Istoria parfumului: cum au apărut și evoluat cele mai îndrăgite esențe

By  | 

Sunt sigură că nu ne putem imagina viața fără parfumul nostru preferat. E primul lucru pe care îl punem în trusa de cosmetice atunci când plecăm în vacanță. Și fiecărei arome care ne-a însoțit, de-a lungul anilor, îi asociem prima îndrăgosteală, momente fericite, suspine, dezamăgiri, reușite, prieteni și vacanțe de vis. Cum a apărut, cum a evoluat și cui datorăm cele mai interesante și mai iubite parfumuri din vremurile moderne?

Istoria antică
a parfumurilor începe cu…

… Mesopotamia și Egipt, urmate îndeaproape de cultura indiană, chineză, greacă, romană. Însă cuvântul ca atare, folosit în diferite forme în toate limbile pământului, provine din latinescul „per fumus” (prin fum). Și aceasta pentru că mare parte a parfumurilor folosite în antichitate se bazau mult pe tămâie care, arsă, răspândea un miros plăcut. Recent, un grup de arheologi a descoperit, în Cipru, un recipient cu ceea ce pare a fi cel mai vechi parfum din lume (datând de acum 4000 de ani!), iar o tabletă în scriere cuneiformă din Mesopotamia identifica o femeie numită Tapputi-Belatekallim ca fiind primul parfumier din lume. Cu toate acestea, prima utilizare a parfumurilor datează din Egiptul anilor 1.000 î.e.n. (unele rețete de parfumuri au rămas scrise pe pereții templelor), iar uleiurile și cremele parfumate cu care își ungeau egiptenii bogați trupul și părul atunci conțineau arome de scorțișoară, cardamon, piper sau lemn de santal.

Aproximativ în aceeași perioadă, pe celălalt continent, în Imperiul Roman, filozoful Plinius recomanda stropirea cu apă cu trandafiri a zonelor urât mirositoare din cetate, în timp ce Împăratul Iulius Cezar sărbătorea victoria asupra egiptenilor aruncând cu parfumuri peste mulțime. Grecii inventaseră și ei propriile lor unguente parfumate — se spune că aveau câte o aromă diferită pentru fiecare parte a corpului — folosind uleiurile de măsline și migdale, apoi de trandafiri sau anason.

Fast forward în istorie, lumea arabă este cea care păstrează, până spre epoca modernă, tradiția parfumurilor și a esențelor parfumate, în timp ce în Europa, în epoca medievală, parfumurile par să dispară cu desăvârșire sau sunt folosite în special de nobilime și de negustorii înstăriți pentru a-și ascunde igiena precară. Un merit deosebit îl poartă medicul și chimistul arab Avicenna, care a introdus procesul de extragere a uleiului din flori prin distilare, procedeu folosit și astăzi de către maeștrii parfumieri.

Apariția primului parfum din lumea modernă

Cercetările arată că primul parfum în forma în care îl știm noi astăzi se numea Eau de Hongrie — era un amestec de uleiuri esențiale de trandafir, cimbru, floare de portocal și lămâie, într-o soluție cu alcool, și a fost realizat la cererea reginei Elisabeta a Ungariei, la începutul anilor 1300.

Arta fabricării parfumurilor a prosperat în perioada Renașterii în Italia — asta pentru că alchimiștii vremurilor foloseau tot mai des condimentele orientale care intrau în Europa prin portul venețian. Caterina de Medici avea deja un parfumier personal care îi pregătea esențele favorite, Napoleon a fost un mare fan al parfumurilor (legendele spun că acesta consuma săptămânal doi litri de colonie de violete şi folosea în fiecare lună 60 de sticluțe cu extract de iasomie), în timp ce iubita lui, Josephine, adora moscul.

Astfel, Franța capătă rapid renumele de țară a parfumurilor, iar Grasse, acolo unde se cultivă majoritatea florilor folosite spre distilare, devine capitala mondială a esențelor. În 1709, un parfumier italian pe nume Giovanni Maria Farina pune orașul german Cologne pe harta parfumurilor, cu al său Fragrance Eau de Cologne. De altfel, se spune că 4711 Eau De Cologne este cel mai vechi parfum din lume care se fabrică și astăzi, iar rețeta acestuia încă include, ca odinioară, esențe de bergamotă, lămâie, portocală amară, levănțică și rozmarin. În secolul 19, în timpul Erei Victoriene, parfumul devine accesibil și oamenilor mai simpli.

Parfumeria actuală

De-a lungul vremurilor s-au descoperit multe arome şi esenţe, însă marea artă a parfumeriei s-a dezvoltat mult în secolul al XIX-lea, când parfumurile încep să se realizeze cu ajutorul ingredientelor chimice. Aimé Guerlain, fiul întemeietorului dinastiei Guerlain, concepe în 1889 primul parfum care alătura elemente naturale și elemente de sinteză – vanilină și cumarină – acesta fiind practic momentul care marchează nașterea parfumeriei moderne. Lista parfumurilor epocii includea Guerlain (Jicky 1889), Houbigant (Fougère Royale 1882), Penhaligon (Hammam Bouquet 1872).

Competitorul lui Guerlain la acea vreme — François Coty, specializat în fabricarea parfumurilor la o fabrică din Grasse — duce o duzină de sticle de colonie La Rose Jacqueminot la Paris la Les Grandes Magazines, unde se spune că, de nervi că nu reușea să încheie afacerea, sparge una din sticluțe de tejgea. Clienții sunt cuceriți însă de aromă, vânzarea parfumului se face rapid, iar afaceristul în devenire învață că sticla e la fel de importantă ca și conținutul și se parteneriază cu Baccarat și Lalique pentru următoarele sale creații.

Primul designer care a avut intuiţia să pună împreună hainele şi parfumul a fost Paul Poiret, la începutul secolului 20. În 1921 Chanel lansează al său iconic de acum No.5 (cu esențe de trandafir de mai, iasomie și mosc sintetic), iar Jean Patou urmează cu Joy (în 1935). În 1947, Christian Dior lansează pe piață Miss Dior, un parfum cu mult succes și în zilele noastre. Yves Saint Laurent lansează, în 1977, controversatul Opium, iar Calvin Klein impune o nouă a regulă a parfumurilor unisex, cu CK One (1994). Din momentele de început ale secolului 20 și până astăzi, mii de tipuri de parfumuri se lansează pe piață, se adaugă ingredienete care de care mai exotice și mai ciudate, parfumurile devin tot mai nișate și cu ambalaje tot mai atrăgătoare, în timp ce marketingul pentru promovarea lor folosește… tot, de la modă la sex, mituri și chiar imagini bisericești. În plus, forma lor se schimbă de la sticluțe cu lichid la formule solide, cremoase sau stilouri cu parfum, bune de purtat în buzunar.

Text: Alina Aliman

Foto: Getty Images

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *