Ce înseamnă să fii curator de artă în România?

Am stat de vorbă cu Ioana Ciocan și Elena Olariu, două femei cu voci puternice în spațiul cultural autohton, pentru a afla ce înseamnă să fii curator de artă în România, în 2021. Haideți să le ascultăm.

Elena Olariu, director adjunct — Secţia de Artă , Muzeul Municipiului Bucureşti și Ioana Ciocan, General Manager Art Safari și vice președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România, ne-au împărtășit din experiența lor de curatori de artă, sau altfel spus, ne-au povestit despre ce înseamnă să ai contact cu arta din backstage, de la depozite la organizarea muzeelor, acolo unde noi, vizitatorii, vedem doar o mică parte din ceea ce putem numi expunerea operelor de artă în fața publicului.



Cum ați ales această meserie și în ce punct ați ajuns în prezent?

Ioana Ciocan: Întotdeauna am fost preocupată de organizarea de expoziții, am amintiri din liceu când rearanjam mental expozițiile de final de trimestru, alegeam alte lucrări pentru expunere și pe unele le puneam spre păstrare, nu expunere. La liceele și facultățile de arte, la finalul fiecărui semestru, se organizează o expoziție cu public, un exercițiu extrem de util pentru viitorii artiști. Îmi aduc aminte cum, în facultate, umblam cu mapele colegilor mei mai mari prin oraș, în speranța că le voi găsi un loc unde să își expună lucrările.

După facultate am plecat în Danemarca, unde primul lucru pe care l-am făcut a fost să organizez o serie de expoziții în diverse locuri neconvenționale. Pasul următor a fost primul program de artă în spațiul public din România, „Proiect 1990”, pe care l-am realizat în perioada 2009-2014. S-a derulat în Piața Presei Libere din București și a constat în amplasarea de sculpturi cu caracter temporar pe fostul soclu al lui Lenin.

Dar cele mai apropiate de inima mea sunt expozițiile „Din dragoste. Fapte morale” de la Muzeul Național de Artă Contemporană, București și „Transformarea. Sculptura românească la 25 de ani după Revoluție” de la Beelden Ann Zee Museum, Haga.

Elena Olariu: Imediat după terminarea facultății am candidat pentru un post la Muzeul Național de Artă al României, la Cabinetul de desene și gravuri. Am câștigat acel concurs și de atunci a început, concret, această aventură, în care am pus foarte multă pasiune. Acolo, la muzeu, am lucrat foarte mult în cadrul depozitelor de artă și zilnic vedeam zeci de lucrări originale ale marilor pictori români: Carol Pop de Szathmari, Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Theodor Pallady, Iosif Iser, Camil Ressu, Nicolae Tonitza, Victor Brauner, Max H. Maxy, Marcel Iancu, Jean Alexandru Steriadi, Geta Brătescu, Paul Neagu și mulți alții. Sunt o răsfățată a sorții, recunosc.

Din anul 2012 am devenit coordonatorul și șefa secției de artă grafică iar apoi, în anul 2018, am câștigat concursul pentru postul de director adjunct — Artă, Restaurare, Conservare la Muzeul Municipiului București. De-a lungul timpului am curatoriat câteva ample expoziții, care au avut un foarte mare suces de public, dintre care pot aminti câteva: Epoca Biedermeier în Țările Române – 2014, Constantin Popovici și seducția modernității – 2015, Oglinzile Orientului. Pictură și grafică din colecțiile Muzeului Național de Artă al României – 2016, Ștefan Luchian, maestrul artei grafice românești – 2018, o mare expoziție Ștefan Luchian la Chișinău.

Acestea au fost organizate în perioada în care am lucrat la Muzeul Național de Artă al României. Tot aici, am mai fost implicată în alte peste 40 de expoziții, naționale sau internaționale, în care am lucrat în echipe mai mari și cu adevărat profesioniste. În anul 2020, am reușit să organizăm în România prima expoziție personală a Valentinei Rusu Ciobanu, cea mai importantă pictoriță de la Chișinău, eveniment programat cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la nașterea artistei.

Care este diferența dintre curator și artist?

Ioana Ciocan: Cel puțin în ultimii 2-3 ani am observant o creștere a numărului expozițiilor realizate în totalitate de artiști. Le apreciez foarte tare și câteodată le prefer pe celor organizate de curator, bineînțeles aici vorbim doar despre expozițiile de artă contemporană.

„Câteodată artiștii sunt curatori și câteodată curatorii sunt artiști.”

Ioana Ciocan
Ioana Ciocan

Elena Olariu: Un artist creează o opera de artă dar un curator trebuie să o pună în valoare printr-un concept, trebuie să selecteze un grup de lucrări reprezentative și să creeze un spectacol care să placă și prin care trebuie să traducă mesajul artistic pentru cei care iubesc arta dar nu sunt pictori sau sculptori și nici istorici de artă. Curatorul, la fel ca și artistul, trebuie să fie creativ, liber, are nevoie de multă imaginație, ceea ce face trebuie să-l reprezinte, să-i placă, să-l facă fericit, în primul rând pe el, apoi să transmită această energie puternică și publicului.

Dar dintre curator și galerist?

Ioana Ciocan: Rolul galeristului este să îi ajute pe artiști să trăiască din munca lor, să le vândă lucrările către iubitorii de artă, să îi atragă pe colecționari către artiștii relevanți și să îi expună publicului internațional pe artiștii pe care-i reprezintă, prin participarea la diverse expoziții sau târguri de artă. Galeriștii trebuie să ofere un mediu stabil expozițional și o siguranță financiară prin tranzacțiile realizate artiștilor pe care îi reprezintă.

Galeriștii angajează curatori pentru a le realiza expozițiile, dar să știți că de multe ori galeristul preia și rolul de curator organizând singur expoziția. Rolul galeristului nu este doar de a vinde lucrările, ci și de a contribui la formarea și cizelarea gustului publicului prin deciziile expoziționale pe care le ia.

Elena Olariu: Curatorul este cel care promovează un artist printr-un spectacol vizual. Un galerist trebuie să promoveze și să vândă opere de artă, să se integreze într-o piață de artă, chiar să o influențeze. Galeriștii, la fel ca și curatorii sau ca artiștii, pot forma gusturi, pot impune mode și trenduri în materie de artă contemporană sau artă, în general. Aceasta este treapta cea mai înaltă pe care putem urca.

Care sunt responsabilitățile unui curator de artă?

Ioana Ciocan: Munca unui curator implică toate etapele unui proiect. Curatorul stabilește o temă pentru expoziție, face muncă de cercetare, decide ce intră în expoziție conform conceptului ei, alege un spațiu ideal conceptului și lucrărilor, contribuie la realizarea de împrumuturi, supraveghează transportul lucrărilor, panotarea lucrărilor în spațiul ales, scrie textul catalogului de sală.

Curatorii sunt implicați în promovarea expoziției și joacă un rol și în atragerea sponsorilor – care este partea cea mai dificilă. Înainte de 1970 nu găseam numele curatorului alături de numele artistului, dar astăzi găsim numele curatorului pe afiș și în comunicarea publică a evenimentului, întrucât curatorul își asumă un rol de decisiv în realizarea expoziției.

Elena Olariu: Nu este o meserie ușoară dacă vrei să-i dai greutate, pentru că, în orice țară, arta și cultura sunt barometre care indică gradul de civilizație.

„Cu cât o țară dorește să devină mai respectată, dar și mai bogată, cu atât mai mult trebuie să investească în artă.”

Elena Olariu

Tezaurul unei țări, bogăția ei concretă, este compusă și din opere de artă. Cu cât o țară este mai dezvoltată economic, cu atât mai mult dorește să-și dezvolte patrimoniul artistic. Așa au făcut Statele Unite ale Americii, o țară care a cumpărat artă din Europa, Asia sau Africa. Așa fac acum Japonia sau China.

MoMA, cel mai mare muzeu de artă modernă și contemporană din lume, a fost întemeiat în anul 1929, la câteva zile după prăbușirea bursei, având susținerea lui Abby Rockefeller, care făcea parte din celebra familie de milionari americani. De ce? Pentru că arta este cea mai stabilă și palpabilă investiție, valoarea ei nu scade niciodată, pe termen lung. Vorbim aici de pragmatismul american.

Această meserie, de curator, a evoluat foarte mult în ultima vreme, trebuie să citești mult, să vezi multe expoziții, să călătorești ca să urmărești ce se întâmplă în marile muzee și galerii din lume și să te informezi de pe internet.

Ce relație există între dumneavoastră și obiectele/ spațiile de artă?

Ioana Ciocan: Din 2014, munca de curator a fuzionat cu cea de organizator de evenimente, din noua poziție de director general Art Safari, Pavilionul de Artă București și cel mai mare eveniment de artă din România, ale cărui expoziții au fost vizitate de aproximativ 195.000 de persoane în cele 7 ediții de până acum.

Art Safari găzduiește expoziții curatoriate, promovează conținut educational pentru toate vârstele și are loc în spații unice din capitală, de cele mai multe ori neaccesibile publicului. Așadar, relația cu spațiul a devenit de fapt misiunea Art Safari, aceea de a aduce la viață un muzeu temporar în spații necon-venționale din București, care să prezinte publicului expoziții la standarde internaționale și să plaseze Bucureștiul pe harta marilor capitale culturale ale lumii.

Experiența de curator se reflectă în conținutul expozițional al pavilioanelor pe care Art Safari le găzduiește anual, având ca scop organizarea de expoziții tematice cu artă de patrimoniu, modernă și contemporană.

Elena Olariu: Grija pentru păstrarea și protejarea operelor de artă, conservarea și restaurarea acestora este pentru mine cel mai important lucru. După ce mă asigur că spațiile oferă cele mai bune și sigure condiții de etalare posibile mă gândesc și la alte aspecte care mă pot conduce la o amenajare mai specială sau mai spectaculoasă.

Ce v-a ajutat cel mai mult să activați în această zonă?

Ioana Ciocan: Părinții, evident, prin susținerea lor! Au înțeles din prima clipă că ceea ce voiam să fac era ARTA și nu au încercat niciodată să mă îndrepte spre alt drum.

Elena Olariu: Simțul estetic, studiile, dorința permanentă de a învăța ceva nou, cultul muncii, instituțiile de prestigiu în care am lucrat: muzee de artă sau secții de artă și restaurare-conservare a patrimoniului artistic. Am fost ajutată și de conservatorii de artă, muzeografii, curatorii, restauratorii, toți specialiștii pe care i-am întâlnit și de la care am învățat foarte multe lucruri.

Cum reușiți să vă adaptați vremurilor prezente?

Ioana Ciocan: Într-adevăr, pandemia a schimbat viața așa cum o știam înainte, iar asta s-a simțit și în artă. Pentru a doua oară, Art Safari, care ar fi trebui să aibă loc în luna mai, a fost reprogramat pentru septembrie. Artiștii, curatorii, muzeele, colecționarii, sponsorii și nu în ultimul rând publicul fac echipă comună și dau dovadă de mare flexibilitate și reziliență.

Arta a oferit oamenilor alinare în această perioadă, iar decizia de a păstra deschise muzeele a adus oamenilor un refugiu în vreme de restricții. De asemenea, online-ul a devenit o opțiune luată în calcul de artiști, galerii, muzee, profesori de artă, totul poate avea loc la distanță: conferințe și cursuri pe zoom, vernisaje live pe Facebook, tururi virtuale ale expozițiilor.

Citește și Terapia prin scris sau cum face scrisul viața mai suprotabilă.

Disponibilitatea de a încerca lucruri noi, de a găsi noi oportunități de colaborare și optimismul că lucrurile se vor îndrepta ar fi una dintre rețetele bune de funcționare în vremurile prezente.

Elena Olariu: Pentru mine orice perioadă dificilă este o provocare. De data aceasta am migrat în online, am experimentat, am scris foarte mult, am făcut prezentări în online, am susținut conferințe, pentru publicul iubitor de artă. Am valorificat fiecare minut, fiecare secundă. Am continuat să public cărți.

O mare satisfacție a fost publicarea anul acesta a volumului „Stil de viață aristocratic românesc în secolul al XIX-lea”, care este de fapt o continuare a cărții mele, publicată în anul 2019, „Boieri și aristocrați români în secolul al XIX-lea”, la editura Oscar Print. În cele două volume este vorba despre o istorie românească, scrisă într-un mod inedit, analizată din punctul de vedere al mentalităților sociale.

Există acest mit urban conform căruia este foarte dificil să fii artist…

Ioana Ciocan: Ca de fiecare dată, mitul se împletește cu realitatea. Pentru întreg sectorul cultural și creativ perioada pandemică a fost una extrem de dificilă. Restricțiile au însemnat noi modalități de transmitere a operelor către public. Fără public, arta nu poate trăi. Însă ca și în alte meserii, disponibilitatea de a încerca, de a fi deschis spre colaborări, de a căuta alte metode de a transmite mesajul operei ca online-ul, de a înțelege că trebuie să fii project managerul propiei tale arte pentru a trăi din ea, sunt atuuri pe care artiștii de succes le cunosc și nu sunt puține astfel de exemple în România.

Elena Olariu: Este dificil să fii artist în România. Este dificil să fii om de cultură în România. Din păcate, statul român nu a conștientizat nici până acum că arta poate crea profit și bogăție, la fel ca și cultura. Astăzi turismul cultural este principala formă de turism, de exemplu. Toată Europa cunoaște acest adevăr.

La noi, nu există nici politici culturale coerente și nici planuri de dezvoltare economică de perspectivă, deci… fiecare este pe cont propriu. Acest fapt nu ușurează viața artiștilor sau a oamenilor de cultură și nu este benefic nici pentru prosperitatea societății românești. Este greu să fii artist și pentru că, în România, elita culturală și economică a fost distrusă în perioada comunistă iar autenticii colecționari de artă au dispărut.

Ce ar fi benefic să importăm în ceea ce privește curatoria de artă?

Ioana Ciocan: În călătoriile mele, dar și în numeroasele parteneriate cu muzeele și galeriile din afară, am descoperit deseori o impresionantă flexibilitate și disponibilitate de a adapta expozițiile la vremurile în care ne aflăm, de a găsi noi modalități de contextualizare a artei.

Rolul curatorului devine nu numai acela de a face înțeleasă opera artistului, dar și de a dezvolta noi înțelesuri, de a o aduce mai aproape de realitatea zilelor noastre, de cele mai multe ori prin asociere cu tehnologia sau chiar realizând experiențe de artă imersivă. De asemenea, este necesară dezvoltarea de concepte expoziționale în colaborare cu alte inițiative și parteneri, generând idei noi care să rezoneze cu un public cât mai larg.

Elena Olariu: Încrederea și mult mai multe resurse investite în promovarea artei. Încrederea în noi, în valoarea artei românești, în talentul artiștilor pe care-i promovăm. Este trist ca artiștii să ajungă să aibă succes în România doar după ce expun și se afirmă pe plan european.

Din păcate, arta autohtonă nu este suficient cunoscută și cercetată iar curatorii și galeriștii nu au întotdeauna suficient curaj sau „nu vor să-și asume riscuri” să descopere ei noi artiști valoroși și să-i promoveze cu multă forță și tenacitate.

Primele lucruri pe care i le-ați spune cuiva care vrea să devină curator de artă?

Ioana Ciocan: Că are nevoie de curajul de a nu accepta un refuz, pentru că și în artă primul răspuns pe care îl vei primi în multe situații este „nu” și de perseverența de a încerca și a încerca și a încerca. Și de a privi tot timpul optimist spre milioanele de nu-uri pe care le primește. Că doar noi, români fiind, știm că energia se consumă în a explica cum nu se poate face un proiect, nu de a căuta soluții pentru a-l face.

Elena Olariu: Să citeacă foarte mult (despre artă, istorie, filosofie), să viziteze multe muzee și galerii, să meargă în ateliere de artiști, să renunțe la prejudecăți, să gândească liber și să-și promoveze părerile personale dar să conștientizeze că trebuie să le argumenteze.

Care sunt proiectele de care vă ocupați în prezent?

Ioana Ciocan: Pe artsafari.ro, bineînțeles! Continuăm organizarea celui mai mare eveniment de artă din România unde vă aștept între 16-26 septembrie. Iar cei care se aventurează în afara granițelor, pot vizita Art Safari Airport Museum, cel mai nou proiect Art Safari care aduce arta aproape de călători în incinta terminalului Plecări din Aeroportul Internațional Henri Coandă, o premieră în România, posibilă cu sprijinul Companiei Naționale Aeroporturi București și prin colaborarea cu Muzeul Municipiului București.

Elena Olariu: Ca de obicei, am multe proiecte în derulare: pregătim o expoziție foarte spectaculoasă pentru Art Safari București, 2021 dedicată femeilor-artist: Seducție și triumf în artă, apoi vor urma alte expoziții ample: Orient versus Occident, Corneliu Baba – atelierul artistului dar și o expoziție dedicată pictoriței Margareta Sterian, care va cuprinde cele 50 de picturi donate muzeului nostru de domnul Mircea Barzuca.

Toate aceste expoziții vor fi prezentate la Palatul Suțu, la etajul 1, în sălile dedicate Pinacotecii București. Avem în vedere și mici expoziții cu lucrări de Cecilia Cuțescu Storck, Ligia Macovei, Theodor Aman, Cornel Medrea sau Gheorghe Tattarescu.

Sunt prezentă pe Facebook și Instagram, prin conturi personale, am diverse prezentări pe conturile de Facebook ale muzeelor noastre de artă (Pinacoteca București, Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck, Colecția de artă „Ligia și Pompiliu Macovei”, Muzeul Theodor Aman, Colecția Cornel Medrea, Muzeul Gheorghe Tattarescu), pe contul Palatul Suțu – Muzeul Municipiului București, pe site-ul și canalul de YouTube ale aceluiași muzeu.

Foto: Adi Bulboacă (Ioana Ciocan), arhivă personală (Elena Olariu).

Nici un comentariu

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata.