Suferi de monofobie?

E problema multora dintre noi. Este, totodata, efectul societatii in care traim. Timpul liber nu mai are dimensiunile de altadata si, pe deasupra, are o cu totul alta utilitate in comparatie cu vremurile trecute. Astazi, in timpul in care ar trebui sa ne incarcam bateriile, ne ocupam de tot ce-a ramas nefacut, si de cele mai multe ori, toate aceste sarcini nu vizeaza persoana noastra, in sensul ca nu mai apucam sa facem ceva doar pentru confortul nostru sufletesc.

Lasandu-ne antrenati in acest ritm, in momentul in care ne regasim in fata timpului liber fara nimic de facut, singuratatea este mai greu de indurat. Teama de a sta singura - sau monofobia, dupa cum este ea numita in literatura de specialitate - poate fi pusa pe seama multor factori: cel mai frecvent este cel sentimental; dupa o despartire, incercam sa ne ocupam timpul cu orice, numai sa uitam de suferinta. De asemenea, exista persoane care au nevoie sa se simta protejate, iar cei patru pereti ai unei incaperi nu le ofera acest sentiment. Lista nu se opreste aici: traumele mai vechi, faptul ca ai fost martora unor evenimente triste sau periculoase, fenomenele meteorologice pot fi pretexte pentru ca un individ sa refuze sihastria.

Schimbari bruste

Daca ai crescut intr-o familie cu cel putin doi copii, nu e de mirare ca ti-e greu sa traiesti sau sa locuiesti singura. Intre frati este o legatura puternica, iar grija parintilor ca acestia sa fie intotdeauna uniti poate consolida aceasta relatie, dar de multe ori creeaza dependenta reciproca a copiilor. De aceea, in momentul in care ei parasesc casa parinteasca, le este mult mai greu sa suporte singuratatea. Copiii unici sunt mai usor adaptabili, insa exista si cazuri in care - din cauza unei relatii foarte stranse cu parintii -, acestia se obisnuiesc greu cu traiul individual.

In centrul atentiei

Tuturor ne place sa avem o viata sociala intensa, palpitanta; avem nevoie de asta pentru a ne simti implinite. Dar daca aceasta nevoie de socializare vine din dorinta de a ne confirma ca suntem placute - acasa nu e nimeni care sa-ti laude calitatile, nimeni care sa-ti confirme ca... existi -, riscam sa ne pierdem treptat increderea in noi. Despartirea temporara de un grup poate sadi aceeasi senzatie, e drept, pe o perioada mai scurta. Cand suntem obisnuiti cu un ritm de viata alert, cand ne simtim atat de bine in prezenta unor persoane, expunerea prelungita la izolare poate da nastere frustrarii.