„Preferam sa fiu ametita, inconstienta, numai sa uit...”

Sunt vorbele Alexandrei, o tanara de 22 de ani care ia antidepresive de cateva luni.

"Am avut o depresie cauzata de despartirea de fostul meu prieten si inca nu reusesc sa-mi revin, desi a trecut aproape un an.

Atunci cand m-a parasit eram destul de grasa si sufeream enorm, insa cel mai greu mi-a fost cand am aflat ca cea pentru care m-a lasat - in pragul nuntii noastre -, era o tipa desirata, slaba...

Am aflat ca le-a spus prietenilor lui ca nu mai suporta sa fie cu o... balena. Faptul ca m-a parasit a fost doar primul motiv pentru depresia mea.

Dupa doua luni de la despartire luasem inca 10 kg in greutate...

Am ajuns la psihiatru.

Apoi am facut exces de medicamente (am mintit medicul ca le-am pierdut ca sa-mi dea mai multe).

Preferam sa fiu ametita, inconstienta, oricum numai sa uit de el si de faptul ca sunt altfel decat mi-as dori. Ma uram ingrozitor!

Din fericire, am gasit sprijin si am reusit sa ma las. Sora mea mai mare mi-a fost foarte apropiata si m-a ajutat mult.

M-a dus la nutritionist, am tinut impreuna o dieta si am reusit sa slabesc. Mi-am recapatat increderea in propria persoana.

Dar ma macina un gand: ce as fi facut daca nu era ea langa mine? Puteam sa iau o supradoza oricand..."

Ultimul comentariu: melania (duminică, 25 decembrie 2011 la 10:09)

Exista 3 comentarii la acest articol.

Comenteaza si tu!

care sa abordez clientele. Din fericire, si daca improvizam in afara lor, se contura un dialog pertinent. Cu mici exceptii... Una din ele s-a intimplat asa: a intrat o tinara in magazin si, urmarind-o cum da ocol rafturilor, am abordat-o: "Va pot ajuta? Articole pentru gravide nu tinem!". Saraca s-a incruntat si apoi s-a inrosit, replicind in timp ce iesea pe usa afara: "Am nascut acum trei luni...". De atunci sint mai atenta la cum abordez clientela. [Luana, 22 ani]