Generatia flower punk

Daca pentru toate decadele trecute avem cite o denumire - generatia jazz, generatia flower power, generatia punk, generatia rock, generatia alternative -, ce putem spune despre cea pe care o traim?

Care e motorul principal, definitoriu, al vremurilor noastre? Cine si-a lasat mai mult amprenta - nonconformismul insorit al generatiei flower power sau cel intunecat al perioadei punk? Raspunsul e oarecum frapant: amandoua!

E vorba deci de o incercare de a combina, de a impaca 2 mosteniri culturale diferite, ba mai mult, oximoronice. Asta da indrazneala! Insa, la o analiza mai atenta, e totusi logic, mai ales avand in vedere ca la ora actuala, pentru a crea - in mai toate domeniile - ai nevoie in principal de un remix bine dozat de influente din trecut.

Si, daca ne amintim bine, Frank Zappa insusi a prezis aceasta unificare in 1967, in melodia sa, "Flower Punk", cantata pe atunci cu vadita ironie. In acelasi an, la Festivalul de la Monterey, Jimmy Hendrix, parintele hipiotilor, si The Who, maestrii miscarii punk, dadeau cu banul pentru a vedea cine va canta primul.

Mai pe scurt, iata ca aceste 2 miscari au fost legate inca de la origini. Ceea ce este si normal, pentru ca fiecare reprezinta, intr-un fel, fatete ale aceluiasi disc. Daca adesea le asezam pe pozitii opozante, spunand despre hipiot ca e un dulce visator care ar vrea sa schimbe lumea, si despre punkist ca e un hyper-individualist, o faceam pentru ca uitam esentialul: amandoua miscarile sunt expresii ale aceleiasi filosofii anarhiste, doar ca una e utopista si cealalta nihilista, dar amandoua in "ruptura vadita" de modelul social predominant.

Ceea ce incearca generatia noastra este sa transforme aceasta sinteza in… modelul social predominant. E vorba de a crea un melanj intre umanismul hippiot si energia punk, melanj care sa poata fi bine integrat in contextul social-politic din ziua de azi.

Pentru a crea o lume mai buna, nu mai e de ajuns sa ne retragem intr-o comunitate exclusivista, cum faceau hipiotii, sperand ca prin cantecele lor vor indulci duritatea vremurilor, ci trebuie sa incercam sa descoperim acea comunitate in contextul esential urban in care traim.

Intr-un cuvint, sa fim individualisti (pentru ca doar asa poti rezista in vremurile noastre), dar cumva la comun.

Din acest punct de vedere, cred ca motorul acestei generatii, asa cum e ea descrisa mai sus, este interesul pentru "ecologia urbana", pentru o lume mai buna, in limitele prezentului, daca se poate spune asa. Nu cerem reintoarcerea la natura, la Adam si Eva, ci doar ca natura sa-si aiba locul ei bine meritat in societatea de astazi.