Cum mi-am găsit rutina de skincare ideală pe baza unui test de ADN

By  | 

2020 este, printre altele, și anul științei în materie de frumusețe, 
dar merită, oare, un ritual hiper-personalizat toți banii tăi, ca să nu 
mai vorbim de informația ta genetică?

Și tu ai fi făcut-o…

Dacă erai un redactor pe teme de frumusețe cu cea mai tumultuoasă piele din industrie. Dacă fața ta era o bombă cu ceas din punctul de vedere al acneei latente, care respinge până și cea mai bună formulă de fond de ten, cumva lucioasă și în același timp uscată precum fulgii de ovăz? Ai fi lăsat deoparte orice urmă de scepticism și ți-ai fi expediat și tu saliva în Suedia. Aș pune chiar pariu că ai fi făcut-o.

Am încercat de toate, dermatologic vorbind – iar asta se datorează accesului neîngrădit la aproape orice serum minune cu 40 de ingrediente sau măști futuriste care au aterizat pe biroul meu. Până la sfârșitul anului trecut, am ajuns la o concluzie cel puțin dezamăgitoare: aceea că problemele specifice tipului meu unic de piele este ceea ce face ca visul de a avea o epidermă radioasă, cu pori minusculi, e atât de îndepărtat. Serumurile sunt ba prea dure, ba nu-s suficient de intense. Cremele hidratante prea bogate sau total nesatisfăcătoare. Mereu prea multe ingrediente active în formulă, generând un fel de efect de domino în ceea ce privește inflamația. Se întâmplă extrem de rar pentru mine ca un produs să se 
potrivească „la țanc”.

Însă industria s-a schimbat. Termeni precum „personalizat”, „individualizat” sau „adaptabil” au început să fie tot mai des vehiculați în zona de beauty, promițând sfârșitul erei produselor cosmetice universale.

Fața zâmbitoare a Emiliei Clarke a apărut pe panourile publicitate Clinique din stațiile de tren, alături de recipientele noului produs hidratant ID al brandului. Căsuța de email de la serviciu a devenit un fel de life-coach frenetic, cu fiecare brand care se străduia cu disperare să-mi reamintească de nevoile individuale și 
să-mi ofere o soluție personalizată. 
Parcă mă simțea, ca să rămân în temă, 
că îi dau cu „seen” și atât.

Ceea ce mă aduce la motivul pentru care mă ascund în spatele laptopului, prelevând probe din gură, înainte să-mi expediez întreg codul genetic la mii de kilometri depărtare (nu-i mare lucru). 
În ultima lună, mi-am luat foarte în serios misiunea de a afla dacă industria de frumusețe își poate onora promisiunile conform cărora cosmeticele personalizate sunt noul izvor al tămăduirii. Oare faptul că-mi pun pe tavă ADN-ul poate fi colacul de salvare dermatologic sau n-ar fi decât o mare pierdere de timp, bani și, 
desigur, date personale?

O iau personal

Încep domol, documentându-mă despre gama Clinique ID Moisturizer. Dacă e destul de bună pentru Khaleesi, trebuie să fie și pentru mine. Sunt disponibile peste 20 de combinații diferite și cartușe cu ingrediente active de amestecat. Îmi aleg baza, dar când sosește momentul să adaug compușii activi, există opțiuni pentru orice, de la nuanță neuniformă a pielii sau iritații și până la îmbunătățirea texturii și piele cu aspect obosit. Și cum ar putea o fată privată de somn, deshidratată cronic și cu resurse financiare limitate să aleagă doar un singur aspect deranjant legat de pielea sa? 
E un bun punct de plecare, dar când vine vorba de îngrijirea pielii, prefer ceva mai sigur de-atât.

Pasul doi al misiunii? Duolab. 
În mare, un fel de aparat Nespresso pentru tenul tău, Duolab folosește inteligență artificială pentru a analiza o poză a pielii tale, prescrie una dintre cele 15 combinații de capsule și amestecă pe loc o „monodoză” de formulă hidratantă la o simplă apăsare de buton. Sunt atât de obișnuită cu perspectiva inteligenței artificiale în dermatologie via aplicații mobile, încât trec fără să mă mai uit peste politicile de confidențialitate cu Termeni și Condiții (nimic neobișnuit în viața unui milenial), apoi fac pe loc un selfie.

Dar după ce-mi analizează fața, aplicația îmi adresează o grămadă de întrebări cu variante multiple de răspuns, cu o intensitate comparabilă cu momentul Annei Robinson în The Weakest Link. 
„Sunt porii tăi măriți și vizibili? Cum ai descrie zona din jurul ochilor? Te confrunți cu imperfecțiuni și puncte negre? Răbdarea mi-e pusă la încercare — dacă-mi doream să-mi reamintesc toate defectele personale într-o conversație fără interlocutor,
 m-aș fi descurcat și singură.

Ceea ce e cu adevărat încântător 
la Duolab este dispozitivul de amestecare în sine, care nu presupune adaos de conservanți și folosește tehnologie 
termo-cosmetică pentru a încălzi cremele 
la temperatura naturală a pielii. 
Dar căutarea ritualului „perfect” continuă, încă fără o soluție.

O mică descoperire

Ceea ce mă aduce înapoi la tamponul cu salivă. Pregătită să accept provocarea, ajung la Allel, care oferă kituri pentru testarea ADN-ului pentru a ajuta clienții să găsească „factorii cheie ai îmbătrânirii.” La numai 12 zile după ce am trimis proba, un consultant Allel mă sună pentru a-mi comunica rezultatul analizei genomului meu.

Conversația mea începe cu un chestionar despre rutina mea curentă de îngrijire și problemele pielii, dar am învățat din greșelile pe care le-am făcut cu Duolab, așa că-mi țin gura vizavi de problemele esențiale (inflamație și o incapacitate absolută să trec printr-o vacanță de vară fără ca pielea mea să aducă a hârtie creponată) să văd dacă datele îi vor spune toate astea — dacă eu nu o fac. Încăpățânarea mea mă face să mă simt în egală măsură triumfătoare și vinovată. Se așterne liniștea. Oare tăcerea mea l-a încurcat? Nu tocmai. Consultantul meu, Eli, este impasibil. Și deși îi ia cam 30 de minute de dialog pentru a-mi spune rezultatele (îmi spune că e „un pic cam vorbăreț de fel”), atunci când vine vorba despre ele, unele dintre date par a fi exacte.

Eli îmi spune că principalul factor responsabil de îmbătrânire este „foto-îmbătrânirea” (adică, o slăbiciune în a tolera soarele) și „sensibilitatea pielii” 
(o predispoziție către inflamații și roșeață). Iar lista „semnelor vizibile” identificate este corectă (pigmentare neregulată, capilare sparte, intoleranță la anumite ingrediente și piele uscată). Dar este un serviciu extrem de costisitor – la preț întreg, testul ADN m-ar fi costat 270 de lire sterline, iar dacă aș fi cumpărat toate produsele sugerate, m-ar fi dus pe la vreo 3 300 de lire 
(cu reduceri cu tot). La banii ăștia, mă aștept să obțin cel puțin tenul lui Kendall Jenner în faza de embrion (iar asta n-o să 
se întâmple prea curând).

Totuși, alte branduri, precum Skintelli al companiei Johnson&Johnson, oferă același serviciu, dar cu recomandări dintr-o selecție mai generoasă de mărci. Pare să existe un decalaj al pieței în ceea ce privește testarea rapidă a ADN-ului prin comparație cu sfaturile clinice – ca să nu mai vorbim 
de diferențele de preț.

Iar acesta este momentul în care Sophie Shotter, dermatolog (întâmplător, și cu o a doua specializare, în genetică), intră în scenă. În următorii doi-trei ani, ea speră să încheie un parteneriat cu un serviciu ADN pentru a oferi exact același serviciu în propria clinică. „Genetica e greu de înțeles,” explică ea. „Limbajul din aceste rapoarte este uneori mult prea complicat.”

Shotter se arată recunoscătoare celor de la Allel și Skintelli pentru că au făcut această informație accesibilă clienților 
săi, dar visul ei e să furnizeze o combinație între analiza personalizată a ADN-ului 
și experiența de dermatolog. Shooter 
își imaginează personalizarea ca o soluție 
și pentru cei cu resurse financiare 
limitate, care nu-și pot permite neapărat 
un experiment.

Decât să funcționeze ca o tehnică de marketing pentru a vinde produse, aceasta anticipează că testarea ADN-ului îi va determina pe clienții săi să cumpere mai puține produse de skincare. Scotocind prin bagajul genetic al cuiva, poți vedea exact cum îi funcționează pielea, unde exagerează și unde ar avea nevoie de ajutor. „Această tehnologie chiar ne-ar permite să personalizăm ritualul de îngrijire,” explică ea. „În final te-ai alege cu produse mai puține, dar la țintă.”

Viitorul este acum

Dacă ne aflăm abia la început în ceea ce privește ritualul de îngrijire concentrat pe ADN, oare ce ne rezervă viitorul? Am cerut câteva predicții unui expert în epigenetică, profesorul Wolf Reik, din cadrul Institutului Babraham, un centru de cercetare în domeniul bioștiințelor. Acesta îmi povestește despre câteva dintre ambițiile din spatele testelor ADN pentru acasă – deși este destul de reticent în a face promisiuni. Ceea ce mi-a dezvăluit este o informație despre un proces patentat în cadrul căruia cercetătorii au prelevat celule ale pielii de la o persoană, încercând să reseteze vârsta biologică a celulelor la zero (sau pe la frumoasa vârstă de 21 de ani), pentru ca apoi să utilizeze celulele în scop dermatologic.

„Totul este la un nivel pur ipotetic în momentul de față,” avertizează el. 
„Dar începem să ne gândim la aplicații practice.” Sperând la transplant de piele mai tânără sau utilizări sugestive ale acestor inovații biologice în formule de îngrijire a pielii, acesta recunoaște: „Nu știu cum ar putea funcționa – poate aș putea extrage ceva din celulele pielii reîntinerite și l-adăuga într-o cremă. Sunt multe semne de întrebare. Dar în teorie îmi pot imagina că ar putea ieși ceva bun din asta.”

Astfel de predicții Frankensteiniene fac ofertele curente pe bază de ADN să pară imature, așa că mă întreb: în 2020, chiar ne vom recupera investițiile? La urma urmelor, odată cu costurile, mai este și problema spinoasă a datelor personale.

„Odată cu aceste teste directe pentru consumator, nu îți oferi doar informația genetică – cea mai prețioasă informație personală – dar și pe a rudelor tale,” avertizează Anjali Mazumder, profesor și cercetător în domeniul inteligenței artificiale, justiției și drepturi ale omului, 
în cadrul The Alan Turing Institute. Datorită companiei 23andMe, aproape jumătate din populația americană cu rădăcini europene este acum identificabilă prin ADN (Mazumder cred că procentul se apropie de 80%) – acest lucru a ajutat 
chiar și poliția să rezolve un caz de crimă după ce a consultat baza de date ADN.

Până acum, în Marea Britanie nu s-au comis infracțiuni folosindu-se baze de date genetice private – dar nu este exclus să se întâmple în viitorul apropiat (ca de altfel nici perspectiva companiilor de asigurări care să ne ceară date genomice pentru a afla bolile înainte de a oferi despăgubiri). Au fost însă cazuri în care „hackeri de genom” au făcut eforturi în direcția dezvăluirii de informații genetice sensibile, dovedind că până și datele anonime pot, în unele cazuri, să fie re-identificate. Reik aprobă, avertizând că aceste noi progrese impun mai multă educație și reglementare. Mazumder apreciază avantajele medicale, sociale și umanitare pe care aceste seturi 
de date ADN pot să ni le ofere, dar recomandă să ne documentăm dacă ne tentează să ne facem un test: „Informea-ză-te. Pune întrebări despre cine intră în posesia datelor, ce opțiuni ai și dacă există varianta să te retragi? Ce se întâmplă cu ADN-ul tău? Multe dintre acestea sunt chestiuni sensibile.”

Poate un pic cam frustrant, misiunea asta m-a învățat că răspunsul pentru ritualul perfect de îngrijire nu vine neapărat de la cele mai high-tech oferte de pe piață. Dacă e să ne luăm după cel mai recent studiu Olay, realizat pe un set de date 23andMe, alimentația are un efect mai pregnant asupra îmbătrânirii pielii decât genetica. Ce înseamnă asta mai exact? Protecție solară. Apă. Mult somn. Pe scurt, sfaturi pe care le-am tot auzit de generații încoace. Când i-am cerut lui Reik despre un pont anti-îmbătrânire, mi-a spus că propriul nostru cod epigenetic este influențat de mediu, nutriție și alți factori legați de stilul de viață. Recomandările lui? Sport cât mai mult și, desigur, fără fumat.

Nici pe departe să fi făcut vreo descoperire „glamouroasă”, dar tot e bine. Într-o zi, poate în viitorul nu foarte îndepărtat, personalizarea și ADN-ul ne vor salva și timp, și bani, și resursele limitate ale planetei. Dar acum? Eu mă voi ține de sfatul pe care Reik mi l-a oferit la telefon: „Secretul? E tot ce te-a învățat mama ta.”

Text: Kate Pasola

Fotografii: Dennis Pedersen

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *