Istoria și evoluția controversată a bronzului

By  | 

Orice garderobă de vară arată mai bine pe o piele sărutată de razele soarelui. Orice imperfecțiune pare să dispară atunci când tenul este bronzat, iar șuvițele de păr strălucesc în lumină. Nu e greu de imaginat, așadar, de ce bronzul, solarul și produsele care ne asigură instantaneu o piele de ciocolată au avut atât de mult succes, de-a lungul timpurilor. Dar, au mai rămas toate în top? Am învățat, oare, să distingem între ce e doar la modă și ce e cu adevărat bun pentru sănătatea noastră? Să analizăm…

Sfârșitul anilor 1800 și începutul următorului secol le găsesc pe domnițele vremii îmbrăcate și acoperite din cap până în picioare cu bonete dantelate, mănuși din croșet și umbreluțe albe. Pielea albă era încă văzută ca un apanaj al celor din familii bune, la fel cum fusese privită până atunci și în Grecia sau Roma antică. În această perioadă, uleiul de măsline era folosit pe post de protecție împotriva razelor soarelui, în timp ce egiptenii foloseau, în același scop, un amestec de orez, iasomie și flori de lupin. Și, chiar dacă soarele era privit ca un inamic, pe la 1855, unii doctori văd în razele acestuia o modalitate de a trata unele afecțiuni (tuberculoză) cu ajutorul terapiei prin lumină (Niels Finsen ia premiul Nobel în 1903 pentru descoperirile sale cu fototerapia).

În anii 1920, un mic „accident” dă startul unei noi mode. Pe Riviera franceză, Coco Chanel apare într-o fotografie a vremii, arsă de soare și îmbrăcată cu una din bluzele ei cu dungi. Urmarea? Divele contemporane cu ea își doresc și ele o piele sărutată de soare, care să se zărească apetisant de sub mânecile suflecate ale cămășilor din poplin, iar ca urmare stațiunile de pe litoralul francez nu mai consideră vara ca fiind off-season (Da, ai citit bine, așa erau vremurile!). De altfel, designerul Jean Patou dă lovitura în acea perioadă, profitând de tendință și aducând pe piață primul ulei de bronzat, Huile de Chaldée.

istoria bronzatului

Douăzeci de ani mai târziu, costumele de baie cu bikini apar pe plajele din lume și lasă la vedere (și la bronzare) tot mai multă piele. Astfel, odată cu oamenii care călătoresc tot mai mult, cu piscinele luxoase și casele de vacanță pe plajă, moda bronzului și a pielii aurii prinde tot mai mult teren. Brusc, să fii bronzat nu mai era un semn de sărăcie, că muncești pământul sau lucrezi „cu cârca” în aer liber, ci o dovadă că îți poți permite vacanțe costisitoare în zone calde, chiar și în mijlocul iernii, și un iaht bine ancorat în porturile trendy ale secolului.

În 1928 apare primul produs pentru protecție solară. În 1936 L’Oréal lansează pe piață crema inventată de chimistul Eugène Schueller — uleiul L’Oréal Ambre Solaire. Iar doi ani mai târziu, în 1938, un chimist începător, elvețian, Franz Greiter, după o insolație și niște arsuri îngrozitoare avute pe când escalada muntele Piz Buin, pune pe piață una dintre cele mai eficiente creme de protecție ale epocii, Gletscher Crème. Franz Greiter este cel care, 20 de ani mai târziu, bazându-se pe calculele făcute de colegii săi, Friedrich Ellinger și Rudolf Schulze, introduce termenul de „sun protection factor” — SPF — , care devine un standard mondial pentru a măsura eficacitatea unei creme de protecție solară, iar produsele Piz Buin există și astăzi.

istoria bronzatului

În 1938 vedem și una dintre primele reclame comerciale la un ulei de bronzat, Nivea Créme Huile Solaire, iar Betty Garble este una dintre vedetele care nu se dă înapoi să își expună, în costum de baie, pielea bronzată. În 1950, o altă reclamă celebră și foarte controversată face deliciul ziarelor — acea la produsele de bronzat Coppertone, QT, cu ulei de nucă de cocos. Ilustrând, ca nuca în perete, un stil de viață amuzant și lipsit de griji, reclama promovează, de fapt, produsele lansate de farmacistul Benjamin Green special pentru soldații care luptau în al doilea Război Mondial.

Un alt produs vedetă al epocii respectiva a fost și Man-Tan, care promitea un bronz acasă, fără raze arzătoare de soare — se spune că ingredientul DHA (dihydroxyacetonă) care intra în compoziția acestui produs, extras din zahărul de trestie, a fost introdus în formulă în urma unei descoperiri accidentale a unei asistente care a vărsat pe pielea unui pacient o soluție cu DHA, descoperind astfel că aceasta „bronzează” pielea.

Anii 1960 sunt anii care au marcat începutul așa-numitei culturii „sun & surf”. În California surful devine un sport la modă, Ursula Andress face furori bronzată, în costum de baie, în filmul din seria James Bond, Dr. No, iar uleiurile și loțiunile pentru plajă, dar și cele autobronzante, devin tot mai populare. Notăm, câțiva ani mai târziu, apariția păpușii Barbi bronzate (Malibu Barbie) și a îngerilor lui Charlie, în varianta sporty & tanned. Apar, în 1977, primele loțiuni cu factor de protecție solară water-proof. Și, descoperire mare, în 1978, primul solar — aparat de bronzare artificială acasă — își face apariția în SUA.

În acești ani apar, însă, și mai multe studii care leagă soarele și bronzul de cancerul de piele. Iar organizația The Food and Drug Administration din SUA propune, în 1978, o clasificare și o normare a produselor sunscreen, în funcție de puterea de protecție (indicele SPF) și de razele (UVB, UVA) cărora le rezistă.

istoria bronzatului

Anii 1980-2000 aduc pe piața autobronzantelor și a loțiunilor de folosit la plajă o mulțime de branduri. Practic, orice nume mare de pe piața cosmeticelor are o linie special dedicată produselor cu SPF sau cremelor și uleiurilor autobronzante. Și, mai mult, apar și aparatele de bronzat cu spray (vă aduceți aminte de episodul din Friends cu Ross și interminabilul Mi-ssi-ssi-ppi?). Brusc, toată lumea își dorește să fie bronzată — unii prea mult, precum designerul Valentino, Paris Hilton (care a declarat în 2015 revistei Allure că ea călătorește doar împreună cu solarul ei personal), Charlize Theron (căutați imaginea cu ea de la Oscarurile din 2004) sau chiar actualul președinte al Americii, Donald Trump. Și pentru ei se inventează și un nume — eticheta de „Tanorexic”.

În 2010 Organizația Mondială a Sănătății anunță că cei care au folosit aparatele de bronzat înainte de 30 de ani sunt mai predispuși să dezvolte cancer de piele, în timp ce produsele autobronzante ajung să aibă o piață de peste 230 de milioane de dolari la nivel mondial. În 2015, St. Tropez, loțiunea de bronzat sub duș, înregistrează un succes uriaș — compania vinde într-o singură zi cantități care echivalează cu stocul pe un an întreg.

În anul 2020, faptul că razele ultraviolete provoacă distrugeri masive în structura pielii, îmbătrânirea pielii (procentul de culpă al soarelui este de 90%), dar și mutații care pot declanșa cancerul de piele au transformat produsele cu SPF în cel mai sigur scut împotriva radiaților UV. În prezent, formulele cu filtre solare minerale, formate din oxid de zinc și dioxid de titan câștigă în popularitate, acestea fiind considerate varianta cea mai sigură pentru organism deoarece rămân la suprafața pielii și nu perturbă echilibrul hormonal. Așadar, printre vedete se reîntoarce moda pielii albe ca de porțelan — vezi Nicole Kidman, Rooney Mara, Kristen Stewart și vampirii din celebrul Twilight —, statul la soare este recomandat doar cu loțiuni cu SPF 50, bronzul la solar este ultrablamat, iar loțiunile și cremele autobronzante aplicate cu prea multă sârguință chiar nu mai sunt la modă! Ne vedem sub umbreluță, așadar? Dar fără costumașul de baie cu mâneci lungi, totuși — măcar atât!

Text: Alina Aliman

Foto: Guliver/Getty Images

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *