat să spun oamenilor despre ceea ce mă interesează să fac. Unii oameni nu vor avea timp să te asculte, însă alţii vor fi încântaţi să vadă că vrei să te implici. Și să îţi faci prieteni e foarte important atunci când ești junior — susţinerea reciprocă dintre mine și prietenele mele, într-un domeniu dominat de bărbaţi, contează enorm pentru mine. Să cimentezi timpuriu astfel de relaţii te va ajuta pe termen lung. Acum, dacă nu sunt disponibilă pentru un job, pot recomanda două sau trei alte femei care s-ar pricepe de minune. Dacă nu, jobul ar putea ajunge la vreun tip mediocru. De asemenea, încerc să nu refuz niciodată participarea la conferinţe la care sunt invitată să vorbesc, amintindu-mi că eu, la 13 ani, aș fi avut nevoie să văd femei de succes făcând jobul pe care mi-l doream.

 

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de Cara Ellison (@caraellison) pe

Mai târziu, am lucrat la radio și am început, în
paralel, să scriu despre jocuri. Am învăţat că pot
 aborda subiecte precum importanţa consimţământului în contexte sexuale sau drepturile comunităţii LGBTQ+ și am devenit interesată de domeniul scenaristicii pentru jocuri video. M-am apucat să creez unul de la zero și, când The New York Times a scris despre Sacrilege, jocul video lansat de mine în 2014, companiile au început să mă recruteze pentru a le
scrie scenarii de joc.

În perioada în care aveam douăzeci și ceva de ani, aveam impresia că bărbaţii sunt genii absolute în domeniul creativităţii și că femeile sunt acolo numai ca să îi susţină. Nu credeam că pot chiar eu să scriu sau să regizez și chiar am avut relaţii cu tipi pe care îi admiram. Acum îmi dau seama că, de fapt, eram mai talentată decât ei și mi-aș fi dorit să îmi ascult instinctele mai din timp. Nu te feri de vocea ta interioară, ci urmeaz-o – este motivul pentru care cineva te va angaja într-o bună zi.

Text: Cyan Turan

Traducere și adaptare: Cătălina Teodorescu

Foto: Alberto Tandoi, Instagram

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *